Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3991/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3991/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 3989/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3991/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant S. A. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, T. D., C. DE A. C., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că reclamanta a depus practică judiciară la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură, după care:
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. JUSTIȚIEI, invocată în întâmpinare și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 15.02.2013, sub numărul de dosar indicat mai sus,reclamanta S. A. a chemat în judecată pârâții M. JUSTIȚIEI, T. D., C. DE A. C., pentru ca instanța să îi oblige pe aceștia să îi plătească dobânda legală aferentă creanțelor stabilite prin decizia nr. 4745/09.07.2009 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de munca si Asigurări Sociale în dosarul nr. 1670/ 54/2008 si decizia nr. 5200/25.10.2010 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dosarul nr._ de la data la care hotărârea a devenit executorie, pe toată perioada întârzierii atât pentru sumele deja plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate până la data plății efective.
În fapt, a arătat că a fost angajata la Judecătoria Calafat, iar prin deciziile menționate mai sus, au fost obligați pârâții să îi plătească sporul de confidențialitate de 15% din salariul brut de încadrare începând cu 02 11 2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestui drept, precum si diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996.
Consideră că i se cuvine și dobânda legală aferentă, în temeiul art. 160, 161, 166 alin .4 din Codul muncii.
Apreciază că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care pârâții au făcut-o prin plata unei parți din suma datorata după cum a fost stipulat în OUG nr. 71/2009.
Consideră că, prin obligarea pârâților la achitarea dobânzii legale nu se poate aprecia că s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală nu înseamnă același lucru cu inflația-care reprezintă fenomenul specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare, fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale populației, fie a reducerii volumului producției și circulației e mărfuri, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. Dobânda legală reprezintă suma de bani care se plătește(de obicei, în procente) pentru o pagubă sau pentru câștigul nerealizat, ca urmare a neplății la timp a unei sume datorate de debitor.
Apreciază că dobânda solicitată prin acțiune are caracter de dobândă penalizatoare pentru neîndeplinirea obligației la scadență, pârâții fiind puși în întârziere de drept, iar hotărârea ce privește plata salariului fiind executorie de drept, potrivit art. 278 pct.1 C. proc. civ., motive pentru care, în opinia reclamanților, se impune obligarea pârâților la plata dobânzii de la data la care hotărârile definitive, respectiv data pronunțării iar nu de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept, a mai invocat prevederile codului muncii și codului civil.
În scop probator a atașat la cerere în copie: hotărârile judecătorești pe care își întemeiază dreptul.
A solicitat și judecarea în lipsă.
La data de 12.04.2013 pârâtul M. Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioara datei de 18.02.2012, ținând cont si de dispozițiile art. 6 alin. 4 din NCC, respectiv art. 201 din Legea nr. 71/2011 care prevăd ca prescripțiile începute sub vechea lege rămân guvernate de dispozițiile care le-au instituit.
Învederează că reclamanta a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Mai mult decât atât, OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin (3) că " sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S."
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei. În același timp, potrivit art. 1489 alin.1 C. civ "dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită prin lege"
De asemenea, la art. 1535 se prevede că
"(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzirii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență .
(3) Dcaă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit"
Învederează că O.G.13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației și dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Ceea ce pretind reclamanții. arată pârâtul, este acordarea dobânzii legale pentru toată perioada de întârziere deci, practic, o dobândă penalizatoare. Or, în speță, creanțele nu sunt exigibile nefiind ajunse la scadență. În cazul termenului suspensiv creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acestui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În ceea ce privește titlul executoriu, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare prin reglementarea unei proceduri speciale, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009, procedură prin care plata creanțelor a fost eșalonată.
Potrivit alin.. (2) "în cursul termenului prevăzut la alin (1) orice cerere de executare silită se suspendă d drept"
Față de temeiul invocat de reclamantă, art. 1088 din Codul de procedură civilă, pârâta apreciază că acest text nu este incident în cauză deoarece creanțele nu sunt ajunse la scadență, și, pe de altă parte reclamanții aveau posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală,din ziua cererii de chemare în judecată, o dată cu introducerea acțiunii respective, posibilitate de care nu au uzat.
În principiu atât T. D. cât și C. de A. C., prin întâmpinări formulează aceleași apărări grevate pe O.U.G. nr. 71/2009.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 4745/09.07.2009 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dosarul nr. 1670/ 54/2008 si decizia nr. 5200/25.10.2010 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dosarul nr._, au fost obligați pârâții să îi plătească sporul de confidențialitate de 15% din salariul brut de încadrare începând cu 02 11 2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestui drept, precum si diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamanta a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor și, pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite.
Astfel reclamantei i se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art.40 alin.2 lit.c) raportat la prevederile art.253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art.1535 din Noul Cod Civil.
Actualizarea cu indicele de inflație este de natură a asigura restituirea integrală a sumei neplătită – damnum emergens, iar acordarea dobânzii legale asigură și acoperirea beneficiului nerealizat - lucrum cessans. Acesta din urmă este un prejudiciu cert, în cazul datoriilor bănești fiind prezumat de lege, așa cum reglementa art. 1088 din vechiul Cod civil, în vigoare în perioada respectivă.
Pe de altă parte conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia (totală sau parțială) poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
Prin urmare, daunele interese datorate constau în dobânda legală, care curge de drept, fără punere în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale, potrivit contractului de muncă, întrucât obligația de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită în contractul de muncă.
Așadar în litigiile având ca obiect drepturi salariale restante, angajatorul debitor este de drept în întârziere, fiind vorba despre obligații alimentare, achitate succesiv (art.1078 și 1079 din vechiul cod civil și art.1522 și 1523 din noul Cod civil), întârzierea presupunând și curgerea dobânzilor moratorii.
În procesul inițial reclamanții nu au solicitat dobânda legală. Astfel, hotărârea judecătorească s-a mărginit numai la ceea ce s-a cerut, având în vedere principiul disponibilității în procesul civil – art.129 alin.6 C.p.c. Însă nimic nu-i împiedică pe reclamanți să o solicite printr-o cerere separată.
Faptul că acest capăt de cerere accesoriu privind dobânda legală este formulat pe cale separată nu este de natură a schimba natura sa juridică, aceea de accesoriu al drepturilor salariale neplătite integral de angajator. Reclamanții au solicitat dobânda legală aferentă unor drepturi salariale restante, iar nu dobânda legală pentru neexecutarea la timp a unui titlu executoriu, indicarea deciziei respective având doar rolul de a individualiza pretenția principală
Dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 privind eșalonarea plății creanțelor nu impietează cu nimic asupra recunoașterii datoriilor, cu toate accesoriile. Prima chestiune ține de executare, cea de-a doua privește dreptul substanțial.
Prin cererea de chemare în judecată în privința dreptului principal este întreruptă prescripția și cu privire la dreptul accesoriu vizând dobânzile.
Ulterior, prin achitarea parțială a creanței, a tranșelor plătite în condițiile O.U.G. nr. 71/2009, pârâtul debitor a recunoscut datoria principală și, implicit, pe cea accesorie, operând întreruperea prescripției.
Din aceste considerente instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției.
Dacă reclamanta ,raportându-se la normele generale civile, (pe care ,de altfel, le invocă, ) apreciază că drepturile sunt de natură civilă, devin incidente dispozițiile art 1489 din Codul Civil, actualmente în vigoare în conformitate cu care:
(1)dobânda este cea convenită de părți sau în lipsă cea stabilită de lege.
(2)Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă atunci când sunt cerute în instanță. In acest din urmă caz dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată."
T. constată că despăgubirea integrală constând în dobânda legală cuvenită pentru creanțele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile cum este solicitată prin cererea dedusă judecății -,subsumează și sumele reprezentând dobânzile ce produc ele însele dobânzi, ce curg numai de la data cererii de chemare în judecată., și numai în măsura în care sumele purtătoare de dobânzi nu au fost achitate până la data introducerii acțiunii.
In situația contrară, debitorului împotriva căruia operează o hotărâre judecătorească i se creează o situație defavorabilă prin starea de incertitudine generată de atitudinea creditorului căruia i se consacră dreptul de a solicita oricând sume pe care nu a înțeles să le solicite prin acțiunea principală.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite cererea și va obliga pârâții să calculeze și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilite prin decizia nr. 4745/09.07.2009 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dosarul nr. 1670/ 54/2008 si decizia nr. 5200/25.10.2010 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dosarul nr._ începând cu data de 15.02.2013 data introducerii acțiunii, până la data plății efective.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției invocata de paratul M. Justiției in întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamant S. A., cu domiciliul in Calafat, sat Golenți, ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul in Bucuresti, ., sector 5, T. D. cu sediul in C., ., jud. D., C. DE A. C., cu sediul in C., .. 5A, jud. D..
Obligă pârâții către reclamant, la plata dobânzii pentru creanțele stabilite prin decizia nr. 4745/09.07.2009 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dosarul nr. 1670/ 54/2008 si decizia nr. 5200/25.10.2010 pronunțata de C. de A. C. - Secția Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dosarul nr._ începând cu data introducerii acțiunii 15.02.2013 si până la data plății efective.
Executorie.
Cu drept de apel ce se va depune la T. D. în termen de 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 24 iunie 2014.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red. M.F./6ex./26.06.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2399/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 454/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
