Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5967/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5967/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 15447/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5967/2014
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. H. D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. G.-A. și pe pârât I. DE M. LEGALĂ C., chemat în garanție M. SĂNĂTĂȚII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de avocat B. C. și avocat M. A. pentru pârât I. DE M. LEGALĂ C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,care învederează că s-a depus la dosar raportul de expertiză.
Avocat B. C. pentru reclamant, depune practică judiciară.
Avocat M. A. pentru pârât, solicită acordarea unui nou termen pentru a depune practică judiciară, respectiv sentința pronunțată în dosarul nr._/63/2013/a1 și de cele două petite, respingerea acțiunii și obligarea chematului în garanție la plata orelor de gardă către reclamant.
Avocat B. C. pentru reclamant, nu solicită încă un termen, pentru că nu este utilă practica judiciară.
Instanța apreciază că nu se impune acordarea unui alt termen și pune în discuție excepția inadmisibilității.
Avocat M. A. pentru pârât, arată că renunță la această excepție.
Instanța constată cercetarea judecătorească incheiată potrivit dispozițiilor art.244 C. și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat B. C. pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii în sensul plății contravalorii orelor de gardă, așa cum rezultă din raportul de expertiză graficul cu orele prestate. Temeiul legal pe care se întemeiază obligația pârâtului îl reprezintă art. 3 din Capitolul II al Anexei III al Legii 284/2010 care stabilește că medicii vor fi salarizați pe perioada în care asigură garda la domiciliu, chemările la domiciliu se referă la persoana care le prestează, referitor la condica de prezență, nu s-efectuat de către IML și nu există nici o condică. Solicită cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise. Cu privire la cererea de chemare în garanție, conform art 253 Codul Muncii, nu există nici o implicare a chematului în garanție.
Avocat M. A. pentru pârât, solicită respingerea acțiunii și admiterea cererii de chemare în garanție, arată că se face o diferență între orele de la domiciliu și celelalte ore, depune concluzii scrise.
Instanța constată cercetarea judecătorească încheiata, potrivit art.244 C. și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.11.2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul G. G. – A. a chemat în judecată pârâtul I. de M. Legală C. (IML), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii a 126 ore de gardă prin chemări de la domiciliu asigurate în luna aprilie 2013, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data platii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt este angajat cu contractul individual de muncă nr. 6/01.03.2001, în cadrul IML C., în funcția de medic legist, iar programul de lucru normal este de 6 ore pe zi, între orele 8 – 14. A arătat că se prevede respectarea programului de permanență pentru asigurarea continuității activității medico – legale, prin asigurarea de gardă prin chemări de la domiciliu și la sediul IML, iar aceste activități sunt asigurate în afara normei legale de muncă și a programului de lucru, remunerarea lor nefacand parte din salariul de bază, fiind individualizată separat pe statul de plată.
A menționat că în cadrul IML C., programul de permanență solicitată de legislația specifică pentru asigurarea continuității activității medico – legale, este instrumentat prin Dispoziția nr. 4/01.01.2010 a conducerii IML C. și modificat prin Dispoziția nr. 12/15.03.2010 și prevede la art. 1: Începând cu data de 01.02.2010, medicii șefi de laboratoare de Prosectură Medico – Legală și M. Legală vor întocmi și înainta la fiecare început de lună calendaristică, directorului IML C. tabele cu programarea efectuării următoarelor activități: - permanență prin ore de gardă la sediul IML, din zilele de sâmbăta și sărbătorile legale – în aceste zile garda se desfășoară între orele 8 – 20; permanență prin chemări de la domiciliu ale medicilor, în celelalte perioade de timp în care nu există program de lucru cu publicul.
A menționat că la IML C., prin Procedura Operațională Internă cu cod POI – A3, aprobată în data de 01.02.2010, se instrumentează asigurarea regimului de permanență, prin asigurarea de gardă la sediul IML și de gardă prin chemări de la domiciliu (gardă la domiciliu), precum și documentele care certifică programarea nominală a medicilor.
A arătat că graficul serviciului de permanență din IML C. cu cod POI–A2–DF–10 este documentul care certifică programarea nominală a permanenței asigurată prin gardă prin chemări de la domiciliu (gardă la domiciliu) și prin gardă la sediul IML, respectarea programării nominale fiind asumată de medicii legiști prin semnătură. A mai arătat că programarea activității de permanență se face pe ani, luni, zile, ore și medic legist nominal, iar șeful Laboratorului medico – legal, pe baza programării existente în POI–A2–DF–10, completează foaia colectivă de prezență lunară, nominal, pentru fiecare medic legist și o înaintează Compartimentului RUNOS.
A învederat instanței că prin Legea nr. 284/2010 – Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 01.01.2011, s-a stabilit formula de calcul a remunerației asigurării gărzii prin chemări de la domiciliu. Astfel, art. 3 alin. 6 din Cap. II al anexei III al Legii nr. 284/2010 prevede următoarele:
At 3(6) Medicii care sunt nominalizați ă asigure asistenta medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, vor fi salariați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.
A sustinut reclamantul că în unitățile cu personal plătit din fonduri publice, așa cum este și IML C., prevederile legale în anul 2013 pentru calculul remunerației asigurării de către medicii nominalizați a gărzii prin chemări de la domiciliu ( gardă la domiciliu) sunt cele prevăzute de art 3(6) din Capitolul II al Anexei III al Legii 284/2010.
Conform Graficului Serviciului de permanență programat cod POI-A2-DF-10, în luna martie 2013, reclamantul a fost nominalizat și a asigurat continuitatea activității medico – legale în cadrul Serviciului de permanență din IML C., printr-un număr de 126 ore de gardă la domiciliu.
Conform prevederilor art 3(6) din capitolul II al Anexei III al Lg 284/2010 venitul pentru salarizarea pentru perioada în care el, contestatorul, medic legist nominalizat,a asigurat garda prin chemări de la domiciliu, se calculează prin înmulțirea lui 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cît a asigurat garda la domiciliu.
IML C. nu a plătit contravaloarea celor 126 ore de gardă la domiciliu asigurate de el în luna martie 2013, conform art 3(6) din capitolul II al Anexei nr III la Legea Cadru nr 284/2010.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate, contract de muncă,, Dispozitia nr.12/2010 de modificare a Dispozitiei 4/2010 emisa de pârâtă, grafic de lucru cu pontajul pe luna martie 2013, certificat de informare privind medierea
La data de 16.12.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată
In temeiul art 72 NCPC a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Sănătății pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea chematului în garanție la plata contravalorii celor 126 de ore de gardă solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
A arătat că în fapt reclamantul, medic legist în cadrul IML C., solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii a 126 ore de gardă la domiciliu pe care le-ar fi asigurat în lunile martie 2013, reactualizate cu indicele de inflație.
Plata orelor pretate prin chemări de la domiciliu și orele efectiv lucrate în acest context, pentru a fi plătite trebuie să fi fost solicitate de către reclamant conducerii Institutului de medicină Legală C. (Dispoziția nr 10/2012) însoțite de documente justificative și indicând totodată și numărul de ore alocat de reclamant fiecăreia dintre solicitările cu caracter urgent la care acesta a răspuns.
Potrivit rt 48 alin 2 din ordinul 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, se consideră ore de gardă numai orele prestate efectiv în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.
Legea nr 284/2010 invocată de reclamant reprezintă legea – cadru care reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și prevede în Capitolul III denumit " Reglementări specifice ale personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico – socială și din unitățile de asistență socială/ servicii sociale" în art 2 pct 6 că numai " medicii care sunt nominalizați să asigure existenta medicală de urgență, pin chemări de la domiciliu, vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu".
Din textul citat, rezultă că gărzile prin chemări la domiciliu au prin esență un caracter urgent.
Textul menționat se coroborează cu disp. OMS nr 1768/2011 privind completarea anexei la Ordinul nr 870/2004( în cazul de față fiind aplicabile dispozițiile prevăzute în legislația specială) atâta timp cît însăși Legea nr 284/2010( legea – cadru în domeniul salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice) prin art 8 al Capitolului II din Anexa III statuează că regulamentul privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sistemul sanitar se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea organizațiilor sindicale semnatare ale CCM la nivel de ramură sanitară, vor fi aplicate cu prioritate prevederile speciale în domeniul de referință cărora însăși legea – cadru le dă prioritate de aplicare.
In cazul în care va fi admisă cererea de chemare în judecată,solicită și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Sănătății acesta fiind ordonator principal de credite în speța de față potrivit dispozițiilor Lg nr 284/2004.
Au fost depuse la dosar de către pârâtă în copie Dispoziția nr 10/2013 emisă de directorul IML C., POI A 1 – DR 4, ed.I. rev.O privind luna martie 2013.
In drept, a invocat prevederile Lg nr 284/2004, OMS nr 1768/2011, OMS nr 870/2004.
A mai depus la dosar în copie: Dispoziția nr 10, decizia nr 6576/2013, sentința nr 5663/2013.
La data de 26.03.2013, M. Sănătății a depus la dosar un înscris prin care a arătat că în conformitate cu prev art.222 din cod civil, persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.
IML C. este unitate finanțată din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat și se află în subordinea Ministrului Sănătății, potrivit Anexei nr 2 la HG nr.144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, modificată și completată.
Totodată, a învederat instanței Decizia ICCJ nr 10/2011 prin care aceasta a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al parchetului de pe lângă ICCJ și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava.
A mai depus la dosar Ordinul M.S.nr 247/27.02.2014.
Prin încheierea de sedință de la 26.03.2014, instanța a admis în principiu cererea de chemare in garanție și a dispus introducerea în cauză a MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII în calitate de "chemat de garanție", punându-i în vedere să depună înscrisuri din care să rezulte sursa și modalitatea de finanțare a contului de personal pentru IML, în general și pentru IML C., in special.
La termenul din 07 mai 2014, în suplimentarea probatoriului, avocatul părâtei a depus foi privind bugetul unității pârâte și a solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică de specialitate contabilă care să verifice daca reclamantul a prestat efectiv ore de garda prin chemare la domiciliu având în vedere înscrisurile depuse la dosar de părți, iar în cazul în care contată că aceste ore au fost prestate efectiv să calculeze drepturile salariale corespunzătoare, probă respinsă de instanță întrucât cererea de față nu vizează plata orelor efectiv prestate din chemări la domiciliu ci pentru care a fost consemnat la domiciliu în vederea chemării de la domiciliu, iar în ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale apreciază că sunt suficiente indicii pentru stabilirea drepturilor salariale .
La același termen din 07.05.2014, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise în care a învederat aceleași motive referitoare la acțiunea formulată, solicitând plata orelor de gardă conform graficelor de programare,cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocat și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Sănătății și obligarea acestuia să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate, depunând ca practică judiciară sentințe favorabile reclamantului.
La data de 13 05 2014, pârâtul IML C. a formulat, de asemenea, concluzii scrise prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamantului iar, în subsidiar, în situația admiterii acțiunii, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Sănătății și obligarea acestuia la plata directă către reclamant a celor 126 ore de gardă aferente lunii martie 2013 întrucât ministerul are printre atribuțiile reglementate de art.4 din HG 144/2010 și pe aceea de a asigura supravegherea și controlul aplicării legislației de către instituțiile cu responsabilități în domeniul sănătății iar potrivit art.5 și 6 și art.32 din Ordonanța 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, în executarea hotărârilor judecătorești ,M. Sănătății are calitate de ordonator principal de credite și trebuie să plătească direct reclamantului drepturile solicitate.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile solicitate și depuse de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea introductiva, reclamantul, medic legist, angajat al paratului IML C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii a 126 ore de gardă prin chemări de la domiciliu asigurate în luna aprilie 2013, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data platii, cu cheltuieli de judecată.
Observand actele dosarului, respectiv, foile de prezență colectivă și graficului Serviciului de Permanență, aferente lunii aprilie 2013, rezultă că reclamantul a asigurat un număr de 126 ore gardă la domiciliu, stare de fapt necontestată de către pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 6 din Secțiunea a 2-a a Anexei II din Legea nr. 330/2009 „Medicii care sunt nominalizați să asigure asistența medicală de urgență prin chemările de la domiciliu, vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.”
Susținerea pârâtului în sensul că reclamantul este îndreptățit numai la plata pentru orele efectiv desfășurate în perioada de garda în unitatea sanitară, sunt neîntemeiate, deoarece prin dispozițiile sus menționate, nu este condiționată acordarea sporului de 40% din tariful orar aferent salariului de bază de prestarea orelor cât asigură garda la domicili în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.
Acordarea sporului de 40% pentru perioada în care medicul asigură garda la domiciliu este prevăzută expres si neconditionat în dispozițiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 6 din Cap. II al anexei III al Legii nr. 284/2010 „medicii care sunt nominalizați să asigure asistență medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.”
Asadar, textul de lege citat mai sus nu conditioneaza plata orelor de garda efectuate, in cuantumul precizat, de prezentarea efectiva a medicului in unitatea spitaliceasca, aceste dispozitii fiind clare, în sensul că prevede salarizarea medicilor pentru numărul de ore cât asigură garda la domiciliu și nu doar pentru chemările de la domiciliu din cadrul orelor de gardă la domiciliu asigurate.
Prestarea orelor de gardă la domiciliu de către reclamant s-a făcut potrivit Dispoziției nr. 4/01.01.2010, modificată prin Dispoziția nr. 12/15.03.2010, reclamantul fiind înscris în tabelele cu medicii nominalizați pentru efectuarea gărzilor prin chemări de la domiciliu, în această perioadă.
Actele emise de M. Sănătății, respectiv Ordinul nr. 870/2004 și adresa nr._/08.11.2010, conform cu care nu pot fi considerate ore de gardă, decât orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a făcut chemarea de la domiciliu, nu pot fi retinute de instanta ca prevaland dispozitiilor legale invocate de reclamant, aceste acte având forță juridică inferioară Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 284/2010.
In plus, se constata de catre Tribunal că, anterior, cu putere de lucru judecat, au fost soluționate mai multe litigii între aceleași părți, având ca obiect salarizarea pentru alte perioade decat cea din prezenta cauza, în care reclamantul a asigurat garda la domiciliu, iar paratul a refuzat acordarea sumelor cuvenite, invocand aceleasi motive.
In litigiile anterioare (cu titlu de exemplu: decizia nr. 6576/13.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2012 si decizia nr. 280/2014 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosar_ ), a fost solutionata aceasta problema de drept, care a fost readusa in discutie in prezentul litigiu..
In toate aceste cazuri, instantele au statuat, aratand ca reclamantul este indreptatit la plata orelor de garda efectuate la domiciliu, actele invocate de parata neputand sa determine inaplicabilitatea dispozitiilor
Dezlegarea dată de instante anterior acestei probleme de drept, referitoare la indreptatirea reclamantului de a fi retribuit, potrivit dispozitiilor art. 3 alin.6 din Capitolul II al Anexei III a Legii 284/2010, respectiv, obligarea parateului de a salariza medicul reclamant pentru perioada in care a asigurat garda la domiciliu cu un venit determinat in functie de 40% din tariful orar aferent salariului de baza si numarul de ore cat a asigurat garda la domiciliu, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Aceasta, intrucat dezlegarea data anterior acestei probleme de drept se impune si in prezenta cauza ca urmare a efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un litigiu ulterior chiar si in situatia in care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Sectia I civilă a ICCJ, prin decizia nr. 3028 din 4 mai 2012, a concluzionat in acelasi mod, aratand ca "Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ. (anterior), în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat."
Asadat, Tribunalul constata ca reclamantul este indreptatit la plata celor 126 ore de garda la domiciliu efectuate in beneficiu paratei in luna aprilie 2013.
In plus, astfel cum reiese din expertiza contabila efectuata in cauza (fila 102 dosar), reclamantul nu a primit c/valoarea acestor ore de garda.
Prin urmare, pârâtul nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă”.
În acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea a 126 ore de gardă la domiciliu asigurate în perioada litigioasă, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 din Codul muncii, potrivit căruia „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Pentru toate aceste considerente, raportat la dispozițiile legale invocate, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta la plata către reclamant a contravalorii celor 126 ore de gardă la domiciliu asigurate în aprilie 2013, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății.
În ce privește cererea de chemare în garanție instanța o va respinge pentru motivele următoare:
În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 72 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 74 alin. 4 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.
Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală, în considerarea faptului ca între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv M. Sanatatii, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 72 din Codul de procedură civilă.
In speta, se constata ca M. Sanatatii are calitatea de ordonator principal de credite, fara insa ca aceasta calitate sa conduca implicit la antrenarea raspunderii sale pentru faptele unei persoane juridice aflata in subordinea sa.
Într-adevăr, potrivit Anexei 2 le HG 144/2010, IML C. se află în subordinea Ministerului Sănătății iar conform art. 2 litera e) din HG 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății "M. Sănătății îndeplinește următoarele atribuții principale: e) asigură, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resursele umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul public de sănătate", iar dispozițiile art. 32 din Ordonanța 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală*) – Republicată prevăd "(1)Finanțarea activității Institutului Național de M. Legală "M. Minovici" București, a institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare, a serviciilor de medicină legală județene și a cabinetelor de medicină legală se asigură din subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, de la capitolul "Sănătate", și din veniturile proprii".
Ca urmare, bugetul necesar cheltuielilor de personal este asigurat de M. Sănătății, în calitate de ordonator principal de credite.
In acelasi timp insa, art. 222 cod civil prevede ca "persoana juridica avand in subordine o altapersoana juridica nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor acesteia din urma si nici persoana juridica subordonata nu raspunde pentru persoana juridica fata de care este subordonata, daca prin lege nu se dispune altfel".
Asadar, in lipsa unei stipulatii legale exprese in acest sens, dar si data fiind lipsa raporturilor juridice intre reclamant si chematul in garantie, terțul (chemat în garanție) nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pretinse de reclamant, direct către reclamant.
Instanta subliniaza ca, in lipsa unor raporturi juridice între terț și reclamant, in ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție este admisă cu consecința obligării chematului în garanție către pârât, iar nu direct către reclamant, așa cum a solicitat pârâta.
Față de solicitarea făcută în teza subsidiară, de pârâtul IML C., privind obligarea Ministerului Sănătății la plata directă către reclamant a sumelor solicitate în prezenta cauză instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 72 din NCPC privind chemarea în garanție, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății formulată de pârâtă.
Față de cele sus-expuse, raportat la dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. G.-A., cnp_ cu domiciliul în C. Calea Unirii, nr. 104, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. DE M. LEGALĂ C. cu sediul în C., .. 20, Jud. D..
Obligă pârâtul IML C. la plata contravalorii celor 126 de ore de garda la domiciliu efectuate de reclamant in luna aprilie 2013, suma ce va fi reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, in cuantum de 1000 lei, reprezentand onorariu avocat.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014
PREȘEDINTE
M. R. H.
Asistenți judiciari
C. O.
L. C. O.
Grefier
M. H. D.
M.H. 29 Octombrie 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7265/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
