Acţiune în constatare. Sentința nr. 1665/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 1665/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 11723/63/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._

Sentința nr. 1665/2015

Ședința publică de la 03 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. V.

Asistent judiciar M.-C. M.

Asistent judiciar A. P.

Grefier M. Ș.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta F. D., cu domiciliul în mun. C., ., .. 1, . și pe pârâta O. C. SCM C. cu sediul în mun. C., .. 7, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamanta, iar pârâta prin consilier juridic B. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Registratură, reclamanta a depus la dosar o cerere de suplimentare probatorii cu acte anexe.

Reprezentantul pârâtei depune la dosar un set de acte referitoare, iar duplicatul acestora se comunică reclamantei.

Reclamanta depune la dosar extras portal instanței ca și practică judiciară.

Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de data luării la cunoștință.

Reclamanta lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, iar pe fond, solicită acordarea grupei de muncă.

Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față ;

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta F. D. a chemat în judecată pârâta O. C. SCM C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că pe perioadele 07.09._82, 07.10._83, 27.09._85, și 26.03._01 lucrate la pârâtă în funcția de țesător manual covoare înnodate, țesător manual covoare românești și țesător manual covoare s-a încadrat în grupa a II a de muncă, potrivit art 165 din Anexa II art 2 din DL 68/1990 și Ordinul nr. 50/1990, în proporție de 100% din timpul de lucru; să se constate că pe perioada 02.04._03 lucrată la pârâtă în funcția de țesător manual covoare s-a încadrat în condiții deosebite de muncă, potrivit art 15 și 16 din HG 261/201, cu modificările și completările ulterioare, în proporție de 100%, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că și-a desfășurat activitatea la societatea pârâtă, fosta Cooperativa Arta Populară C. și actual O. C. SCM C. în funcțiile menționate, iar activitatea sa a constat în pregătirea ițelor și firelor de urzeală necesare procesului de țesere, pregătirea războiului de țesut pentru țesere, reglarea dimensiunii acestuia în funcție de lățimea covorului de executat, fixarea urzelii și verificarea tuturor părților componente ale războiului de țesut înaintea începerii lucrului, participarea alături de vopsitori la manipularea lânii naturale de la magazie către vopsitorie și după vopsire înapoi la magazie, desfășurarea sculurilor, formarea păpușilor și ghemelor de lână în cantitățile și culorile necesare desfășurării procesului de producție.

A mai arătat că în urma efectuării operațiilor de țesere a covoarelor rezultau foarte multe scame toxice de dimensiuni foarte mici și care erau inhalate din aer de către mine ,colorarea mâinilor de la lână vopsită, poziția ortostatică incomodă, temperaturi ridicate și gaze toxice dăunătoare sănătății, gaze ce conțineau substanțele folosite în procesul de vopsire a lânii naturale.

A mai arătat că hala în care își desfășurau activitatea era închisă, nu era dotată ci sistem de ventilație, iar în urma procesului de producție personalul muncitor din care făcea parte contacta diferite afecțiuni ale pielii ca dermatite, urticarii și ., cât și afecțiuni oculare și lombare.

În drept, a invocat dispozițiile Ordinului 50/1990, Anexa II pct 165 raportat la art 3 și 7 din același ordin, art 2 din Dl 68/1990, art 15,16 din HG 261/2001, art 13 ind 1 din HG 246/2007, art 272 C.muncii, art 411 alin 1pct 2 C..

A depus la dosar în copie următoarele acte: carte de identitate, adeverința nr. 196/2007, carnet de muncă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că pârâta a efectuat demersurile necesare pentru încadrarea în grupele de muncă însă acest lucru nu a fost posibil pentru că meseria de țesător manual covoare nu se încadrează în Ordinul 50/1990, anexa II .

A depus la dosar în copie următoarele acte: adresa nr. 394/2001 a MMPS – Inspecția muncii.

La termenul de judecată din 23.01.2015 instanța a încuviințat proba cu martori, proba cu înscrisuri, a respins proba cu interogatoriul pârâtei și a dispus emiterea unei adrese la pârâtă pentru a comunica înscrisuri din care să rezulte dacă activitatea de țesător a fost încadrată în grupa a II a de muncă sau condiții deosebite, să precizeze dacă unitatea a încadrat vreo persoană în grupa a II a de muncă sau condiții deosebite,iar în caz afirmativ să depună tabelul nominal cu persoanele încadrate sau alte acte în acest sens.

La termenul de judecată din 20.02.2015 a fost audiată martora Z. V. ,declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar,reclamanta a solicitat proba cu expertiza tehnică și s-a pus în vedere pârâtei să facă dovada cu acte referitoare la activitatea ce se desfășoară în prezent în unitatea pârâtă..

La data de 02.03.2015 reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

La ultimul termen de judecată instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune .

Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:

În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.

Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.

Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.

Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.

În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

În raport de aceste dispoziții,instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.

Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.

Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.

In conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv 16.05.2003 când i s-a predat carnetul de muncă,ca urmare a încetării activității, după cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, întrucât la acea data, reclamanta a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.

Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.

Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus ,respectiv 16.05.2003, se constată că acțiunea reclamantei este introdusă cu nerespectarea termenului de 3 ani, fiind introdusă la 08.09.2014, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta F. D., cu domiciliul în mun. C., ., .. 1, . și pe pârâta O. C. SCM C. cu sediul în mun. C., .. 7,jud D.,ca fiind prescrisă .

Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2015

PREȘEDINTE E. V.

Asistent judiciar M.-C. M.

Asistent judiciar A. P.

Grefier M. Ș.

Red.jud.E.V./24.04.2014

4ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 1665/2015. Tribunalul DOLJ