Acţiune în constatare. Sentința nr. 3564/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3564/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 723/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3564/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul B. L.-L. cu domiciliul în C., ., .,., în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Coge M. pentru reclamant, lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că s-au depus la doar relațiile solicitate societății pârâte.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Coge M. pentru reclamant depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 03.05._87,01.06._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct. 34 și Ordinului 125/1990 anexa 2 pct 38, în procent de 100% și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului adeverință în acest sens. Precizează faptul că la pagina 17 din dosar se află depusă o adeverință eliberată de pârâtă din care rezultă că reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții grele de muncă. Cu privire la faptul că nu i-a fost înmânat contractul de muncă la data încheierii activității, arată că, la dosar există depusă adeverința menționată și procesul verbal de predare primire din 17.05.2012, iar decizia este din data de 06.06.2012. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
La data de 26.01.2015, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul B. L. L., în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioadele 03.05.1985 – 28.01.1987 și 01.06.1988 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct. 34 și Ordinului 125/1990 anexa 2 pct 38 și, în temeiul prevederilor art 40 alin 2 lit h din Codul muncii să oblige pârâta să îi elibereze adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în perioadele menționate, desfășurând activitatea de frezor, atelierul prelucrări mecanice, secția construcții mecanice, până la data de 11.06.2012 .
Efectua operații de debitare și prelucrare a plăcilor de sticlosextolit și pertinax, operații de frezare a pieselor turnate din fontă și oțel.
În urma efectuării acestor operații se degajau noxe precum fum, gaze, praf .
A susținut reclamantul că întreaga activitate se desfășura în condiții grele de muncă, în lipsa sistemelor de ventilație și în condiții de temperaturi extreme de la un anotimp la altul.
A menționat că în cadrul aceleiași hale se aflau și alte ateliere: de sudură, ascuțire, polizare.
Reclamantul a susținut că efectua și operații de ascuțire a cuțitelor care se foloseau la debitarea și prelucrarea materialelor.
Arată că a solicitat conducerii unității încadrarea în grupa a II a de muncă, însă aceasta a refuzat cererea reclamantului, dar începând cu anul 2007 sa obținut încadrarea locului de muncă în condiții deosebite, în conformitate cu prevederile HG 261/2001 și Legii nr. 19/2000 și avizului ITM D. nr. 23/04.02.2002.
Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept, reclamantul a invocat art. 34 alin 5, art. 40 alin 2 lit. c și h, art. 266-267 din Codul muncii, precum și prevederile art. .30 și art. 35 din Noul Cod de Procedură Civilă, Ordinele 50 și 125/1990.
A depus copie a carnetului de muncă, a cărții de identitate, adeverința nr. 1741/24.04.2014, adeverința nr._/10.10.2012.
La data de 24.03.2015, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de munca ocupat de reclamant nefiind încadrat în nicio grupa de munca, locul său de muncă nefiind cuprins în nici o anexă a CCM -ului la nivel de unitate.
Apreciază pârâta că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție trebuiau să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din Ordin), precum și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În concluzie, arată că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Pârâta S.C. E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamanta nu a desfășurat activitatea în meseria într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
Pârâta a invocat prevederile art. 205 C..
În susținere pârâta a depus anexa 7 la CCM Divizia LDE E., tabel cu personalul încadrat în grupe de muncă .
La data de 06.04.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă și în plus a invocat Decizia 258/2009.2004 a ÎCCJ și practica juridică a instanțelor de judecată.
La data de 22.05.2015 reclamantul a depus decizia nr._/06.06.2012 potrivit căreia raporturile de muncă cu pârâta au încetat la data de 12.06.2012.
Instanța încuviințat,în temeiul art. 255, 258 NCPC ,proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamant ca fiind utile soluționării cauzei.
.La termenul de judecată din 19.06.2015 reclamantul a precizat că ca temei juridic și pct 38 anexa 2 din Ordinul 125/1990. Instanța a procedat la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar și a dispus efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a se comunica instanței data la care i-a fost înmânat reclamantului carnetul de muncă.
La data de 07.07.2015 pârâta a răspuns solicitărilor instanței prin adresa 8713/06.07.2015 prin care a învederat instanței că a comunicat carnetul de muncă reclamantului la data de 17.05.2012, așa cum rezultă din procesul verbal de predare primire anexat.
Reclamantul a depus practică juridică, adeverință și decizia privind acordarea pensiei anticipate,inscrisuri aparținând unor colegi ai săi.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul unității pârâte în perioada dedusă judecății, având meseria și desfășurând activități specifice meseriei de frezor.
Din declarația martorului, reiese că reclamantul și-a desfășurat activitatea de frezor în cadrul atelierului prelucrări mecanice, unde executa activități de polizare, debitare, în cadrul unei hale în care se desfășurau și activități de sudură .Efectuarea acestor operații Făcea asupra unor piese din materiale feroase și neferoase precum: siluminiu, aluminiu . La prelucrarea acestora se foloseau materiale precum soda caustică, gaz lampant,, textolit și sticlosextolit.
În urma efectuării acestor operații se degajau noxe precum praf, pulberi,fum, aburi toxici.
Aceste activități erau desfășurate de reclamant 100% din timpul normal de lucru.
A mai declarat martorul că temperaturile în care reclamantul își desfășura activitatea erau la extreme de la un anotimp la altul, vara fiind foarte cald, iar iarna era foarte frig și faptul că lui însuși pârâta i-a eliberat adeverință conform căreia a fost încadrat in grupa a II de muncă, alți colegi dobândind acest drept prin intermediul instanțelor de judecată..
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă/ condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă sau administrativ de către pârâtă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă că funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34 și Ordinul 125/1990 anexa 2 pct. 38 anexa .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că și colegilor reclamantului le-a fost recunoscută grupa de muncă fie prin intermediul instanțelor de judecată, hotărâri pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față, fie unora, precum martorul audiat în cauză, de către însăși pârâtă. .
Tribunalul va face aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța va admite cererea precizată și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioadele 03.05.1985 – 28.01.1987 și 01.06.1988 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34 și Ordinului 125/1990 anexa 2 pct.38..
În temeiul art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul B. L. L., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., etj. 4, ., în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 80, jud. D. .
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 03.05._87,01.06._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct. 34 și Ordinului 125/1990 anexa 2 pct 38, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică din 04.09.2015.
PREȘEDINTE,
Mainela V.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, M. C. S.
Grefier B. S.
Red. Jud. M.V. și asist. jud. S.M.C.
4 ex./11.09.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4292/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
