Acţiune în constatare. Sentința nr. 4921/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4921/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 4921/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4921/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. D. pentru reclamantă, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Avocat D. pentru reclamantă apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere domiciliul și obiectul cauzei.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
Avocat D. pentru reclamantă depune la dosarul cauzei procesul-verbal de predare-primire a carnetului de muncă, din care rezultă că a fost predat la data de 04.05.2012, precum și practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat D. pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu un martor în persoana numitului S. I., pe care solicită instanței să îl audieze, întrucât este prezent la acest termen.
Considerând utile, concludente și pertinente soluționării cauzei proba cu înscrisurile și proba testimonială, solicitate de reclamantă, prin apărător, instanța le va încuviința, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale, sub prestare de jurământ, cu numitul S. I., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat D. pentru reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.03.2015, reclamanta N. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 29.06.1982 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% (8 ore/zi din 8), conform Ordinului nr. 50/1990, art. 3 coroborat cu Anexa 2, pct. 26, pct. 34, art. 45, pct 47, pct. 69 și pct. 160 și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivare, arată că în perioadele menționate în acțiune a lucrat în cadrul . mașinist pod rulant (macaragiu), fabrica MER, conform înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă, deservind ateliere din fabrica cum ar fi: împachetaj montaj, bobinaj, colectoare, impregnare, standurile de probe etc.
A menționat că pârâta l-a încadrat în grupa a II a de muncă doar în perioada 29.06.1982 – 31.03.2001 în procent de 85% și nu de 100% cum ar fi trebuit, în condițiile în care funcția, locul de muncă și sarcinile de serviciu nu au fost modificate. Pentru aceasta a invocat Decizia 87/1990 a Curții Constituționale.
Din cauza condițiilor precare de muncă, a dobândit boală profesională – hipoacuzie de percepție bilaterală profesională, ulterior fiind operat și de neoplasm.
Activitatea desfășurată a presupus lucrul permanent la înălțime ( 6-20 m) pe podurile rulante (macarale), reclamantul fiind nevoit să urce în cabinele de comandă pe o scară verticală, apoi să meargă pe o grindă de 20 cm până la platforma podului și să coboare pe o altă scară de aproximativ 2,5 metri în postul de comandă. Cabina macaralei (podului rulant) nu era închisă cu geamuri, fiind curenți puternici de aer și toate noxele din atelierele pe care le deservea erau inhalate de către acesta.
A precizat că această meserie de mașinist pod rulant (macaragiu) presupunea o atenție deosebită, precum și o răspundere foarte mare, deoarece se transportau piese de dimensiuni foarte mari care trebuiau descărcate cu o precizie foarte mare, de asemenea când lega sarcina trebuia să fie foarte atent deoarece dacă piesele nu erau bine ancorate puteau oricând să cadă și să producă accidente. In plus, exista pericol foarte mare de electrocutare de la instalațiile electrice.
Descriind activitățile pe care le desfășura zilnic, precum și noxele la care era expus în atelierele pe care le deservea, arată că la atelierul de montaj transporta cu macaraua piesele rezultate din montarea și demontarea motoarelor electrice, aici desfășurând activități de spălare și degresare a pieselor motoarelor, folosind tricloretilenă și soluții de sodă caustică caldă, rezultând noxe sub formă de vapori, praf și pulberi de la polizare, zgomot.
În cadrul atelierului impregnare transporta motoarele pentru a fi impregnate în lacuri de impregnare care erau foarte toxice. Cu ajutorul macaralei introducea motoarele în autoclavele de impregnare, în cuptoare, apoi tot reclamanta, împreună cu colegii săi, le scotea și le transporta pentru montaj, acestea fiind încinse, iar lacul în care erau impregnate emana gaze și un miros înțepător foarte toxic (impregnatorii fiind încadrați de către unitate în grupe de muncă).
La atelierele de bobinaj, transporta rotoarele și statoarele motoarelor de la un punct de lucru la altul, în acest fel inhalând toate noxele produse în aceste ateliere (fum și gaze de la lipire, praf și pulberi de mică și de sticlă, toate noxele ridicându-se în atmosferă).
Rotoarele de curent continuu se lipeau la colector în băi de cositorit sau cu instalații speciale de lipit, acestea eliminând noxe extraordinar de mari, bobinatorii, pentru aceste operații, fiind încadrați în grupa de muncă sau au obținut-o prin hotărâri judecătorești
În cadrul atelierelor de bobinaj se foloseau materiale ca: bandă de mică, bandă de sticlă, azbest, tricloretilenă, solvenți organici, lac de impregnare, cositor, castolin, pastă decapantă etc.
Se efectuau operații de debitare conductori, debitare materiale electroizolante pe bază de sticlă și mică, de bobinare, degresare chimică în vederea acoperirii și lipirii, acoperirea conexiunilor și capetelor de bare și lipirea cu aliaje pe bază de plumb sau cupru-argint, izolarea bobinelor din bare de cupru cu benzi de fier de mică și sticlă.
În timpul acestor operații se ridicau în atmosferă gaze și vapori, praf și fum deosebit de toxice și periculoase.
În cadrul atelierului de colectoare și port perii manipula cu macaraua piesele. Se lucra cu mică, sticlă, perii de grafit, cositor, zinc, acid clorhidric, acid sulfuric, acid azotic, lacuri, tricloretilenă, sodă caustică. Se degajau noxe precum praful de mică, sticlă, cărbune etc.
Transporta piesele și la vopsitorie, noxele din această secție ( xilen, toluen etc.) propagându-se în toate atelierele.
În cadrul secției construcție metalică transporta cu macaraua table de dimensiuni mari, pe care le ducea la ghilotine și la sudură pentru debitare și tăiere cu flacăra oxiacetilenică, rezultând radiații ultraviolete, gaze, praf. Le transporta apoi la asamblare prin sudură, după care la polizare pentru ajustare. Se efectuau lucrări de sudură cu autogen, cu plasmă, în argon sau electric, operații în urma cărora rezultau noxe precum fum, gaze, praf.
La standurile de probe transporta motoare de puteri și gabarit mare, la și de la probe, care se făceau la tensiuni înalte de peste 10000V și peste 2000CP. Era zgomot foarte puternic, vibrații și trepidații, reclamantul și colegii săi din standuri fiind încadrați în grupa a II-a de muncă chiar de către pârâta potrivit Ordinului nr. 50/1990, pct. 47, pct. 160.
Menționează că în fabrică nu existau ventilatoare, aerisirea făcându-se natural prin deschiderea ușilor și ferestrelor. În acest sens, a depus Buletinul toxicologic cu nr. 20/22.03.1996 în care se concluzionează că în loc de aspirație se face suflare cu aer comprimat, deci noxele erau purtate în mediul din hală.
Susține că în aceste condiții grele a lucrat pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru (8 ore/zi din 8) și faptul că datorită noxelor mulți colegi au dobândit boli profesionale.
Invocă principiul nediscriminării aplicat și prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, Decizia 258/2004 a ICCJ, jurisprudența CEDO, cauza B..
A mai susținut reclamanta că unitatea a acordat unor colegi grupe de muncă, iar alții au obținut acest drept prin hotărâri judecătorești.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
În drept ,a invocat dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, art. 3 coroborat cu Anexa 2 pct. 26, pct .34, pct. 47, pct. 69, pct. 79 și . pct 160, art .35 NCPC și art. 1528 C.Civ.
În scop probator a depus în copie carte de identitate, carnet de muncă, adeverință emisă de Direcția de Sănătate Publică D., Situația Bolilor Profesionale pe ultimii 15 ani emisă de Direcția de Sănătate Publică D. privind situația bolilor profesionale, practică juridică.
Pârâta a depus la data de 13.05.2015, prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare în temeiul art 205 C. prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de mașinist pod rulant (macaragiu) la Divizia Mașini Electrice Rotative – MER.
Pe fond, apreciază că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din Ordin), precum și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În concluzie, arată că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Pârâta S.C. E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamanta nu a desfășurat activitatea în meseria într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră că, în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea.
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la acest loc de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamantă, pârâta . a virat la Casa de pensii contribuția CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupa respectivă.
Pârâta a depus Anexa nr. 7 la CCM cu locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă și tabel cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor la solicitarea reclamantului.
A fost audiată martorul S. I. a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Reclamantul a precizat că solicită să se constate că procentul în care a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 29.06.1982 – 31.03.2001 este de 100%.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta a fost salariat al unității pârâte în funcția de mașinist pod rulant (macaragiu) Divizia Mașini Electrice Rotative M.E.R., așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, din declarația martorei audiată în cauză, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.
Din declarația martorului, fost coleg de serviciu cu reclamanta, rezultă că acesta lucra în întreaga hală, în aceleași condiții cu muncitorii care efectuau operații de șlefuire a produselor electroizolante pe bază de mică, șlefuirea, polizarea și lustruirea pieselor din materiale feroase și neferoase. De asemenea, reclamantul lua piesele în cârligul macaralei, le introducea în autoclavă si, din cauza temperaturii ridicate, se degajau în aer vapori de la lacurile în care se introduceau aceste piese. La standul de probe se efectuau probe de rodaj a motoarelor cu ardere internă de peste 2000 de cai putere. Transporta piesele de dimensiuni mari cu macaraua și le punea în locurile în care alți muncitori efectuau operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline. În locul în care lucra reclamantul se efectuau operații de impregnare a bobinelor, operații de fasonare, îndreptare sau bombare manuală cu ciocane la rece a tablei de peste 5 mm grosime. Condițiile de lucru erau dificile, hala nefiind dotată cu sisteme de ventilație, în timpul operațiunilor efectuate degajându-se vapori de aburi, noxe, zgomot. Reclamantul efectua aceste operații 100% din timpul normal de lucru în toată perioada de referință. Macaraua în care lucra reclamantul nu era prevăzută cu geamuri de protecție.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, așa cum au fost descrise de martoră, instanța apreciază că activitatea reclamantului se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, anexa II pct. 34, 45,47, 69, 79 din Ordinul 50/1990. Instanța a avut în vedere și prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 conform căruia: "beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2".
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă. Ori în cazul de față s-a făcut dovada condițiilor nocive la locul de muncă al reclamantului.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin. În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în anexă la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamant un caracter inadmisibil, întrucât Ord. 50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Instanța reține că potrivit carnetului de muncă al reclamantei poziția 20( fila 12 a dosarului) pârâta l-a încadrat pe acesta în grupa a doua de muncă în perioada 29.06.1982 – 31.03.2001, în conf. cu prevederile Ordinului 50/1990 anexa 2 pct 36, în procent de 85%, reclamantul contestând acest procent. Sub acest aspect, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea precizată, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 29.06.1982 – 31.03.2001, se încadrează în grupa a II a de muncă conform art. 3 raportat la Anexa II pct.26, pct . 34, pct 45, pct 47, pct 69 și pct 79 si 160 din Ord 50/1990 în procent de 100% .
În conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din Codul muncii,
va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta N. M., cu cnp._ cu domiciliul în C., .. 4, ., ., în contradictoriu cu . sediul în C., .. 80, jud. D. .
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 29.06.1982 – 31.03.2001, în cadrul unității pârâte, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% conform pct.26, pct . 34, pct 47, pct 69 și pct 79 si 160 din anexa II la Ord 50/1990 coroborat cu art. 3 din același act normativ.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverința în acest sens.
Cu apel in 10 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac este Tribunalul D., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică din 05.10.2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. M.A.C/ Asist. jud. C.S.
4 Ex./13.10.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4970/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4873/2015.... → |
|---|
