Acţiune în constatare. Sentința nr. 1277/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1277/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1277/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1277/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant B. A., în contradictoriu cu pârât . ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.03.2015 și ulterior la data de 11.03.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2014, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în perioada 01.12.1983 – 01.07.1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, iar activitatea desfășurată în perioada 1990 – 1995 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100 %, cu obligarea pârâtei .-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 1983 – 1990 a desfășurat activitatea încadrată în grupa a II-a de muncă și în perioada 1990 – 1995 a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă.
În motivare a arătat că în perioadele 03.07.1981 – 03.07.1995, 2001 – 2004 a fost angajatul unității pârâte.
Spune că în perioada 01.12.1983 – 01.07.1990 a lucrat ca presator în Secția I Atelier debitare – presaj, desfășurând activitatea de presator.
Descriind activitatea desfășurată, reclamantul spune că aceasta presupunea ambutisarea de piese, montarea matricelor pe piese, reglarea matricelor, activități ce presupuneau o atenție sporită, întrucât lucra cu aer comprimat pe prese de la 63 de tone până la 800 de tone forță.
În perioada 1990 – 1995 a lucrat ca presator în Secția I Forjă, activitate ce se încadrează în grupa I de muncă conform Anexa l, pct. 21 și pct. 22 din Ordinul nr. 50/1990 și Anexa 1, pct. 4 din Decretul – Lege nr. 63/1990.
Relatează că această activitate presupunea încălzirea pieselor din metal în cuptoare la temperaturi foarte mari; urma operația de presare folosind prese care aveau de la 63 la 800 de tone forță.
Condițiile în care își desfășura activitatea, respectiv în Secția I Atelier debitare-presaj și Secția I Forjă, erau foarte grele, în sensul că se lucra în zgomot (120 dB), praf, noxe, temperaturi foarte ridicate în Atelierul de Forjă și foarte scăzute în atelierul de debitare presare. Temperaturile foarte mari le afecta vederea, iar riscurile lucrului cu prese era foarte ridicat. Arată că lucra 100 % din programul de muncă.
Conform adeverinței nr. 263/17.06.2011, în perioada 01.05.1992 – 03.07.1995, pârâta i-a acordat reclamantului un spor de 12 % pentru condiții grele de muncă și un spor de 15 % pentru condiții nocive de muncă.
Ca atare, în opinia sa, unitatea pârâta recunoaște condițiile nocive în care își desfășura activitatea, însă refuză să îi acorde grupele de muncă corespunzătoare activităților desfășurate.
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială, nominalizându-i în acest sens pe B. I. și D. N., precum și de proba cu interogatoriul pârâtei.
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și dispozițiile Decretului Lege nr. 68/1990.
Depune, în scop probator, interogatoriul luat pârâtei, carte de identitate, carnet de muncă, adeverința nr._/17.06.2011 emisă de pârâtă, contract de muncă din 20.02.1979.
La termenul din data de 25 februarie 2015, reclamantul, prin avocat, învederează că în mod greșit acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței cu numele B. I., în loc de B. A., instanța dispunând îndreptarea de eroare materială.
Pârâta a depus întâmpinare (fila 38) prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamantul s-a angajat la societatea pârâtă la data de 20.02.1979 în meseria de sculer, fiind angajatul unității pârâte în perioadele 21.02.1979 – 19.03.1980, 03.07.1981 – 03.07.1995, 02.07.2001 – 03.01.2002, 03.03._04.
Din cuprinsul întâmpinării rezultă că reclamantul a lucrat ca presator la rece în Secția I Atelier Debitare Presaj (sectoare reci), precum și ca reglor până la data de 26.11.1990; a mai îndeplinit și funcția de lăcătuș, conform notei de transfer din data de 11.05.1979 când a fost transferat de la secția sculărie, având meseria de sculer, la secția a III-a montaj, în meseria de lăcătuș, la cerere.
Conform notei de transfer din 01.06.1985, reclamantul, având funcția de presator în secția I debitare presaj, trece în funcția de reglor, în cadrul aceleiași secții, în interes de serviciu.
Începând cu data de 01.04.1989, reclamantul încadrat în funcția de reglor, trece de la compartimentul presaj regie, la compartimentul presaj acord ca și presator, în interes de serviciu.
Se mai susține că, potrivit notei de schimbare a locului de muncă din data de 26.11.1990, reclamantul a lucrat ca presator la cald în Secția I, Atelierul Forjă- loc de muncă și meserie ce nu au avut în încadrare într-o grupă de muncă, fapt confirmat și de adeverința nr._/17.06.2011, prin care reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă în perioada 26.11.1990 – 03.07.1995, în procent de 100 % conform unei nominalizări efectuate prin Decizia nr. 43/1990 a conducerii societății, ca urmare punctul nr. 2 din acțiunea formulată de reclamant nu mai are obiect.
În ceea ce privește nominalizarea martorului D. N. precizează că acesta a lucrat și în atelierul Debitare Presaj (loc unde și-a desfășurat activitatea și reclamantul) și nu a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru acest loc de muncă.
Menționează, deasemenea, că nu toată societatea a beneficiat de încadrare într-o grupă de muncă, aceasta făcându-se pe locuri de muncă așa cum prevederile Ordinului nr 50/1990 și 125/1990 o cereau.
Or, cum actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (art. 198 din lege), în opinia sa, după aceasta dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive (procese – verbale, decizie, tabel, hotărârea Consiliului de Administrație și a Sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă).
Concluzionează astfel, că, în prezent, angajatorii/deținătorii de arhive nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 – prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES 590/2008.
În același sens sunt și dispozițiile art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care stabilește că în adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, pârâta a depus răspunsul la interogatoriu, adeverința nr._/17.06.2011, adeverința nr._/17.06.2011, adeverința nr._/17.06.2011, adeverința nr._/17.06.2011 emise de pârâtă, note pentru schimbarea locului de muncă din 1990, proces – verbal, contract de muncă din 20.02.1979, carte de identitate reclamant, tabele și decizii de încadrare în grupa de muncă.
Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2015 instanța a admis proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu martorul B. I..
În cauză a fost audiat martorul B. I., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul B. A., pe perioada dedusă judecății, a fost angajatul unității pârâte, raporturile de muncă desfășurându-se în baza unui contract individual de muncă, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, recunoașterea pârâtei prin întâmpinare, precum și din declarația martorului, îndeplinind funcțiile de presator, presator metale, lăcătuș, lăcătuș mecanic.
Martorul audiat în cauză declară că reclamantul, din perioada 1983 până în anul 1990, a lucrat ca presator în Atelierul Debitare Presaj.
Executa piese pentru tractoare și mașini agricole, folosind table de la 0,5 la 25 mm care se debitau la ghilotine, care produceau zgomot până la 120 decibeli. Spune martorul că aveau prese de la 25 tone forță până la 800 tone forță, care făceau zgomot infernal.
Piesele se duceau apoi la presă. Erau piese foarte grele pe care le ridicau mai mulți oameni. Se efectua o debitare prin perforare, iar zgomotul și vibrațiile erau atât de puternice, că se mișca pământul de sub picioare.
Piesele erau duse în atelierul de ajustaj. La ajustaj, reclamantul ajusta discuri cu pietre abrazive, montate pe polizoare care mergeau la aer comprimat. Rezulta praf și rugină. În cadrul secției exista o stație de sablare, care funcționa cu cuțite și alice metalice, pentru curățarea pieselor (îndepărtarea ruginei, zgurei de pe piese).
Mai spune martorul că în aceeași secție exista și un atelier de sudare care degaja noxe specifice.
Salariații primeau spor de zgomot 10 % și 3 zile suplimentare la concediul de odihnă.
Întregul program se desfășura în aceste condiții. Din anul 1990 până în 2004 reclamantul a lucrat în secția I Forjă, clădire separată.
Existau cuptoare în care se executau piesele, pentru a se executa apoi la presă, operațiuni de îndoire, perforare.
Cuptoarele degajau temperaturi foarte mari. Reclamantul lua piesele cu un clește și le ducea la presă, perforare, îndoire. Muncitorii primeau ca antidot sifon și lapte.
De asemenea, la locul de muncă al reclamantului era zgomot și fum, abur de la piesele încinse.
Martorul învederează instanței că, la Forjă, unitatea a încadrat muncitorii pe o perioadă în grupa I.
Prin acțiunea introdusă, reclamantul solicită constatarea grupei a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, punctul 27 pentru perioada 1983 – 1990, iar pentru perioada 1990 – 1995, solicită încadrarea in grupa I, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, punctul 21 și punctul 22.
Urmare a probatoriului administrat, instanța constată că activitățile desfășurate de reclamant nu se regăsesc printre activitățile prevăzute la punctele și anexele la Ordinul nr. 50/1990 pe care reclamantul le invocă în acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Activitățile prevăzute la punctul 27 din Anexa II se referă la : confecționarea garniturilor de etanșare din plăci de azbest, a rondelelor pentru valțurile mașinilor de tras și laminat geam, precum și strunjirea acestor valțuri.
În ceea ce privește Anexa I, cele prevăzute la punctul 21 fac referire la încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea și refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald, iar cele de la punctul 22 la laminarea metalelor neferoase la cald, la cilindri sau prin extrudere la prese hidraulice.
Se constată astfel că, niciunul dintre aceste texte nu permite încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă a activităților desfășurate de reclamant, ele neavând conținutul indicat de reclamant și nereferindu-se la ipoteze care să-l vizeze în concret pe acesta.
De asemenea, instanța apreciază că în cauză nu este elocventă nici declarația martorului, activitățile desfășurate de reclamant în cadrul pârâtei, astfel cum sunt descrise de martor, nu pot fi încadrate potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, punctul 27 pentru perioada 1983 – 1990 în grupa a II- a și nici pentru perioada 1990 – 1995, în grupa I, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, punctul 21 și punctul 22.
În plus, date fiind prevederile art. 4, 5 și, în special, art. 6 din Ordinul nr. 50/1990,încadrarea in grupa a II-a de muncă poate fi probată cu înscrisuri. Sub acest aspect, trebuie arătat că art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că ” Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Or, la dosar nu există nici un document din care să reiasă că reclamantul ar fi fost nominalizat expres în perioadele solicitate prin acțiune pentru încadrarea în grupe superioare de muncă de către conducerea pârâtei împreună cu sindicatul liber din acea unitate.
Nici copiile de pe filele carnetului de muncă al reclamantului aflat la dosar, nu oferă vreun indiciu în acest sens.
Mai mult, trebuie subliniat că din nicio probă nu rezultă că reclamantul și-a desfășurat activitatea în aceste secții cel puțin 50% din timpul de lucru pentru a putea beneficia de grupa I de muncă sau cel puțin 70 % din programul de lucru, așa cum condiționează art. 7 din Ordinul nr. 50/1990.
În aceste condiții, instanța reține că activitatea desfășurată de reclamant pe perioada dedusă judecății nu îndeplinește condițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, punctul 27 pentru perioada 1983 – 1990, și nici cele expres prevăzute în Ordinul nr. 50/1990, Anexa I, punctul 21 și punctul 22. pentru perioada 1990 – 1995, în vederea încadrării în grupa I, constatarea existenței unor condiții de lucru grele (praf, fum, noxe) nefiind suficientă pentru a admite că activitatea reclamantului s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 din Ord. 50/1990, beneficiază de încadrare în grupa a II a de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexe.
Instanța constată, astfel, că activitatea reclamantului nu poate fi asimilată cu cea prevăzută în Anexa II pct. 27, Anexa I, punctul 21, punctul 22 din Ordinul nr. 50/1990.
Reținând că solicitarea având ca obiect constatarea grupei I și a II a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei este neîntemeiată, pe cale de consecință, instanța va respinge și cererea având ca obiect obligarea acesteia la emiterea unei adeverințe în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul B. A., cnp_, cu domiciliul în satul C., comuna Coșoveni, ., județul D. prin av. F. P., cu sediul profesional în C., ., ., . contradictoriu cu pârâta . sediul în C., ., CUI_, nr. Registrul Comerțului J_ .
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 martie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. E. I. C. O.
Red. jud. C.D., asist.jud.M.D.
4 ex./07.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
