Acţiune în constatare. Sentința nr. 5194/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5194/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 5194/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 5194/2015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta C. E., cu domiciliul procesual ales la cabinet individual avocat "C. Ștefanescu", cu sediul în mun. C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A C., cu sediul în mun. C., .. 10, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat U. A., pentru reclamantul lipsă, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă raportat la art. 269 Codul Muncii.
Avocatul pârâtei depune la dosar copia tabelului de predare-primire a carnetelor de muncă către angajați din cursul anului 2011.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Avocatul reclamantului solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2015, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A. C. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.08._01, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ord.50/1990, Anexa II pct. 210 modificat si completat prin Ordinul 125/1990 și să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens, în conformitate cu Anexa 14 din normele de aplicare a Legii 263/2010.
În motivare, reclamanta a arătat că începând cu data de 01.07.1976 este angajata S.C. S. S.A- Secția Producție Industrială Aparataj Centralizare Telecomunicații în meseria de lăcătuș montator- Atelierul nr.1 și Atelierul nr.3 Mașini și Transformatoare Electrice, Lăcătușărie și Construcții Metalice.
Arată că activitatea s-a desfășurat în condiții grele, nocive și cu zgomot peste limitele admise, întrucât în acest atelier se efectuau reparații complete asupra mașinilor și transformatoarelor electrice, care concurau la siguranța circulației pe calea ferată.
În cadrul acestor operațiuni a desfășurat activități de întreținere mașini și aparate necesare producției și reparațiilor cât și reparații pentru instalațiile electrice și de comandă necesare CFR .
Se mai învederează că a participat și la efectuarea operațiunilor de curățare cu praf de sticlă, de decapare cu sare de cupru și pastă decapantă și mică, a operațiunilor de întreținere curentă a mașinilor și instalațiilor de lucru din atelier, de reparații și recondiționare a pieselor din atelier, la lucrări de montare și reparare a subansamblelor funcționale a instalațiilor scoase din funcție, de întreținere și reparare a compresoarelor și instalațiilor aferente ( răcitoare,filtre, rezervoare, rețea de distribuție) și de curățire, ungere și vopsire a instalațiilor în funcție, aflate în întreținere fără demontări de piese.
Mai arată că pentru activitatea desfășurată în aceste condiții a beneficiat de un spor de muncă grea de 15%, spor care era identic cu cele de care beneficia celelalte categorii de personal al căilor ferate încadrate în grupa a II a de muncă, apreciind că este discriminat față de aceste persoane și că încadrarea în grupa I a și a II a de muncă s-a făcut inechitabil, cu încălcarea principiului nediscriminării instituit prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale.
În ceea ce privește procedura de încadrare în grupa a I a și a II a de muncă, se arată că aceasta a fost demarată de Ministerul Transporturilor pentru unitățile din subordinea acestuia dar nu a fost finalizată.
Astfel, prin Ordinul nr.202/29.08.1990, în aplicarea Ord.1047/1990, emis în baza Ord.nr.50/1990, se nominalizau funcțiile și meseriile care se încadrau în grupa I a și a II a de muncă, activitatea desfășurată de reclamant regăsindu-se printre cele enumerate la grupa a II a de muncă pct.210.
Prin Nota nr.2841/15.11.1990, M.M.P.S. a fost de acord cu aplicarea prevederilor Ord.125/1990 și personalului căilor ferate aparținând Departamentului Transporturilor, inclusiv unității unde reclamantul a desfășurat activitatea, iar prin Adresa nr._/10.01.1991 și Scrisoarea nr. 5120/07.02.1991 se arată că personalul căilor ferate din departamentul Transporturilor beneficiază de grupa a I a și a II a de muncă, metodologia fiind cea prevăzută de Ordinul nr.50/1990.
Pentru dovedirea acțiunii a solicitat proba cu interogatoriu, acte, martori și expertiză tehnică de specialitate pentru dovedirea condițiilor de muncă.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate, a carnetul de munca, extras Ordinul nr. 202/29.08.1990, Ordinul nr. 1047/06.06.1990 al Ministrului Transporturilor, nota 2841/15.11.1990, scrisoarea nr. 5120/07.02.1991.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoz.Ordinului nr.50/1990 și ale art. 35 NCPC.
De asemenea, în scop probatoriu a solicitat proba testimonială cu martorii F. N. și N. N..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că reclamantul urmărește valorificarea unui drept cu caracter patrimonial și, astfel, sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Arată că nu se poate reține faptul că obiectul acțiunii este imprescriptibil, deoarece nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 din NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor de muncă, care au consecințe patrimoniale .
In ceea ce privește data nașterii dreptului la acțiune, arată că acesta este momentul în care persoana interesată a luat cunoștință sau putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv, momentul încetării raporturilor de muncă dintre părți.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că au fost încadrați în grupa a II a de muncă doar operatorii de tren și mecanicilor de locomotivă.
S. nu era o unitate care răspundea de siguranța circulației și nu lucra efectiv la calea ferată., aceasta doar producând elemente care se montau la calea ferată de către alte secții ale CFR.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției cu motivarea că acțiunea promovată nu este o acțiune în realizare deoarece nu a solicitat obligarea pârâtei la plata vreunei contraprestații pentru desfășurarea activității în condițiile grupei I sau II de muncă și nici o constituire de drepturi deoarece dreptul în sine este recunoscut prin dispoz Ord.nr.50/1990 și ale HG nr.223/1990, ci o acțiune în constatarea existenței acestui drept.
Mai arată că acțiunile în constatare sunt imprescriptibile, acest caracter decurgând din aceea că dreptul material la acțiune este imprescriptibil, în timp ce dreptul la acțiune în sens procesual este imprescriptibil.
Pârâta a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 18.06.2015 în copie: adresele nr. 5955/16.01.2009 și nr.3687/26.01.2009, emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, extras din Decretul Lege nr.68/1990 și Ordinul nr.50/1990 și lista meseriilor și funcțiilor din unitățile de exploatare a căilor ferate.
La termenul din data de 12.10.2015, reclamantul a depus la dosar procesul verbal încheiat cu ocazia predării către reclamantă a carnetului de muncă .
Instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că din procesul verbal de primire al carnetului de muncă rezultă că acesta i-a fost comunicat reclamantei la data de 13.05.2011.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de ambele părți.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 C., excepția prescripției invocată de instanță din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei în perioada dedusă judecății, astfel cum rezultă din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei .
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau dacă între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nici o relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantei, formulată împotriva fostului angajator este în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă, așa încât, în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art.278 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – n.n.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul Muncii rep., legiuitorul instituind termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni, care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin.1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin.1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2, care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului, în materia jurisdicției muncii neexistând cereri imprescriptibile, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă fiind restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
În conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe sa curgă de la data nașterii dreptului.
În speță, Tribunalul constată că data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată (reclamanta) a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de 13.05.2011 când i-a fost înmânat carnetul de muncă, conform procesului verbal de predare primire a carnetului, întrucât la acea dată, reclamanta a luat/putea lua cunoștință, manifestând o minima diligență, despre înscrierile existente în carnetul de muncă și suficient timp pentru formularea în termenul legal, a cererii de acordare a grupei de muncă, termen care, în raport de data introducerii cererii -07.04.2015, a fost depășit.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și va respinge acțiunea formulată, ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta C. E., având CNP_, cu domiciliul în mun. C., C..București, nr.38, ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat "C. Ș., din C., ., ., ., jud.D., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. C., cu sediul în C., ..10, jud. D., ca fiind prescrisă.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12.10.2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar, Ș. I. Asistent judiciar, M. G. M.
Grefier
M. Ș.
Red/Tehnored./Jud.C.C/As.jud.Ș.I
4 ex/27.10.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 5191/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5195/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
