Acţiune în constatare. Sentința nr. 704/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 704/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 704/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 704/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul T. G. cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat P. G. și martorul G. C.-D., lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat P. G. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat P. G. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor, numitul G. C.-D., care este prezent la termenul de azi.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul arătat prin cererea de chemare în judecată, precizând, totodată că acesta este prezent în sala de ședință.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant probele solicitate, ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martora prezentă, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Avocat P. G. pentru reclamant precizează că numele și prenumele reclamantului este T. G. și nu G. T., așa cum rezultă din cartea de identitate și din carnetul de muncă.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. G. pentru reclamant depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 16.08._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, anexa II pct. 69 și 160, în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.07.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr. de dosar indicat mai sus, reclamantul T. G. a chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constată că activitatea desfășurată ca salariat al pârâtei, în perioada: 16.08._90, se încadrează în grupa a II - a de muncă conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 pct. 69 "operațiuni de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline", pct. 79 "operațiuni de impregnare a bobinelor și mașinilor electrice, manipulând produse toxice", folosind materiale pe bază de mică, cupru, tablă de siliciu, rășină, în procent de 100% din timpul de muncă.
A mai solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății a fost salariatul pârâtei, în meseria de controlor lucrări electrotehnice – Fabrica Locomotive.
În meseria de controlor lucrări electrotehnice, reclamantul verifica stațiile de punere în funcțiune din întreaga fabrică.
Prima operațiune consta în degresarea cu solvenți organici și soluții alkaline (tricloretilenă, diluant) a instalațiilor, ulterior acestea fiind supuse controlului tehnic.
Activitatea desfășurată de către reclamant s-a efectuat în condiții deosebite de muncă, în prezența permanentă a noxelor profesionale, fiind expus la pulberi anorganice (mică, sticlă, fier), zgomot puternic..
Menționează că a desfășurat activitatea pe parcursul întregului program de lucru, și că pârâta în mod nejustificativ și discriminatoriu a încadrat în grupa a II a de muncă numai o parte din salariați având aceeași activitate și profesie la același loc de muncă, astfel încât consideră că a încălcat principiul și caracterul nelimitativ al pct. 3 din Ordinul 50/1990, conform căruia "Beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă, potrivit celor menționate fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute de anexele 1 și 2 ".
Acest principiu nelimitativ și nediscriminatoriu a fost avut în vedere și la pronunțarea Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune pentru menținerea unui regim nediscriminatoriu în acordarea grupelor de muncă pentru persoanele care au activități în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
În scop probator, a depus un set de acte: CI, carnet de munca,practică juridică.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G. C. D..
La data de 19.01.2015 pârăta . a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii ca neîntemeiata. Arata ca încadrarea in grupele de munca s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii in una dintre situațiile cuprinse in Anexele Ordinului 50/1990, fie prin asimilare. Considera ca reclamantul a lucrat in condiții normale de lucru si nu poate fi încadrata in grupa de munca.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 205 C.p.c.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul G. C. D., declarația sa fiind consemnată și depusă la dosar.
Reclamantul a depus cerere de probatorii, practică juridică, adeverințe eliberate de pârâtă unor colegi ai reclamantului în care se menționează efectuarea activității în condiții de grupa a II a.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-le utile soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocată.
După audierea martorului reclamantul a precizat că înțelege să invoce și pct. 160 din Ordinul 50/1990.
Reclamantul a depus cerere de probatorii.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Din declarația martorului G. C. D. reiese că acesta împreună cu reclamantul au lucrat în aceleași condiții, ocupând funcția de controlor lucrări electrotehnice.
Reclamantul verifica buna funcționare a componentelor locomotivei, precum și a locomotivei în sine. Aceasta presupunea verificarea circuitului, atât a componentelor locomotivei cât și a locomotivei în sine. Verifica buna funcționare a pantografului ( culegător de înaltă tensiune), ceea ce presupunea lucrul la înălțime, respectiv urcarea pe locomotivă. Mai efectua și operații de degresare a instalațiilor cu solvenți organici și soluții alcaline. Reclamantul a lucrat în condiții deosebite de muncă fiind expus la fum și praf. Temperaturile în incinta halei erau la temperaturi extreme de la un anotimp la altul, iar condițiile de lucru erau grele cu noxe puternice, gaze, vapori de vopsea, acetonă, witespirt.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru. A mai declarat că lui însuși pârâta i-a recunoscut administrativ grupa I de muncă până în anul 1990, iar din 1990 până în 2001 grupa a II a de muncă.
A precizat reclamantul că fabrica a încadrat angajații în grupa a II a de muncă după anul 1990 când reclamantul nu mai avea calitatea de angajat în cadrul pârâtei.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Alți colegi, în aceeași incintă, având aceeași funcție și desfășurând operațiuni concrete similare, în perioada respectivă de timp, au obținut din partea angajatorului pârât recunoașterea grupei a II-a de muncă, după cum reiese din declarația .
Dacă unor persoane care au lucrat în aceeași incintă și condiții de lucru cu reclamantul, le-a fost recunoscută grupa de muncă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei a II-a de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 69, 79.
În consecință, instanța va admite cererea, constatând că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 05.08._72, 24.02._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69 și pct.160.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de către reclamantul T. G. (CNP -_), domiciliat în C., ., Județul D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., Calea București nr. 80, Județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 16.08._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, anexa II pct. 69 și 160, în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13.02.2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red. Jud.M. V. și asist. jud. S.M.C.
4 Ex./25.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7169/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
