Acţiune în constatare. Sentința nr. 758/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 758/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 12663/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 758/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. D.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare obligatia de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: - reclamant - asistat de avocat D. A. lipsind: - pârât - ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care .
Instanța pune în discuție competenta în conformitate cu dispoz. Ncpc.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat D. A.. pentru reclamant, învederează că dosarul se poate soluționa la acest termen, solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și proba testimoniala cu un martor, respectiv P. M...
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimoniala cu un martor pentru dovedirea situației de fapt.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul P. M., a cărui declarație a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingerea excepției.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr de mai sus, reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 23.04._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă in procent de 100 %, conform Ordinului 50/1990, pct. 3 si Anexa 2, pct. 47, pct. 69 si art. 160, Ord. 125/1990, pct. 71 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art. 40 al.2 lit. h din Codul Muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că in perioada menționată mai sus a fost angajatul pârâtei ., având funcția de subinginer în cadrul Sectiei Service in perioada 23.04.1984 – 01.02.1991, si funcția de subinginer si inginer la standurile de incercari, serviciul CTC, Fabrica Mașini Electrice Rotative.
A menționat că a lucrat în condiții grele de muncă, câmpuri electromagnetice mari, zgomot puternic, vibrații si trepidații, în prezența noxelor specifice secții din care a făcut parte, pe toată perioada contractului de muncă.
A mai precizat ca, in toata perioada a efectuat operații cu materiale de risc foarte ridicat și cancerigen pe bază de ulei de transformator, tricloretilena, diluanți, solvenți, azot. Mai arata ca spatiile de producție din Fabrica MER nu sunt separat fizic, ci doar organizatoric, respectiv nu exista ziduri sau alte construcții etanșate care sa separe mediile de lucru din diverse ateliere, in acest fel noxele care se produceau . propagau cu ușurința in tot spațiul.
Solicita luarea in considerare a principiului nediscriminării avut in vedere prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, precum si aplicarea jurisprudenței CEDO, cauza B..
În scop probatoriu, a depus la dosar în copie următoarele acte:carnetul de muncă, carte de identitate,practica judiciara,adeverințe, buletine de determinări toxicologice, adeverința privind situația bolilor profesionale.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece acesta, ca subinginer si inginer în cadrul Sectiei Service si Serviciul CTC MER, funcțiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul nu au fost încadrate de comisia mixtă patronat sindicate în grupe de muncă.
Locul de muncă în care si-a desfășurat reclamantul activitatea a fost cu condiții normale și nu a îndeplinit condițiile cerute de articol 4 din Ordin, drept pentru care activitatea sa de electrician sau nu a fost încadrat la grupa de muncă, susținând și că prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, nemaiputând fi virate la CAS contribuțiile de asigurări sociale aferente activității în condiții speciale de muncă, dreptul material la acțiune stingându-se prin prescripție.
În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupele I și a II a de muncă.
La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul P. M., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Instanța in baza art 248 cod proc civila se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune pe care o va respinge cu următoarea motivare :
Noul cod civil reglementează atât situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, cât și cazurile în care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale în care intervine prescripția. Art. 2502 stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune și reglementează în mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate în materii în care protecția specială este necesară.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.
Sunt considerate, ca având caracter imprescriptibil o . acțiuni în justiție între care și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea formulată este o acțiune în constatare, care are ca scop constatarea judecătorească a existenței dreptului subiectiv al reclamantului față de pârâtă.
Acțiunea este imprescriptibilă deoarece reclamantul nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea pârâtei la executarea unei pretenții, ci solicită ca instanța să constate existența unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de muncă, iar Ordinul 50/1990 și actele normative ce-l succed și-l completează nu prevăd nici un termen în care trebuie stabilite grupele de muncă de către patronate și sindicate.
Totodată, în ipoteza în care s-ar aprecia că acțiunea poartă asupra realizării unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia să constate prescris dreptul la acțiune în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, întrucât, în conformitate cu legislația europeană care are prevalență asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cât și dreptul la pensie, reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz în care dreptul la acțiune în realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezintă o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată, acțiune care este imprescriptibilă și nu o acțiune în constituire de drepturi in consecința instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi în continuare dezvoltate, va fi admisă, iar apărările societății pârâte vor fi înlăturate.
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . in perioada având funcția de subinginer si inginer in perioada 23.04._01, serviciul CTC, Fabrica Mașini Electrice Rotative.
Așa cum rezultă din declarația martorului P. M. audiat în cauză., activitatea reclamantului s-a desfășurat in Secția Service. Și-a desfășurat activitatea inițial ca subinginer, activitate în care făcea puneri in funcțiune a echipamentelor electrice, si a întregii game de transformatoare de putere pentru stațiile electrice de 2,20 KW si 43 KW. A lucrat in condiții de șantier de 12 ore, in condiții de frig iarna si foarte cald vara. La standul de probe făcea probe de circuit, probe de montaj, unde înainte se făcea degresarea. Se lucra la înălțime si sub tensiune. Arata ca au existat si boli profesionale.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acesteia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 47, 69, 160 din Ordinul 50/1990 coroborate cu art. 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantei, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei în perioada 23.04._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % conform ord. 50/1990 anexa II, pct. 47, 69 si 160 si potrivit Ordinului 125/1990 pct 71. și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, având în vedere dispozițiile art. 40 din Codul Muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Admite acțiunea formulata de reclamant G. D. – CNP_, cu domiciliul in C., ., ..1, . și pe pârât ., cu sediul in C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada 23.04._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform art 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct. 47, 69 si 160 în procent de 100 %.si potrivit Ordinului 125/1990 pct 71.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 februarie 2015.
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Red.jud.M.N./as.G.A.D./4ex./20.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4349/2015.... → |
|---|
