Acţiune în constatare. Sentința nr. 1825/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1825/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 14029/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă Nr. 1825/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant V. B. și pe pârât S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.D. pentru reclamant ,lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Instanța se consideră competentă în soluționarea cauzei, având în vedere sediul reclamantei, obiectul acțiunii și dispozițiile art. 28 din legea nr. 62/2011, art. 269 Codul Muncii, art. 95 pct. 1 și art. 131 Cod de Procedură Civilă.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat s-a acordat cuvântul.
Avocat D. pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ,întrucât obiectul acțiunii este acțiune în constatare, aceasta neavând caracter patrimonial .De asemenea, art.268 din Codul Muncii prevede prescriptibilitatea acțiunilor cu condiția ca aceste acțiuni să nu fie declarate imprescriptibile conf.art.35 C. civil și ca atare este imprescriptibilă extinctiv ,fără cheltuieli de judecată.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ,excepții de invocat sau probe de administrat ,în raport de dispozițiile art.244 alin.1 Cod procedură civilă ,declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr de mai sus, reclamanta V. B. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate și să oblige pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată ca electrician constructor în perioada 22.11._71 și electrician montator, reglator aparate electrice din perioada 14.07._97 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 pct. 69 ,29 și pct. 79.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în perioada 22.11._71 și-a desfășurat activitatea ca electrician constructor, iar în perioada 14.07._97 și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei având meseria de electrician, montator, reglator aparate electrice, meserii ce presupuneau operațiuni de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, utilizând materiale de risc foarte ridicat pe bază de mică, banda de sticlă impregnata în rășină, witespirt care producea leziuni ale pielii, a lucrat cu azbest, cositor, cupru, cupru – argint, care erau toxice.
În toată această perioadă și-a desfășurat activitatea în condiții cu noxe puternice,locul de muncă nefiind ventilat corespunzător.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului 50/1990 Anexa 2 pct. 69,29 și pct. 79.
În susținerea cererii a depus în copie: CI, carnet de muncă și a solicitat proba testimonială cu martorul S. V..
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, din analiza locurilor de muncă rezultă că atelierul în care și-a desfășurat activitatea nu poate fi încadrat în grupa de muncă deoarece, activitățile de electrician nu sunt prevăzute în anexa 2 la Ordinul 50/1990.
A susținut că în conformitate cu dispozițiilor Ordinului 50/1990 simpla solicitare a reclamantei nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ invocat .
Cum nu există nici un fel de document până în anul 2001 care să ateste condițiile de la locul de muncă al reclamantei pentru perioada solicitată, pârâta a solicitat respingerea cererii.
A anexat în copie: anexa 7A la CCM .
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile pârâtei sunt nefondate, activitatea desfășurată fiind încadrată în grupa a II a de muncă, executând lucrări în atelierul de galvanizare și Araldit 1 și 2, unde numai o parte din salariați, selecționați preferențial au beneficiat de încadrare în grupa a II a de muncă.
La ultimul termen de judecată instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamante i formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv 15.10.1997 când i s-a desfăcut contractul de muncă, conform art 130 alin 1 lit a C.muncii sau cel mai târziu la 23.03.1998 când a fost propusă pentru pensionare pentru limită de vârstă, după cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă ( f. 13), întrucât la acea data, reclamanta a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus ,respectiv cel mai târziu 23.03.1998, acțiunea reclamantei este introdusă cu nerespectarea termenului de 3 ani, fiind introdusă la 20.11.2014, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite și va respinge acțiune ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta V. B.,CNP_,cu domiciliul în C., . E3, .,jud D. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A,cu sediul în . 80, jud D. ,ca fiind prescrisă .
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V./11.05.2015
4ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1553/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
