Acţiune în constatare. Sentința nr. 3071/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3071/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 3071/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3071/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant F. I. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - reclamant - F. I. personal și asistat de avocat D. A. și - martor B. D. lipsind:- pârât - ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat și constatându-se cercetarea judecătorească încheiată potrivit dispozițiilor art 244 NCPC, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.10.2014 reclamantul F. I. chemat în judecată pârâta ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea că activitatea desfășurată în perioada 05.11._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 Anexa II art 34, 45,98 ,160 și 211 si obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens, potrivit art. 40 Codul Muncii din care să rezulte că se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Ordinului 50/1990 anexa II pct 34,45, 98, 160, 211 în procent de 100 %.din timpul de lucru.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 05.11._11 a lucrat în funcția de lacatus sectia construcții metalice fabrica Locomotive .
In ceea ce privește activitatea de lacatus desfășura operații materiale cu tabla de otel de peste 5 mm grosime și vata minerala din fibre de sticla în urma carora rezulta un praf si noxe pulberi de fier si rugina, gaze si vapori toxici folosind ciocane polizoare pneumatice aparate de sudura electrica si autogen .
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă și a timpului normal de muncă.si ca pârâta în alte perioade decât cele mentionate în actiune l-a incadrat în grupa a II a de munca în procent de 100 %.
Mai arată că, toată activitatea se desfășura în condiții de temperaturi extreme, iarna fiind foarte frig în atelier din lipsa sistemelor de încălzire, iar vara foarte cald din lipsă de ventilație.
Pentru o parte a colegilor săi care au lucrat în același loc de muncă și în aceleași condiții de muncă, instanțele judecătorești sau pârâta au recunoscut grupa a doua de muncă.
În scop probatoriu a depus la dosar copia cărții de identitate, a carnetului de munca practică juridică.
În susținere a invocat Decizia 87/1999 a Curții Constituționale, Decizia nr. 258/2004 a Î.C.C.J și jurisprudență CEDO.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
În drept, a invocat Ordinul 50/1990 art. 3, anexa II art 34, 45,98 si 160 .
De asemenea, în scop probatoriu a solicitat proba testimonială.cu martorul B. D., a carui declaratie se afla atasata la dosarul cauzei.
Pârâta . a depus întâmpinare la data de 30.01.2015 prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că a respectat procedura de încadrare în grupe de muncă, în condițiile art 4 și 5 din ordin, iar comisiile patronat – sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în aceste grupe de muncă, înregistrând aceste aspecte în canetele lor de muncă.
Se mai susține că dovada afirmațiilor sale este făcută cu tabelele nominale de locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie ( Fabrică) în parte, iar în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt elevate, neputând să răstoarne proba cu înscrisuri pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută în anexele depuse ori pentru că s-ar avea o discriminare între cei care au activități în condiții similare de muncă, întrucât s-ar face o adăugare la lege.
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la aceste locuri de muncă,E. u a virat la Casa de pensii indemnizația CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992,pentru a beneficia de grupă de muncă iar în prezent nu se poate dispune obligarea la plata acestor diferențe de indemnizații, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.
Pârâta . a depus înscrisuri in aparare.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 205 cod pr civilă.
Instanța a încuviințat pentru dovedirea cererii proba testimonială cu martorul B. D. cărei declarație se află atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul a depus practica judiciară în dovedirea acțiunii.
Din analiza actelor existente la dosar, instanța constată următoarele:
Reclamantul F. I. în perioada 05.11._01 în functia de lacatus Sectia Constructii Metalice fabrica Locomotive a fost angajat la pârâta . conform mentiunilor din carnetul de munca .
Precizeaza recamantul ca în meseria pe care o are a desfășurat operații asupra urmatoarelor materiale tabla de hotel de peste 5 mm grosime vata minerala din fibre de sticla în urma carora rezulta un praf si noxe pulberi de fier si rugina gaze si vapori toxici folosind ciocane polizoare pneumatice aparate de sudura electrica si autogen .
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă și a timpului normal de muncă.si ca pârâta în perioada 01.01._09 l-a incadrat în grupa a II a, în acest sens a eliberat adeverința nr.1005/05.03.2014.
Mai arată că, toată activitatea se desfășura în condiții de temperaturi extreme, iarna fiind foarte frig în atelier din lipsa sistemelor de încălzire, iar vara foarte cald din lipsă de ventilație.
Pârâta . nu a depus probe în susținerea apărărilor invocate în întâmpinare, fiind decăzută în temeiul art 272 Codul muncii din administrarea lor.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II-a de muncă, deoarece locul de muncă și activitatea desfășurată de acesta nu au fost nominalizate de comisia mixtă sau nu poate fi obligată la diferența de indemnizație CAS, nu poate fi reținută întrucât aceasta nu a fost combătută prin probe de angajator.
Mai mult decât atât, potrivit Ordinului 50/1990, încadrarea în grupele de muncă este condiționată de analiza condițiilor de muncă, a noxelor.
.Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului se reține că în perioada dedusă judecății acesta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de lăcătuș.
Din declarația martorului B. D. reiese că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în intervalul de timp specificat în calitate de lăcătuș, în aceleași condiții și loc, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia. Îndeplineau concret sarcini și activități asemănătoare, în intervalul de timp în care au fost împreună lăcătuș, în zgomot extrem. Prin natura lucrului erau obligați să stea în mediu toxic:. Ca lăcătuș reclamantul prelucra tabla ce avea grosime ce varia de la 1 mm la 20 mm, se realiza polizarea în urma căreia rezulta mult praf, după care se îndrepta tabla cu barosul, urmând ștergerea lor cu triclor, diluant, benzină, după care urma vopsirea In urma acestor operațiuni se degajau mirosuri toxice
Nu beneficiau de instalații de anihilare a acestor pulberi.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Au fost colegi care, în aceste condiții, au dezvoltat boli profesionale.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, respirând același aer, li s-a recunoscut grupa de muncă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se și în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34, 45, 98 și 160.
În consecință, instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 05.11._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34, 45, 98 și 160.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul F. I., CNP_, domiciliat în S., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în C., .. 80, jud.D..
Constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 05.11._01 se încadrează în grupa a II a de muncă, . în procent de 100 % din programul de lucru, in temeiul dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34, pct.45, pct 98 și pct. 160.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17.06. 2015.
PREȘEDINTE,
R. Steluța G.
Asistent judiciar, C. - M. M.
Asistent judiciar, A. P.
Grefier M. D. Ș.
Red.Asis. Jud. A.P./Jud.RSG
4 ex./15.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 5201/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
