Acţiune în constatare. Sentința nr. 4250/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4250/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 4268/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4250/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar A. V.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanții B. G P., cu domiciliul ales la sediul Sindicatului F. Automobile C., ..29, jud. D., S. F. AUTOMOBILE C., cu sediul în C., ..29, Jud. D. în contradictoriu cu pârât .,cu sediul în C., ..29, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier D. I. C. pentru reclamanta Sindicatului F. Automobile C., lipsă fiind reclamantul B. G P. și pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Consilier D. I. C. pentru reclamanta Sindicatului F. Automobile C. arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare.
Consilier D. I. C. pentru reclamanta Sindicatului F. Automobile C. solicită respingerea excepției, având în vedere că reclamantul nu a fost încadrat în grupa a II-a de muncă la momentul când i-a fost eliberat carnetul de muncă; în carnetul de muncă nu există nici o mențiune cu privire la grupa de muncă.. Arată că la data de 25.03.2014 i-a fost eliberată prima adeverință că a lucrat la secția presaj greu, iar ulterior reclamantul a mai solicitat eliberarea unei noi adeverințe de a fi încadrat în grupa a II-a de muncă, adeverință care i-a fost eliberată la data de 24.03.2015. Solicită ca instanța să se raporteze la datele din cele două adeverințe.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanț ede judecată sub nr._, reclamanții B. Pertrică și S. F. Automobile C. a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să constate că în perioada 01.05.1992 – 01.04.2001, primul reclamant și-a desfășurat activitatea în grupa a Iia de muncă, prevăzută l apct. 38 din anexa II la Ordinul 50/1990, completat cu avizele ulterioare, în procent de 100%; totodată, a solicitat și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinț eîn acest sens.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că este angajat la F. R., având funcția de presator Atelier Presaj greu – Secția Presaj.
În anul 1990, ca urmare a apariției DL 68/1990 și a Ordinului 50/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, un mare număr de salariați a beneficiat de încadrarea în grupa a II a de muncă și de un spor la salariu pentru locuri de muncă cu condiții deosebite.
Astfel, pentru perioada 15.03._92, pârâta i- a eliberat adeverință pentru grupa a II de muncă.
Pentru perioada 01.05.1992 – 01.04.2001, deși locul de muncă, felul muncii și condițiile de muncă nu au fost cu nimic modificate, în carnetul de muncă lipsește menționarea activității ca fiind prestată în grupa a II a de muncă, fapt observat de reclamant odată cu eliberarea de către pârâtă a adeverinței pentru grupa a II ade muncă.
Reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe cu menționarea activității desfășurate în grupa a II de muncă și pentru perioada 01.05._01 însă, până în prezent nu a primit un răspuns în acest sens.
Arată reclamantul că, de la încadrarea sa în muncă și până în prezent și- a desfășurat activitatea în funcția de presator, în Atelierul Presaj greu, ce a aparținut succesiv angajatorilor Oltcit, rodae, Daewoo și în prezent F., activitatea desfășurată încadrându-se întocmai la activitatea descrisă la art. 38 din anexa II la ordinul 50/1990, completat cu avizele ulterioare.
Această activitate s- a desfășurat permanent, în procent de 100% din programul normal de lucru de 8 ore/zi în condiții nefavorabile de microclimat, conform anexelor 7 la CCM/1994, 1995, 1996, motiv pentru care a beneficiat și de un spor la salariu conform anexei nr. 8 la CCM 1995-1996 și Anexa 9 la CCM Unitate 1997-2000.
Se mai arată că marea majoritate a salariaților care și-au desfășurat activitatea permanent în secția Presaj, indiferent de meseria de încadrare, au beneficiat de încadrare în grupa a II de muncă, urmare a faptului că noxele existente a căror valoare măsurată depășește cu mult limitele maxime admise nu pot fi limitate și restrânse numai asupra presei sau presatorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 și urm. Din Ordinul 50/1990 (completat cu avizele ulterioare) și pct. 38 din anexa II la Ordinul 50/1990 completat cu avizele ulterioare, art. 40 alin 2 litera h și art. 268 alin 2 din Codul Muncii corobortae cu prevederile din L 62/2011.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză.
La cerere au fost atașate înscrisuri.
Pârâta F. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului material la acțiune, arătânu-se faptul că fiind în prezența unui conflict de muncă, cererea trebuia formulată în termenul prevăzut de art. 268 alin 2 Cod proc.civ.
În ceea ce privește data de la care a început să curgă prescripția, pârâta a arătat că reclamantului i-a fost predat carnetul de muncă la data de 23.06.2011, moment în care a putut lua la cunoștință despre mențiunile înscrise în acesta referitoare la grupa de muncă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că locul de muncă și activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsesc în Anexa 2 a Ordinului 50/1990 l apoziția 38 (invocată de reclamant), dar nici la alt punct din respectiva anexă, ceea ce evidențiază justețea măsurii dispuse de societate atunci când a hotărât (împreună cu sindicatele), activitățile și locurile de muncă încadrate în grupe de muncă.
Din înscrisurile atașate întâmpinării rezultă că, în perioada 01.05._01, reclamantul nu și- a desfășurat activitatea în locuri de muncă care s-au încadrat în grupa a II a de muncă, motiv pentru care se solicită respingerea cererii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului MMOS 50/1990, ale DL 68/1990 și ale CCM despre care s-a făcut vorbire în întâmpinare.
În susținerea afirmațiilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod proc.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța reține următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului, adică dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau dacă între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului, formulată împotriva angajatorului este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul Muncii (republicat).
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni, care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 Codul muncii, devin incidente dispozițiile din alin. 2, care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă fiind restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
În speță, Tribunalul constată că data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată (reclamantul) a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de 23.06.2011 când pârâta, conform prevederilor art. 279 alin 3 din Legea 53/2003, a eliberat reclamantului carnetul de muncă, dovada fiind procesul verbal de predare primire, emis de pârâtă la data de 23.06.2011 .
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Față de considerentele expuse, constatând că termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, respectiv 25.03.2015, instanța apreciază excepția întemeiată, aceasta urmând a fi admisă, cu consecința respingerii cererii ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții B. G P., având CNP_, cu domiciliul ales la sediul Sindicatului F. Automobile C., ..29, jud. D. și S. F. Automobile C., cu sediul în C., ..29, Jud. D. în contradictoriu cu pârâta .,cu sediul în C., ..29, jud. Dol.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D., sub sancțiunea nulității absolute..
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. M. V. C.
A. V.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
5 ex/28.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
