Acţiune în constatare. Sentința nr. 313/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 9642/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 313/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant D. I., cu domiciliul în mun. C., ., nr. 20, b. I 57, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă.
Instanța pune în discuție probele solicitate de părți în cauză.
Avocatul reclamantului solicită încuviințarea probelor cu actele depuse la dosar și audierea martorului O. M.-V.; referitor la înscrisurile pârâtului, arată că nu se opune acestora.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, precum și proba testimonială solicitată de avocatul reclamantului, apoi, conform dispozițiilor art. 312 Cod Procedură Civilă, procedează la audierea martorului O. M.-V., sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii, acordarea grupei II de muncă, în procent de 100 %, conform Ordin nr. 50/1990, Anexa II, pct. 69 și 79, eliberarea adeverinței aferente, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 26.06.2014, reclamantul D. I., a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată de acesta în perioadele 15.07._76 și 26.02._01, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, pct. 3, coroborat cu Anexa 2, art. 34, pct. 51, art. 69, art.79 și 160, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei S.C. E. S.A C., în funcția de împachetator miezuri magnetice și reglor prese, în cadrul Atelierului Prese + Împachetaj și Ajustaj - Fabrica MER, așa cum rezultă din înregistrările efectuate în carnetul de muncă, desfășurând operații cu materiale de risc foarte ridicat și cancerigen pe bază de tablă silicoasă, cupru, mică, azbest, tricloretilenă, lacuri de imprimare și sodă caustică.
A mai arătat că a lucrat în aceste condiții deosebite pe toată perioada contractului de muncă în procent de 100% din programul de lucru și că deși a lucrat în același loc de muncă, cu aceleași materiale și în aceleași condiții, abia din anul 1998 pârâta i-a acordat spor condiții deosebite, iar în anul 2005 i-a acordat spor pentru condiții nocive și lapte antidot.
A mai învederat că însăși pârâta a nominalizat activitatea de la prese, împachetare și ajustaj ca fiind loc de muncă cu condiții grele, periculoase și nocive așa cum rezultă din Anexele 5, 6 și 7 la CCM, ca activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă, întrucât se desfășoară în condiții grele și în contact direct cu substanțe toxice, iritante și nocive și că locul său de muncă este nominalizat în Lista locurilor de muncă cu risc profesional și lista angajaților care lucrează în aceste locuri, în Anexa 7, noxă fiind zgomotul foarte mare.
Datorită condițiilor grele de muncă mulți colegi s-au îmbolnăvit de boli profesionale, majoritatea fiind de la atelierul prese, fapt dovedit cu tabelul nr._/03.12.2001 anexat la dosarul cauzei.
În perioadele 15.07._76 și 26.02._89, în care a lucrat ca împachetator miezuri magnetice, reclamantul a desfășurat operațiuni de împachetare a miezurilor magnetice din tablă silicioasă, de curățarea a polilor, de spălare și de rașchetare, de polizare, șlefuire, pilire și lustruire a polilor motoarelor pentru ajustare, de găurire și filetare a pieselor necesare execuției rotoarelor, de tăiere a rulourilor de tablă silicioasă în forme pătrate la ghilotină, de punere a acestor formate pe dispozitiv și transportare la o presă hidraulică unde prin matrițare erau debitate sub formă de discuri sau semidiscuri .
În urma acestor operațiuni rezultau vapori, gaze, praf, pilitură, span de tablă, iar ca materiale se folosea lacul de impregnare, tricloretilena, soda caustică, azbestul, gaz, white-spirt, toate aceste substanțe fiind deosebit de toxice.
În perioada 01.03._01 a lucrat ca reglor în cadrul atelierului prese undea desfășurat aceeași activitate ca și cea de împachetator, efectuând în plus operațiuni de reglare mecanică a preselor de montare a matrițelor și stanțelor de prese, de degresare cu tricloretilenă și alți solvenți a stanțelor, matrițelor și ponsoanelor cu care se executau piesele, precum și operațiuni de manipulare manuală a materialelor care aveau peste 50 Kg.
Învederează că toate aceste operațiuni se făceau în condiții de muncă nocive, grele și periculoase, principalul factor de risc fiind zgomotul permanent de la bătaia preselor hidraulice și pneumatice.
În urma operațiunilor rezultau pulberi de praf, particule metalice și nemetalice fine, pulberi de mică, cărbune, uleiuri metalice, aceste noxe ridicându-se în mediul înconjurător.
A mai arătat că întreaga fabrică se afla într-o singură incintă, atelierele de ajustaj, strungărie, bobinaj, colectoare și stația de vopsit nefiind delimitate între ele prin pereți despărțitori, iar noxele care se produceau într-un atelier se propagau în tot spațiul și că se lucra în condiții de zgomot, frig și căldură excesivă.
A mai arătat că mulți dintre colegii cu care a lucrat în aceeași hală (bobinatori, lăcătuși, strungari, maiștri, controlori, tehnicieni și ingineri), au fost încadrați în grupa a II a de muncă fie de către unitate fie prin hotărâre judecătorească.
A invocat Decizia 87/1999 a Curții Constituționale și jurisprudența CEDO cauza B..
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, nominalizându-l pe O. M. V..
În drept, au fost invocat dispozițiile Ordinului 50/1990 republicat la 31.08.1994, pct.3 coroborat cu Anexa 2, grupa II, art. art.34, art.51, art.69, art.79 și art.160, Decizia 258/2004 a ICCJ, art.35 NCPC și art. 1528 NCC.
În scop probatoriu, a depus la dosar în fotocopie: cartea de identitate, carnetul de muncă, adeverința nr. 2404/16.05.2013, privind sporurile de care reclamantul a beneficiat, acte medicale, nota nr._/23.01.1990 privind constatările făcut cu ocazia determinărilor de noxe la locurile de muncă - Fabrica MER, situația bolilor profesionale pe ultimii 15 ani, lista locurilor de muncă cu risc profesional și lista angajaților care lucrează în aceste locuri cu anexele, Anexa 5 la CCM, situația bolilor profesionale declarate între anii 1987-2001 la Divizia MER, Anexa 6 la CCM 2005-2006 privind locurile de muncă cu condiții grele, nocive, periculoase, penibile, concediu de odihnă suplimentar și program redus valabilă până la 31.12.2005, buletin încercare, buletin de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă, buletin de verificare nr. 835/18.05.1993,
, practică judecătorească.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.
A învederat că reclamantul a fost angajatul societății în meseria/funcția de împachetator și reglor la Secția/Atelier Prese și Împachetaj Ajustaj, Divizia Mașini Electrice Rotative.
A mai susținut că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin), să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art.3 din Ordin) și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art.6 din Ordin).
Încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art.4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, acest lucru fiind obligatoriu conform Decretului nr. 92/1976, dovada urmării procedurii fiind anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990 precum și tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie(fabrică) în parte.
Mai învederează faptul că neaplicându-se grupă de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități, unitatea nu a virat pentru reclamant la Casa de Pensii, indemnizația CAS majorată pentru a putea beneficia de grupă de muncă și faptul că unitatea nu mai poate fi obligată la plata diferențelor de indemnizații întrucât prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, iar dreptul material la acțiune al reclamantului s-a stins prin prescripție.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
În dovedire, pârâta a anexat în copie: Anexa 7 la CCM privind locurile de muncă pe categorii de personal, care au beneficiat de grupe de muncă, sporuri la salariu, zile suplimentare la concediu de odihnă și program redus de lucru.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul propus de reclamant – O. M. V., în ședința publică din 26.01.2015, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
La același termen, reclamantul a depus la dosar în copie adeverința nr. 2404/16.05.2013, privind sporurile de care a beneficiat reclamantul și practică judecătorească.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte S.C. E. S.A. C., în perioadele 15.07._76 și 26.02._89 lucrând ca împachetator miezuri magnetice, iar în perioada 01.03._01 a lucrat ca reglor.
Din declarația martorului reiese că acesta a fost coleg de serviciu cu reclamantul, din anul 1974 până în prezent, reclamantul având funcția de împachetator de miezuri magnetice iar ulterior funcția de reglor.
Ca împachetator, reclamantul efectua operațiuni de împachetare miezuri magnetice, activitate ce presupunea introducerea pieselor în cuptoare la 220° și apoi împachetarea în dispozitive speciale.
Repara de asemenea porii mașinilor, îi poliza și îi șlefuia, în urma acestor operațiuni rezultând praf de pulberi de siliciu, praf de tricloretilenă sau substanțe alcaline, iar în urma degresării cu tricloretilenă rezulta praf de sodă caustică și un miros foarte puternic.
Operațiile de polizare și șlefuire se efectuau în cadrul atelierului de către lăcătuși și împachetatorii de miezuri magnetice, iar operația de degresare a pieselor mici se făcea de către împachetatorii de miezuri magnetice.
Ca reglor, pe lângă aceste operații, reclamantul mai executa și reglarea pieselor, operație ce presupunea montarea matrițelor pe mașină, fixarea și trecerea acestora la mașinile de debitat din rulouri foarte mari și apoi decuparea materialelor în forme pătrate.
Mai arată că materialele erau unse cu solvenți organici, că foloseau ca materiale oxidul de cupru și aluminiu, că în urma efectuării operațiunilor se degajau noxe, precum:pulberi de mică, azbest și praf de siliciu și că nu existau sisteme de ventilație sau absorbție a gazelor.
Martorul a mai învederat că în atelierul în care își desfășura activitatea reclamantul erau curenți de aer de la mașinile cu aer comprimat și zgomot de 80-90 db, că în apropiere era atelierul de vopsitorie, că activitatea reclamantului se desfășura în aceste condiții în proporție de 100% din timpul de lucru și că unitatea a acordat grupă de muncă anumitor persoane, precum R. V. și D. I..
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții și condiții de muncă, indiferent de perioadă.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării unei meserii sau unui loc de muncă nu poate priva salariatul de un drept al său.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
În speță, potrivit dispozitiilor art. 3 din Ord 50/1990, ,, Beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, potrivit celor mentionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurilor de munca și activitatile prevazute în anexele 1 si 2 ".
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă că funcția și condițiile de muncă ale reclamantului, în perioadele 15.07._76 și 26.02._01 în funcțiile de împachetator și reglor, se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct.34 (" polizarea, slefuirea si lustruirea pieselor din metale feroase si neferoase" ), pct. 69("degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline în vederea acoperirii și lipirii"),pct.79(" impregnare a bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rășini sintetice") pct.160 (" personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu conditii de muncă, nocive, grele sau periculoase,cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse,umiditate, zgomot, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele în întreprinderile din industria materialelor de construcții…."), în procent de 100% .
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 15.07._76 și 26.02._01, în funcțiile de "împachetator" și "reglor" se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, art.3 și pct.34, 69,79 și 160, în procent de 100 %, și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din Codul Muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. I., având CNP_, cu domiciliul în C., ., nr. 20, ., ., prin av. D. A., cu sediul în C., .. 198, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, CUI_, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei, în perioadele 15.07._76 și 26.02._01, în funcțiile de "împachetator" și "reglor" se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, art.3 și pct.34, 69,79 și 160, în procent de 100 %,
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26.01.2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Red./Tehnored./Jud.CC./As.Jud.Ș.I.
4 ex/10.02.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4805/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
