Acţiune în constatare. Sentința nr. 1883/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1883/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1883/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1883/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta J. A., în contradictoriu cu pârâtele . PRIN ADMINISTRATOR JUICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ și ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta ., prin avocat M. D. O., lipsind reclamantul și pârâta . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SERVICII INSOLVENȚĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pârâta . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SERVICII INSOLVENȚĂ nu a comunicat relațiile solicitate de către instanța la termenul de judecată anterior, după care:
Pârâta, ., învederează faptul că nu se găsește dosarul de personal al reclamantei.
Instanța va lua act de această susținere și, în aceste condiții, va rămâne în pronunțare pe prescripția de 3 ani a dreptului material la acțiune, invocată din oficiu la termenul de judecată anterior, în raport de art. 268 alin.(2) C. muncii și în raport de faptul că reclamanta a avut posibilitatea să observe că nu i s-a acordat grupa de muncă la data la care carnetul de muncă i-a fost predat ca urmarea concedierii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2014, reclamanta J. A. a chemat în judecată pârâta . SA reprezentată legal prin Administrator Judiciar A.M.T. SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C., solicitând să se constate ca activitatea desfășurată în perioada 26.12.1986 – 15.05.2000 în funcția de rectificator și prelucrător prin așchiere, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 34 și pct. 160, în procent de 100 %.
De asemenea, a chemat în judecată pârâta . în calitate de păstrător-depozitar al arhivelor . SA (Întreprinderea M. Filiași – SN ROMARM SA Sucursala Filiași), solicitând obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe în sensul celor constatate.
Motivează că a fost angajatul unității . SA de la data de 26.12.1986 până la 15.05.2000, având încheiat, în acest sens, contractul individual de muncă nr. 472/26.12.1986, desfășurând activități de rectificator și de prelucrător prin așchiere (strungar, frezor, rectificator).
Spune că U. M. Filiași, ca unitate economică, a fost destinată să producă muniție de diverse tipuri (explozivă și reactivă), muniție pentru aruncătorul de grenade adoptat la pistolul mitralieră, de diverse tipuri (inertă, explozivă, de instrucție, incendiară, fumigenă, iritantă, cu sau fără schije etc.).
Pentru aceasta, unitatea a fost organizată pe trei activități principale:
- secția de uzinaj cu activitate de confecții a elementelor mecanice și metalice din componenta munițiilor
- secția pirotehnică cu atribuții specifice de realizare a amestecurilor pirotehnice pentru muniții (dozare, amestecare, cântărire, presare, lăcuire, asamblare, ambalare etc.),
- poligonul de încercări a muniției pe loturi de produse noi, precum și operații de distrugere a calupilor rebutanți sau a muniției cu termen expirat sau depășite moral, aduse pentru neutralizare, delabare sau distrugere.
Susține că în îndeplinirea funcției de rectificator și prelucrător prin așchiere și-a desfășurat activitatea în proporție de 100 % în cadrul secției de uzinaj, mai precis, secția sculărie, într-o hală foarte mare, unde se executau și operații de nituire și de sudură, activități încadrate în grupa a II-a de muncă. De asemenea, menționează că în cadrul secției existau aproximativ 100 de utilaje cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule, iar zgomotul produs de utilaje depășea 80 dB. Piesele prelucrate, în proporție de 100 %, necesitau precizie, ceea ce impunea microașchiere, în urma căreia rezulta pulbere microscopică și se eliminau vapori toxici în atmosferă. Această hală era separată doar de un perete despărțitor, din sticlă, de încăperea unde se efectua tratamentul termic și galvanizarea, și de unde emanau noxe cu un nivel foarte ridicat.
Spune că activitatea sa concretă a constat în polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție, iar această activitate desfășurată în condițiile descrise mai sus, se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Mai spune că deși s-a adresat unității pârâte în vederea eliberării unei adeverințe în acest sens, aceasta a refuzat.
Apreciază, astfel, că pârâta . SA nu a respectat, prin omisiune, dispozițiile legale prevăzute la punctul 15 alin. 1 din Ordinul nr. 50/1990, cât și dispozițiile art. 1 alin. 1 ale Decretului nr. 92/1976.
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 35 cpc, art. 40 alin. 2 lit. h Codul Muncii, Ordinul nr. 50/1990, Anexa II, poziția 34 si 160.
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori, nominalizându-i, în acest sens, pe Chisa Nicolița și Ț. M..
În dovedirea acțiunii depune, în copie, carte de identitate, adresa emisă de . C., carnet de muncă.
Pârâta . a formulat întâmpinare (fila 29 dosar) prin care menționează că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
Arată că a fost chemată în judecată în calitate de păstrător-depozitar al arhivelor . prin Administrator Judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C..
Menționează că, din verificările efectuate, reiese faptul că reclamanta a avut calitatea de salariat al ., fiind încadrată că și prelucrător prin așchiere astfel cum este menționat și în carnetul de muncă la poziția 01 – 49.
Menționează că din documentele predate de către angajator prin lichidator judiciar și actele administrative emise de către unitate privind nominalizarea persoanelor pe locuri de muncă ce au lucrat în condiții deosebite care se încadrează în grupa I sau a II –a de muncă, reclamanta nu figurează a fi nominalizată.
Își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 cpc.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea din data de 25 februarie 2015, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a pus în vedere reclamantei să facă demersuri pentru prezentarea martorului la termenul de judecată următor.
Prin serviciul registratură al Tribunalului reclamanta a depus cerere prin care solicita să ia act de imposibilitatea prezentării în instanță a martorului, întrucât acesta este plecat să lucreze în străinătate.
La termenul din data de 25 martie 2015, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de art. 268 alin. 2 codul muncii și în raport de faptul că reclamantul a avut posibilitatea să observe că nu i s-a acordat grupa de muncă de la data la care i-a fost înmânat carnetul de muncă, data apreciată de instanță ca fiind data de la care începe să curgă termenul de 3 ani privind prescripția dreptului material la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta J. A. a fost angajata unității . SA pe toată perioada dedusă judecății, în funcția de rectificator și de prelucrător prin așchiere (strungar, frezor, rectificator), raporturile de muncă desfășurându-se în baza unui contract individual de muncă, astfel cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare, până la data de 15.05.2000 când i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 130 alin 1 litera a din codul muncii.
Începând cu data de 15.05.2000, reclamanta a beneficiat de prevederile Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă.
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Tribunalul constata ca in speța, acțiunea formulata de către reclamanta se încadrează in dispozițiile prev. de art. 268 al. 2 din Codul muncii, in conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Dispoziția legala sus-menționata este clara si lipsita de echivoc - "in toate situațiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescripție in cazul cererilor formulate in vederea soluționării unui conflict de munca, ce se încadrează in alin. 2 al art. 268 din Codul muncii, nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul duratei acestui termen.
Având in vedere dispozițiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile in vederea soluționării unui conflict de munca, prevăzute de art. 268 din Codul muncii, nu se poate aprecia ca acțiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, așa cum s-a susținut de către reclamanta.
Așadar instanța nu va reține susținerea reclamantei că acțiunea ar fi o acțiune în constatarea unui drept, căreia i s-ar aplica prevederile art. 2502 din codul civil care reglementează imprescriptibilitatea acțiunilor în constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Aceste dispoziții au caracterul unor norme generale în raport de dispozițiile art. 268 alin 2 din codul muncii, acestea din urmă reprezentând norma specială ce se aplică raporturilor de muncă, norma specială ce are prioritate față de norma generală.
De asemenea instanța nu va reține susținerea reclamantului că i se încalcă dreptul la pensie, drept de proprietate care este imprescriptibil deoarece în prezenta cauză reclamantul nu tinde la ocrotirea dreptului la pensie, ci la recunoașterea unui drept rezultat din raportul de muncă cu pârâta, drept supus reglementărilor codului muncii.
In ce privește susținerea reclamantului că instanța nu ar putea invoca din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune instanța constată că este neîntemeiată.
Prescripția dreptului la acțiune în prezenta cauză este o prescripție care a început să curgă înainte de . noului cod civil și ca urmare este supusă reglementărilor ce erau în vigoare la data când a început să curgă, respectiv decretului 167/1958 care la art. 18 prevedea că "Instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executarea silita este prescris".
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 1/2014 pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe în care se arată că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, așadar nici acțiunea în constatarea condițiilor de la locul de muncă nu este imprescriptibilă, ci conform art. 268 alin. 2 din codul muncii se prescrie în 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Data de la care a început să curgă termenul de prescripție, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv, data de 15.05.2000 - data încetării raporturilor de munca cu unitatea parata, ca urmare a desfacerii contractului individual de munca in baza art. 130 alin.1 litera a Codul Muncii, întrucât cel târziu la acea data, reclamantul a intrat în posesia carnetului de muncă și a luat/putea lua cunoștința, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Astfel potrivit art. 4 alin.2 din decretul 92/1976 "La încetarea activității sau in caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi".
De asemenea, tribunalul constată că reclamanta, începând cu data de 15.05.2000, a beneficiat de prevederile Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate de AJOFM D. în carnetul de muncă al reclamantei la poziția 50 (fila 18 dosar).
Or, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 1/1991, printre documentele necesare pentru acordarea indemnizației de șomaj în cazul persoanelor provenite din muncă, se regăsește și depunerea carnetului de muncă în original și copie, sau în cazul în care nu s-a întocmit carnetul de muncă, adeverința eliberată de angajatori și vizată de inspectoratul teritorial de muncă, din care să rezulte perioadele în care s-a prestat activitatea, precum și data și motivul încetării raporturilor de muncă sau de serviciu la ultimul angajator.
Se observă, așadar, că, cel puțin de la această dată, 15.05.2000, reclamanta a cunoscut faptul că nu i s-a acordat beneficiul grupei a doua.
În prezentat cauză acțiunea a fost formulată la 23.10.2014 cu mult peste termenul general de prescripție de 3 ani, astfel că, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință va respinge acțiunea formulată împotriva fostului angajator . SA reprezentata prin Administrator Judiciar A.M.T. SERVICII INSOLVENTA SPRL C., ca fiind prescrisă.
În ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei . de a elibera reclamantului adeverință cu grupa de muncă, instanța constată că este neîntemeiată câtă vreme prin prezenta acțiune nu se constată desfășurarea activității în grupa de muncă, iar în arhiva fostului angajator nu există documente din care să rezulte încadrarea reclamantei în grupă, așa cum menționează pârâta în întâmpinare.
Aceasta are obligația conform normelor de aplicare a legii 263/2010, de a elibera adeverințe doar pe baza documentelor verificabile aflate în arhiva unității, iar în condițiile în care astfel de documente lipsesc, deținătorul arhivei nu poate elibera adeverință cu grupa.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de către pârâta SCV A. SRL C., instanța constată aplicabilitatea dispozițiilor art. 453 NCPC și art. 451 NCPC.
Astfel, din conținutul articolului 453 al. 1 din Noul cod de procedură civilă rezultă în mod indubitabil că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
De asemenea, potrivit art. 451 alin. 2 NCPC, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.(…) .
Față de cele menționate, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință va respinge acțiunea formulată ca fiind prescrisă; obligă reclamanta la 100 lei cheltuieli judiciare către pârâta A. reprezentând onorariu de avocat redus de instanță conform art. 451 alin.2 NCPC, în raport de complexitatea relativ redusă a cauzei, de apărările formulate.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta J. A., cnp_, cu domiciliul in orasul F., ., ., . in contradictoriu cu paratele . SA reprezentata prin Administrator Judiciar A.M.T. SERVICII INSOLVENTA SPRL C., cu sediul in C., ., judetul D. si cu parata ., cu sediul in C., ., ., ., ca fiind prescrisă.
Obligă reclamanta la 100 lei cheltuieli judiciare către pârâta A. reprezentând onorariu de avocat redus de instanță conform art. 451 alin.2 NCPC.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. si tehn. jud. C.D., a.j. M.D.
5 ex./04.05.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4320/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
