Acţiune în constatare. Sentința nr. 1945/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1945/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1945/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1945/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâta . (FOST IRA C.), având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns a răspuns avocat S. P. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat S. P. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat S. P. reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la termenul de 4 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la termenul de o lună.
Având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta . au încetat în anul 1981, instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune prevăzut de art. 268 alin 2 Codul Muncii.
Avocat S. P. pentru reclamant solicită respingerea excepției, având în vedere faptul că unora dintre colegii reclamantului le-a fost admisă acțiunea.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.12.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul B. C. a chemat în judecată pârâta .. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității pârâte se încadrează în grupa a I-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 01.07._79, conform Ordinului nr. 50/1990 anexa I, pct. 95 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt a arătat că și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte atelier Autobuze, având meseria de tinichigiu, lucrându-se în echipe mixte formate din tinichigiu, sudor și lăcătuș.
A arătat că efectua operații de polizare și șlefuire cu materiale abrazive naturale din cuarț, iar în urma efectuării acestor activități rezulta praf, zgomot, gaze toxice și temperaturi ridicate. Desfășura aceste operații 100% din timpul normal de lucru.
În susținere a invocat prevederile art. 3 și 7 și anexa 1 pct. 95 din Ordinul 50/1990.
A solicitat proba cu acte și martori .
A anexat copie carte de identitate și carnet de muncă.
Pârâta nu a depus întâmpinare sau acte în apărare.
Având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta . au încetat în anul 1981, instanța a pus în discuția părților din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune prevăzut de art. 268 alin. 2 Codul Muncii.
Analizând cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în meseria de sudor, începând cu data de 01.07.1976.
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau dacă între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nici o relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului, formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – n.n.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul Muncii (republicat).
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni, care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin. 2, care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă fiind restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
În speță, Tribunalul constată că data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesata(reclamantul) a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de data de 09.03.1981 data transferului reclamantului la Trustul de Construcții Industriale C., întrucât la acea data, reclamantul a putut lua la cunoștință, despre înscrierile existente în carnetul de munca (având în vedere dispozițiile art. 4 din Decretul 92/76 privitoare la carnetul de muncă, potrivit cărora carnetul de muncă se înmânează salariatului în caz de încetare a raporturilor de muncă sau în caz de transfer).
În consecința, data la care reclamantul a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente în carnetul de muncă și oricum, cel mai târziu la data de când i-a fost înmânat carnetul de muncă - 09.03.1981 .
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Față de considerentele expuse, constatând că termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, respectiv 03.12.2014, instanța apreciază excepția întemeiată, aceasta urmând a fi admisă, cu consecința respingerii, acțiunii ca fiind prescrisă, în contradictoriu cu pârâta ...
Opinia asistenților judiciari este conformă cu dispozitivul și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul în C., ., ... 1, ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta . (FOST IRA C.), cu sediul în C., ., jud. D. .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red. Jud. M. V. și asist. jud. S.M.C.
4 Ex./28.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
