Acţiune în constatare. Sentința nr. 3307/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3307/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2512/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3307/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. D. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.D. pentru reclamant ,lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Instanța se consideră competentă în soluționarea cauzei, având în vedere domiciliul reclamantului, obiectul acțiunii și dispozițiile, art. 269 Codul Muncii, art. 95 pct. 1 și art. 131 Cod de Procedură Civilă.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat s-a acordat cuvântul.
Avocat D. pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ,întrucât obiectul acțiunii este acțiune în constatare ,constatarea unui drept subiectiv care conform art 2502 Codul Muncii are un caracter imprescriptibil ,invocă și Normele Dreptului European care au prioritate ,întrucât pensia și salariul sunt drepturi de proprietate imprescriptibile,fără cheltuieli de judecată.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ,excepții de invocat sau probe de administrat ,în raport de dispozițiile art.244 alin.1 Cod procedură civilă ,declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâta . a solicitat constatarea activității desfășurate în funcția de lăcătuș în perioada 07.08.1971 – 20.10.1972, 15.03._76, în funcția de controlor lăcătușărie pe perioada 01.03._00 și în funcția de lăcătuș întreținere și reparații 01.06._00 se încadrează în grupa aII a de muncă în proporție de 100%, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct 32,33,34,69,79, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei unde a desfășurat activitatea în meseriile menționate în condiții deosebite de muncă conform carnetului de muncă care se încadrează în grupa aII a de muncă, în procent de 100%.
A precizat că a efectuat operațiuni de găurire, ajustare, pilire, degresare cu solvenți organici și soluții alcaline utilizând materiale cu risc foarte ridicat de îmbolnăvire pe bază de mică, bandă de sticlă impregnată în rășină ,toate aceste substanțe fiind deosebit de toxice ,provocând boli de natură profesională .
A mai arătat că în timpul operațiunii se degaja fum toxic și particule fine de mică a căror inhalare era foarte nocivă organismului uman .
De asemenea se foloseau substanțe decapante care degajau vapori puternic dăunători organismului, locul de muncă fiind afectat de noxe, fum, gaze toxic, întrucât nu era ventilat corespunzător.
Aceste operațiuni le-a efectuat în tot programul de lucru și în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale .
În drept, a invocat dis part 35 NCPC, Ordinul 50/1990 și art 40 alin 2 C.mucii.
A depus la dosar în copie următoarele acte: caret de identitate, carnet de muncă.
Prin cererea depusă la 17.04.2015 reclamantul a precizat,la solicitarea instanței, sediul avocatului, al pârâtei, precum și al martorului ,respectiv S. M..
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune ,dat fiind faptul că reclamantul cunoștea de lipsa încadrării în grupă d e muncă, încă din 1992 când a primit contractul individual d e muncă în care se regăsesc condițiile d e muncă, sporuri meseria sau funcția etc, având posibilitatea să solicite obligarea lor la aplicarea Ordinului 50/1990 pe perioada aplicabilității lui – peste 3 ani de când a luat la cunoștință de condițiile de muncă
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că locul de munca ocupat de reclamant nu a fost încadrat în nicio grupa de munca.
A depus la dosar în copie anexa 7 A.
La ultimul termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disp. art. 268 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv 20.07.2000 când i s-a predat carnetul de muncă, ca urmare a încetării activității, după cum rezultă mențiunile carnetului de muncă( f. 12 ), întrucât la acea data, reclamantul a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Astfel potrivit art. 4 alin.2 din Decretul 92/1976 "La încetarea activității sau in caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi".
Chiar dacă am trece peste acest moment și am considera că nu i-a fost înmânat carnetul de muncă la încetarea raportului de muncă cu pârâta, acțiunea tot ar fi prescrisă în raport de data pensionării reclamantului menționată în carnetul de muncă ,respectiv 18.08.2008(f. 14 verso) când avea posibilitatea să vadă clar din decizia de pensie că nu s-a luat în calcul grupa de muncă.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus ,respectiv 20.07.2000, acțiunea reclamanteulu este introdusă cu nerespectarea termenului de 3 ani, fiind introdusă la 20.02.2015, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite și va respinge acțiune ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată reclamantul G. D.,CNP_, cu domiciliul C., .. 4, ., . în contradictoriu pârât . ,C., .. 80, jud D., ca fiind prescrisă .
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V./02.07.2015
4ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2102/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
