Acţiune în constatare. Sentința nr. 6933/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6933/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 6933/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6933/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar A. V.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. L. B. cu domiciliul în C., . A, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..80, Jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că reclamantul a depus concluzii scrise.
Având în vedere că prin încheierea de ședință din 18.09.2015 a fost pusă în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată la data de 25.03.2015, reclamantul C. L. B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate și să oblige pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioadele 02.09._85 ȘI 01.02._01, a desfășurat activitatea în condițiile grupei a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990 art.3 și 7 Anexa II pct.37,69,79 și 160 și art 40 din Codul Muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei S.C. E. S.A C., în funcția de electrician Secția Montaj General Atelier Electric din cadrul . activitatea în schimburi și în echipe formate din lăcătuși, electricieni și sudori .
În cadrul halei se efectuau operații de decapare piese, zincare, nichelare a pieselor și subansamblelor, precum și activități de cablare blocuri de aparate pentru locomotive, cât și echiparea locomotivelor.
Se foloseau materiale precum acid azotic, acid sulfuric, acid clorhidric, tricloretilenă, cianură de sodiu, de potasiu de zinc și de argint.
Băile de soluții pentru acoperirea galvanică erau calde la temperaturi de 60 grade C, fapt care ducea la emanarea de vapori toxici, iar prin contactul direct sau indirect cu aceste soluții a generat de foarte multe ori probleme de sănătate.
Reclamantul a mai susținut că a desfășurat activități 100% din programul normal de lucru..
În drept a invocat dispozițiile Ordinului 50/1990 și art. 40 din Codul muncii.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
A anexat carnet de muncă, carte de identitate.
La data de 05.05.2015 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că reclamantul a fost angajatul unității pârâte în funcția de electrician, Fabrica Locomotive - Montaj Electric.
Pârâta S.C. E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamantul nu a desfășurat activitatea într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră că, în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea.
Pârâta susține că cererea reclamantului este inadmisibilă întrucât este vorba despre o cerere în realizarea unui drept, în temeiul unei norme legale abrogată, deci cu încălcarea prevederilor art. 6 din Noul cod civil . Mai arată că fiind vorba de o cerere în realizarea unui drept patrimonial, operează prescripția dreptului la acțiune, termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune fiind depășit, având în vedere că anual, urmare a negocierilor fiecare salariat încheia cu pârâta un act adițional la CIM din observarea căruia salariații, inclusiv reclamanta, putea lua cunoștință de mențiunile în ceea ce privește condițiile normale/deosebite sau speciale de muncă. În această susținere pârâta a invocat dispozițiile art. 268 alin 2 raportat la art. 278 alin 1 din Codul muncii .
În drept, a invocat prevederile art. 205 C..
A depus anexa 7 la CCM 1992.
La data de 18.09.2015 instanța a dispus efectuarea unei adrese către . pentru a comunica dacă la momentul desfacerii contractului de muncă al reclamantului acestuia i-a fost înmânat și carnetul de muncă și efectuarea unei adrese către ultimul angajator al reclamantului . pentru a comunica data la care i-a fost comunicat carnetul de muncă .
.La data de 13.10.2015 pârâta . solicitărilor instanței și a învederat faptul că reclamantului i-a fost înmânat carnetul de muncă la data de 29.07.1996, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă..
La data de 30.10.2015, la cererea reclamantului instanța a dispus acordarea unui termen de judecată în continuare pentru a face dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea prezentei cauze, respectiv modul de interpretare și aplicare a prevederilor dispozițiilor art. 268 alin.2 din Codul Muncii, raportat la dispozițiile Ordinului 50/1990, art. 2502 din NCPC și art. 35 din NCPC
Reclamantul a depus concluzii scrise.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu la data de 18.09.2015,instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului, adică dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau dacă între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului, formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul Muncii (republicat).
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni, care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 Codul muncii, devin incidente dispozițiile din alin. 2, care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă fiind restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
În speță, Tribunalul constată că data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată (reclamantul) a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de 29.07.1996, când pârâta, odată cu desfacerea contractului individual de muncă prin decizia nr. 956/29.07.1996, conform mențiunilor din carnetul de muncă poz.41 și răspunsului pârâtei (fila 45 a dosarului) a comunicat reclamantului carnetul de muncă.
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Față de considerentele expuse, constatând că termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, respectiv 25.03.2015, instanța apreciază excepția întemeiată, aceasta urmând a fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. L. B. cu domiciliul în C., . A, ., .- CNP_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..80, Jud. D.-
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la_.
PREȘEDINTE,
M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar A. V.
Grefier,
S. B.
Red. Jud. M.V./asist.jud. CMV.
4 Ex./07.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 6932/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6929/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
