Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 6960/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6960/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 6960/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6960/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII pentru membrul de sindicat B. I., cu sediul în C., . nr. 32, jud.D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., CU SEDIUL ÎN C., ..22, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic E. C. pentru reclamantă și consilier juridic G. C. T. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-au depus la dosar relațiile solicitate pârâtei la termenul anterior.
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze:
Consilier juridic E. C. pentru reclamantă arată că Tribunalul D. este competent.
Consilier juridic G. C. T. pentru pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 95 Cod proc.civ, art. 269 din Codul Muncii și art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Consilier juridic E. C. pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Consilier juridic G. C. T. pentru pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate întâmpinării.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant și pârâtă proba solicitată, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Consilier juridic E. C. pentru reclamantă, arată că nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor depuse de către pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Consilier juridic E. C. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, conform considerentelor expuse în cererea de chemare în judecată.
Consilier juridic G. C. T. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii conform motivelor din întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 05.08.2015 S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ,,FORȚA LEGII,, în calitate de reprezentat al salariatei - membră de sindicat B. I., având funcția de instructor de educație, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat și la art 30 din Cod Procedură Civilă, a chemat în judecată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să oblige pârâta să plătească reclamantei despăgubirile determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 01.08.2012 până la pronunțarea unei soluții irevocabile.
În motivarea acțiunii a arătat că reclamanta - membră de sindicat, este angajată cu contract individual de muncă în cadrul unității pârâte, în funcția de instructor educație.
Învederează că funcția deținută de salariata membră de sindicat presupune supravegherea, acordarea de asistentă și îngrijirea copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale pe baza planului de recuperare, în sisteme rezidențial, într-un program de lucru continuu, în ture.
Reclamanta nu a beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate începând cu data de 01.08.2012.
Apreciază că în cazul salariatei reclamante s-au încălcat dispozițiile art. 142 din Lg 53/2003 – Codul muncii, art. 2 CAP.II din Anexa III din Legea Cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca normă specială care prevede plata pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru.
Raportându-se la relația general special sau normă generală, normă specială, arată că trebuie să se țină seama și de caracterul și efectul normelor de excepție reprezentate de Lg 285/2010 pentru anul 2011, Legea 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 și OUG 103/2013 pentru anul 2014, acte normative care prevăd că în perioada 2011 – 2014 munca prestată în zilele de repaus săptămâna de sărbători legale și celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea normelor speciale și a normelor generale.
Legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează " în cadrul schimbului normal de lucru"( sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar la regula instituită de Codul Muncii prin art. 142 alin 1.
În măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordând salariaților reclamanți timp liber corespunzător, sunt create premisele unui conflict de drepturi susceptibil a fi soluționat de către instanță potrivit legii.
Pentru cât au prestat activitatea în timpul liber în care, potrivit legii, trebuiau să fie liberi, salariata reclamantă este îndreptățită la o despăgubire grevată de răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul Muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiul răspunderii civile contractuale să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Întinderea despăgubirilor, arată reclamantul, se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport cu acest temei de drept invocat în acțiune.
În drept, a invocat pe prevederile Codului Muncii și celelalte norme legale menționate.
A depus la dosarul cauzei contractul individual de muncă al reclamantei salariate, membră de sindicat, precum și împuternicire individuală prin care salariata membră de sindicat conferă calitate procesuală organului sindical.
La data de 09.10.2015 prin întâmpinare, instituția pârâtă a solicitat respingerea acțiunii.
Se arată că reclamanta îndeplinește funcția de instructor de educație și își îndeplinește activitatea într-un centru rezidențial, având programul de lucru în ture, beneficiind de zile libere corespunzătoare fiecărei ture efectuate. Personalul nominalizat mai sus beneficiază de un spor de încordare psihică în cuantum de 15 % la salariul de bază, acesta acordându-se pentru activitățile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.
A solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
La solicitarea instanței, pârâta a depus copie după ștatele de plată, graficele și foile colective de prezență, și precizare cu privire la orele lucrate în zile de sâmbătă și duminică, sau sărbători legale.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru ambele părți .
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta este salariata unității pârâte, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de instructor educație, începând cu data de 01.01.2015.
În îndeplinirea activității, reclamanta a prestat activitate inclusiv în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale după cum rezultă din adresa nr. 385/16.11.2015, desfășurând activitate în ture.
Din aceeași adresă rezultă că reclamanta a beneficiat de zile libere corespunzătoare fiecărei ture.
Întrucât reclamanta solicită acordarea despăgubirilor începând cu data de 01.08.2012, instanța urmează să respingă acțiunea ca fiind neîntemeiată, pentru perioada 01.08._14, întrucât reclamanta – membră de sindicat nu a avut calitatea de salariat al pârâtei.
Prin cererea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucrudar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonialăprevăzută de art.253 al.1 Codul Munciipotrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să o despăgubească în situația în care aceștia a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Potrivit dispozițiilor art.115 Codul Muncii (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. (2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Iar, potrivit art.137 C. Muncii (1)Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
La art. 142 din C. Muncii se prevede că (1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art.140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Astfel, conform art.137 al.2 și 3 din Codul Muncii (Legea 53/2003 modificată și completată), în cazul în care salariații lucrează în zilele de sâmbătă și duminică, beneficiază de un spor și de zile libere corespunzătoare, iar conform art.142, beneficiază de spor doar dacă nu se pot compensa cu zile libere corespunzătoare.
În Legea nr. 283/2011 se prevede la art. 7 că „În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare s-au prevăzut la art. 2. că "prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
Prin OUG 103/2013 la art. 9 s-a prevăzut că "În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Potrivit art.8 din OUG 83/2014 "În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Așadar, dispozițiile de drept comun prevăzute în codul muncii au fost înlocuite cu cele din legile speciale, fiind evident că în perioada de timp pretinsă prin acțiune salariații au dreptul să primească de la angajator doar timp liber corespunzător orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
Reclamanta a contestat lipsa compensării muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, solicitând despăgubiri pentru lipsa compensării cu timp liber corespunzător.
Din centralizatorul activității, depus la dosar, rezultă însă că reclamanta a beneficiat de zile libere corespunzătoare fiecărei ture efectuate și nu a formulat cerere pentru acordarea de timp liber, pentru zilele de sâmbătă și duminică sau sărbători legale .
O parte din aceste ore sunt lucrate în zile de sâmbătă și duminică, iar reclamantul susține că măsura compensării cu timp liber plătit nu se referă la zilele libere neplătite la care au dreptul toți salariații în temeiul art. 112 -113 codul muncii.
O astfel de susținere este nelegală, deoarece, după cum s-a arătat, legea specială nu face distincție între timp liber corespunzător plătit și timp liber corespunzător neplătit, ci impune acordarea de timp liber corespunzător. În condițiile în care legea a eliminat sporurile pentru lucrul în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și nu prevede acordarea de timp liber plătit, iar salariaților li s-au acordat zilele libere conform legii,cererea reclamantei nu este fondată.
Susținerea reclamantei că trebuia să beneficieze de zile libere neplătite, care se acordă distinct de măsura compensării cu timp liber corespunzător plătit, prevăzută de art. 142 Codul muncii nu va putea fi primită, în condițiile în care legea specială nu cuprinde nici o mențiune în acest sens, ci doar impune acordarea de timp liber corespunzător, iar atunci când legiuitorul a avut în vedere acordarea de timp corespunzător plătit, a prevăzut în mod expres acest lucru - art. 122 din Codul muncii referitoare la compensarea prin ore libere plătite a muncii suplimentare.
Prin urmare, reclamanta nu a suferit un prejudiciu din vina pârâtei, în legătură cu munca sa, care să atragă necesitatea unei despăgubiri în sensul reglementat de art. 253 Codul Muncii, invocat în cauză și, constatând că susținerile sale nu sunt fondate, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărâre și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., ., nr 32, județul D., pentru membra de sindicat B. I. (CNP -_), în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC ) D., cu sediul în C., .. 22, județul D., ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27.11.2015.
PREȘEDINTE, Asistent judiciar,
Marinele V. M. V. C.
M. C. S.
Grefier,
S. B.
Red. Jud. MV/asist jud. CMV
4ex/02.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 6929/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
