Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4093/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4093/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3111/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4093/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant ..R.L PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIOMAX SPRL și pe pârât M. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 17.09.2015.
Constatând dosarul în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.02.2015 pe rolul Tribunalului D. –Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta . C. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului M. D. la restituirea sumei de 1461 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâtul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de muncă nr. 832/2012, în funcția de electronist.
În anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012, însă această majorare a fost încasată necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/01 04 2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal, peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Urmare a acestor constatări, conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, stabilind că pârâtul a încasat nelegal în anul 2012 suma de 1461 lei, prin majorarea coeficienților de ierarhizare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse fotocopii certificate pentru conformitatea cu originalul de pe următoarele înscrisuri: carte de identitate pârât, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea nr.154/04 10 2012 a Consiliului Local C., extrase contracte colective de muncă pentru anii 2011 și 2012, sent. nr. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Pârâtul a fost salariat al societății reclamante pe perioada dedusă judecății ( anul 2012), iar în cursul anului 2012 a încasat drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate valabil pe anul 2012, înregistrat la ITM D. sub nr.58/ 24 02 2012 capitolul IV " Salarizare și alte drepturi salariale", precum și ale contractului individual de muncă intervenit între părți care, la capitolul dispoziții finale, stabilește că prevederile sale se completează cu cele ale Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă aplicabil, înregistrat sub nr. 58 /24 02 2012 .
Temeiul juridic al acțiunii reclamantei îl constituie dispozițiile art. 256 alin.1 Codul Muncii, potrivit cărora "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie."
Instanța constată că în speță nu se poate susține că pârâtul a încasat de la angajatorul reclamant o sumă nedatorată, câtă vreme a primit salariul convenit de părți prin contractele de muncă valabile, aplicabile pe anul 2012. Astfel, situația descrisă de reclamantă nu permite obligarea pârâtului la restituirea sumelor solicitate în temeiul dispozițiilor invocate de aceasta- art. 256 Codul Muncii.
Cât privește legalitatea efectuării plății salariului într-un cuantum majorat,, prin raportare la decizia Curții de Conturi nr 26/01 04 2013 , instanța reține că o constatareprintr-o astfel de decizie a faptului că unitatea angajatoare a încălcat prevederile art. 45 alin.1 lit.a din Legea 293/2011, prin majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 nu poate avea drept efect ineficiența clauzelor contractului colectiv de muncă, în baza căruia au fost plătite drepturile salariale. Sub acest aspect, nu prezintă relevanță nici faptul că Decizia 26/2013 a Camerei de Conturi D. a fost menținută printr-o hotărâre judecătorească dată în contencios administrativ. De altfel, din considerentele sentinței nr. 997/06 03 2014 rezultă că actul atacat a fost analizat doar prin prisma dispozițiilor art 45 alin 1 lit a din L 293/2011 .
Această "majorare nejustificată" a fost prevăzută prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei Autonome Termoficare care, la art. 47.1 stabilește coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariati, clauza fiind pe deplin valabilă, întrucât nu s-a solicitat constatarea nulității ei, așa cum prevăd dispoz.art 142 din legea nr. 62/2011 rep. a dialogului social. Astfel, potrivit alin 1 "clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate", iar conform alin 2"nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție."
Așadar, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă nu operează de drept, fiind obligatorie constatarea acesteia de către instanța competentă
Câtă vreme nu s-a constatat nulitatea clauzei în temeiul căreia au fost stabilite salariile, aceasta este valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea, astfel că, în speță, angajatorul era obligat, în executarea art. 47 pct.1 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei pentru anul 2012 la plata către salariați a salariilor prin raportarea la coeficienții minimi de ierarhizare prevăzuți în acest contract, ale cărui efecte obligatorii sunt stabilite prin dispozițiile art 133 alin. (1) din Legea dialogului social nr.62/2011.
În acest context, în condițiile în care dreptul pârâtului la plata drepturilor salariale, calculate în funcție de coeficienții minimi de ierarhizare prevăzuți în CCM pe anul 2012 nu este afectat de vreo cauză de ineficacitate, nu este afectat nici dreptul său la acordarea acestora în cuantumul rezultat prin aplicarea coeficienților majorați.
Pe de altă parte, din analiza actelor dosarului și a precizărilor reclamantei privind modul de calcul al sumei pretins nedatorate pe care a încasat-o pârâta în cursul anului 2012, se constată că acesta a fost determinat prin aplicarea asupra drepturilor salariale brute încasate de salariați a unui procent de 6,5265%, indiferent de creșterea salarială de care a beneficiat fiecare prin majorarea coeficienților de ierarhizare.
Acest mod de calcul este incorect, salariaților fiindu-le imputate sume nereale prin raportare la creșterea salarială de care au beneficiat.
În plus, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr.26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul in cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamantă în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile in bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masă si contribuțiile către bugete) si cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011, reclamanta urmărind, în mod greșit, recuperarea de la salariați a întregului prejudiciu, în care sunt incluse, atât sumele în bani efectiv plătite salariaților, cât și c/valoarea tichetelor de masă, dar și contribuția către bugetul de stat datorată de către angajator.
De asemenea, potrivit aceleiași decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar si suplimentarii numărului de salariați ai regiei, or, și din acest punct de vedere, cuantumul sumelor pretinse de angajator nu este justificat.
Față de considerentele expuse mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art.256 alin 1 C muncii, instanța va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C T. C. S.R.L, cu sediul în C., .. 14, în insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Târgu-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul M. D., având CNP_, domiciliat in C., .. 9, .. 1, ..
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2015.
PREȘEDINTE, Asistenți judiciari, Grefier.
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red.Jud. G.S./As.jud.A.V.
4 ex./ 23.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 543/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
