Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4559/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4559/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4559/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4559/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S.C. T. C. S.R.L. (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.) și pe reclamant B. L. R., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S. J. din partea administratorului judiciar al societății reclamante și pârâtul, prin avocat A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă consilier juridic S. J., care depune împuternicire de reprezentare pentru administratorul judiciar al reclamantei SIOMAX SPRL și învederează faptul că . este în procedura insolvenței prevăzute de Legea 85/2014, prin sentința nr.363/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul D., precum și faptul că administratorul judiciar își însușește cererea de chemare în chemare în judecată formulată de ..
Instanța pune în discuție cererea formulată de reprezentatul administratorului judiciar.
Pârâtul prin avocat, învederează faptul că este de acord cu cererea formulată de apărătorul reclamantei și solicită conceptarea reclamantei prin administratorul judiciar provizoriu, respectiv SIOMAX SPRL.
Instanța dispune conceptarea reclamantei prin administrator judiciar SIOMAX SPRL. Constată că procedura este legal îndeplinită cu acesta prin prezența la termen a reprezentantului legal, consilier juridic S. J..
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 269 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză
Avocat A. G. depune la dosar cerere de intervenție în interesul pârâtului formulată de către S. E. TERMICĂ C., iar un exemplar al acesteia se comunică reclamantei, prin reprezentant și în copie, sentința civilă nr. 43/2013 a Judecătoriei C., dovada calității de membru de sindicat a pârâtului.
Reprezentantul reclamantei depune întâmpinare la cererea de intervenție accesorie. C. după întâmpinare se comunică pârâtului, prin reprezentant.
Părțile, prin apărători, învederează faptul că nu solicită acordarea unui nou termen pentru observarea înscrisurilor depuse în ședință.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Pârâtul, prin avocat, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C. și conceptarea acestuia în cauză, iar reclamanta, prin consilier, învederează faptul că lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Instanța, în baza art 64 și urm C., admite în principiu cererea de intervenție accesorie,dispune conceptarea în cauză în calitate de intervenient accesoriu în interesul pârâtului a Sindicatului E. Termică C. și constată că procedura de citare cu intervenientul este acoperită prin prezența la acest termen a apărătorului, avocat A. G., cu împuternicire la dosar.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Părțile, prin reprezentanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Părțile, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere și precizările din întâmpinarea la cererea de intervenție și respingerea cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C., fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul și intervenientul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii de intervenție accesorie, cu cheltuieli de judecată pe cale separată..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.02.2015 pe rolul Tribunalului D. –Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta . C. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului B. L. R. la restituirea sumei de 1333 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâtul a avut calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de muncă nr. 934/2010, în funcția de referent.
În anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012, însă această majorare a fost încasată necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/01 04 2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal, peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Urmare a acestor constatări, conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, stabilind că pârâtul a încasat nelegal în anul 2012 suma de 1333 lei, prin majorarea coeficienților de ierarhizare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse fotocopii certificate pentru conformitatea cu originalul de pe următoarele înscrisuri: carte de identitate pârât, contract individual de muncă, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea nr. 154/04 10 2012 a Consiliului Local C., extrase contracte colective de muncă pentru anii 2011 și 2012, sent.nr. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
Prin precizarea depusă la solicitarea instanței în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, asupra modului de calcul prin care s-a ajuns la determinarea prejudiciului solicitat, reclamanta a arătat că:
În anul 2012, fondul de salarii total brut a fost de 20.396.026 lei, din care suma de 1.840.104 lei a reprezentat c/val tichetelor de masă acordate salariaților. Astfel, suma cu care s-a depășit fondul de salarii a fost de 1.331.133 lei față de anul 2011.
S-a efectuat un raport procentual între suma cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012 (salarii brute și tichete de masă) în plus față de anul 2011 - de 1.331.133 lei și suma efectiv alocată pentru anul 2012 – de 20.396.026 lei, astfel: 1.331.133/ 20.396.026 X 100 = 6,5265 %.
Procentul rezultat, de 6,5265 % a fost aplicat la salariul brut anual stabilit pentru fiecare salariat în parte, rezultând suma încasată necuvenit de fiecare salariat, în speță de 1333 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, întrucât sumele solicitate de reclamantă reprezintă contraprestația muncii sale în calitate de salariat, aceste drepturi salariale fiind încasate în conformitate cu clauzele contractului colectiv de muncă la nivelul Regiei Autonome Termoficare încheiat între Administrație și S. Liber Termoficare la 10.02.2012, contract care a stabilit și coeficienții minimi de ierarhizare pentru categorii de salariați.
Pârâtul a invocat și inopozabilitatea deciziei emisă de Curtea de Conturi, susținând că acest înscris nu face dovada neexecutării obligațiilor contractuale stabilite prin contractul de muncă.
În scop probatoriu a anexat înscrisuri.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor și argumentelor invocate prin întâmpinare, apreciind ca salariatul este obligat sa restituie suma încasată în plus, obligație care subzistă chiar dacă nu i se poate reține o culpă în privința modului în care a fost stabilit salariul său.
De asemenea, a susținut că și tichetele de masă sunt considerate venituri din salarii începând cu data de 1 iulie 2010, contravaloarea lor incluzându-se în venitul brut lunar obținut, si, astfel, influențând suma încasată de persoana îndreptățită.
Reclamanta a precizat că acțiunea este pe deplin întemeiată, sumele solicitate în cuprinsul acesteia reprezentând drepturi salariale primite necuvenit de către salariați, fiind fundamentată pe sentința nr.977/2014 a Tribunalului D., definitivă și irevocabilă, care stabilește că în anul 2012 regia a depășit nivelul cheltuielilor de personal cu suma de 1 808 056 lei ( salarii în bani și tichete de masă). Modul de calcul al sumei datorate de pârât constă în aplicarea unui procent de 6, 5265 % la salariul brut al salariatei pe anul 2012.
La termenul din 25.09.2015, S. E. Termică C. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanta . și admiterea cererii de intervenție accesorie.
În motivarea cererii a arătat că, potrivit dispozițiilor L nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se impune să se constate că pârâta este persoană care intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, iar potrivit art. 2 din același act normativ, este exonerată de la plata veniturilor de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice ar trebui să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, sumele pretinse de la pârâtă nu au fost încasate de aceasta în mod necuvenit, ci cu titlu de drepturi salariale calculate în temeiul contractului individual de muncă și al CCM la nivel de unitate semnat la data de 10.02.2012. Potrivit temeiului de drept invocat de angajator, acțiunea ar fi fost întemeiată doar dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, situație care nu se regăsește în cauză, sumele solicitate fiind achitate cu titlu de salariu în cuantumul prevăzut în contractul individual de muncă și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, contracte necontestate în vreun fel de către angajator.
Se mai arată și faptul că acțiunea reclamantei este nedovedită, întrucât modul de calcul prezentat de aceasta este incorect și nereal.
Astfel, raportat la motivarea acțiunii, se impune concluzia că, pentru a se pitea stabili sumele cu care au crescut salariile angajaților în anul 2012, se impune analiza separată a celor două cauze cu efecte cumulative(creșterea personalului ca număr și majorările salariale ca urmare a majorării coeficienților minimi de ierarhizare anumitor categorii de personal).
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interesul pârâtului prin care a arătat că prin dispozițiile art. 256 din Codul Muncii este reglementată situația în care, fără a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea unor sume încasate necuvenit. Pentru această formă specială de răspundere, singurele condiții impuse de lege sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului la încasarea sumei.
Prin urmare, salariații . au beneficiat de drepturi bănești datorate necuvenit din salarii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 256 din Codul Muncii, acestea trebuiau recuperate de la beneficiari.
Se mai arată că pârâta nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor L 124/2004 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice deoarece personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii și nu din fonduri bugetare aș acum este stipulat în dispozițiile legii menționate.
Totodată, potrivit art. 48.2 din CCM încheiat la data de 10.02.2012 pentru tot anul 2012, precizează că în cazul depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, părțile convin să se reducă salariul la toți angajații cu un procent care să asigure în cadrarea în acest fond. Astfel că această clauză este perfect valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 25.09.2015 administratorul judiciar SIOMAX SPRL depune note de ședință prin care învederează instanța că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014 ,iar prin sentința nr. 363/18.03.2015 a fost desemnata administrator judiciar SIOMAX SPRL și mai învederează că își însușește cererea formulată de că .,solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată având în vedere si precizările din răspunsul la întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului la restituirea unor drepturi salariale ce reprezintă majorare coeficienți de ierarhizare. Reclamanta a mai motivat faptul că aceasta majorare a fost încasata necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
Referitor la temeiul în drept, respectiv invocarea plății nedatorate, instanța reține că potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".
Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.
În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificate îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun. Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere în mod evident executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
În speță, se constată că plata sumelor a căror restituire se solicita a fost făcuta în baza contractului de munca și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății, nefiind întrunită condiția inexistentei unei juste cauze.
Astfel, prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați.
Clauza prevăzuta la art. 47.1 din CCM 2012 este perfect valabilă, nefiind solicitata de către vreuna din părți, constatarea nulității acesteia, nici pe cale principală și nici pe excepție.
În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților, și le-a circumscris principiului disponibilității.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată, a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.
Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
Prin urmare, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.
Mai mult decât atât, în cauza de față se constată că suma pretinsă pârâtului este eronat determinată. Astfel, din modul de calcul prezentat în răspunsul la întâmpinare, reiese că s-ar fi făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor + tichete de masa din anul 2012 fata de anul 2011 (1.331.133 lei) si suma salariilor brute + tichete de masa pe anul 2012 (20.396.026 lei), rezultând un procent de 6,5265%, aplicat asupra drepturilor salariale încasate de fiecare dintre angajați (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265%).
Sub acest aspect, Tribunalul retine că așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamanta în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masa si contribuțiile către bugete) si cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011. Potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar si suplimentarii numărului de salariați ai regiei.
Acest mod de calcul este incorect stabilit, salariaților fiindu-le imputate sume care depășesc cu mult creșterea rezultata prin majorarea coeficienților de ierarhizare stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Or, pentru a fi în ipoteza unei plăți nedatorată întemeiată pe dispozițiile art. 256 CM, trebuia să fie solicitată restituirea exact a sumei încasată necuvenit și în nici un caz imputarea unui procent identic pentru toți salariații, dintr-o sumă care a fost stabilită prin raport al Camerei de Conturi.
Astfel, se mai poate constata ca reclamanta a urmărit recuperarea de la salariați, în mod greșit, a întregului prejudiciu, în care chiar personal recunoaște ca sunt incluse, în plus față de salariile în bani efectiv plătite salariaților, atât c/valoarea tichetelor de masă (care nu a făcut obiectul prezentei acțiuni) cât și contribuția către bugetul de stat, datorată de către angajator, nicidecum de către salariat,contribuție pentru care Camera de Conturi dispus regularizarea cu bugetele publice, nu recuperarea de la salariați.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge acțiunea formulată și, în raport de modul de soluționare a cererii principale, în baza art. 67 și următoarele va admite cererea de intervenție accesorie formulată de S. E. TERMICĂ C. în favoarea pârâtului.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C T. C. S.R.L, cu sediul în C., .. 14, în insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Târgu-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul B. L. R., având CNP_, domiciliat in C., .. 119, ., ., județul D..
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de S. E. TERMICĂ C., cu sediul în C., .. 14, județul D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 25 septembrie 2015.
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red. /jud.E.V/Tehnored. /As. jud. C.MM /21.10.2015
4ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
