Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 3227/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3227/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 14996/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3227/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar L. M. S. B.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" PENTRU C. G. - I., R. F. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C. E. pentru reclamant și consilier juridic G. C. T. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Consilier juridic E. pentru reclamant depune la dosarul cauzei delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic E. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru.
Consilier juridic T. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii, arătând că reclamanții nu au suferit niciun prejudiciu și nu au depășit norma legală de lucru. Depune practică judiciară.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 22.12.2014, S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat C. G. - I., având funcția de infirmier și R. F. având funcția de asistent medical, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat și la art. 30 din Codul de procedură civilă, a chemat în judecată DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să oblige pârâta să plătească reclamanților despăgubirile determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 22.12.2011 până la pronunțarea unei soluții irevocabile.
In motivarea acțiunii a arătat că reclamanții sunt membri ai sindicatului SAP " Forța Legii" și angajați cu contract individual de muncă la unitatea pârâtă.
Învederează că funcțiile deținute de reclamanți presupun supravegherea, acordarea de asistentă și îngrijirea copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale pe baza planului de recuperare, în sisteme rezidențial, într-un program de lucru continuu, în ture.
Reclamanții nu au beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate începând cu data de 22.12.2011.
Apreciază că în cazul salariaților reclamanți s-au încălcat dispozițiile art 142 din Lg 53/2003 – Codul muncii, art 2 CAP.II din Anexa III din Legea Cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca normă specială care prevede plata pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru.
Raportându-se la relația general special sau normă generală, normă specială, arată că trebuie să se țină seama și de caracterul și efectul normelor de excepție reprezentate de Lg 285/2010 pentru anul 2011, Lg 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 și OUG 103/2013 pentru anul 2014, acte normative care prevăd că în perioada 2011 – 2014 munca prestată în zilele de repaus săptămâna de sărbători legale și celelalte zile în care în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea normelor speciale și a normelor generale.
Legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează " în cadrul schimbului normal de lucru"( sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar la regula instituită de Codul muncii prin art 142 alin 1.
In măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordând salariaților reclamanți timp liber corespunzător, sunt create premisele unui conflict de drepturi susceptibil a fi soluționat de către instanță potrivit legii.
Pentru cât au prestat activitatea în timpul liber în care, potrivit legii, trebuiau să fie liberi, salariații reclamanți sunt îndreptățiți la o despăgubire grevată de răspunderea patrimonială prevăzută de art 253 alin 1 Codul Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiul răspunderii civile contractuale să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Întinderea despăgubirilor, arată reclamanții, se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport cu acest temei de drept invocat în acțiune.
In drept, a invocat pe prevederile Codului Muncii și celelalte norme legale menționate.
A depus la dosarul cauzei împuternicire individuală prin care salariații membri de sindicat conferă calitate procesuală organului sindical, cărțile de identitate, contractele individuale de muncă.
Prin întâmpinare, instituția pârâtă solicită respingerea acțiunii și apreciază că normele legale menționate prin cererea de chemare în judecată au mai fost invocate și cu ocazia soluționării unui litigiu în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
Învederează astfel că a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte ceea ce au calificat reclamanții ca fiind "despăgubiri" constituie în realitate drepturi bănești cu caracter salarial care au făcut obiectul unui litigiu anterior iar salariații nominalizați nu pot fi îndreptățiți la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială devreme ce nu au suferit din culpa angajatorului un prejudiciu material sau moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Mai arată că, datorită crizei economice s-a suspendat ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, așa cum a prevăzut OUG 109/2010, instituția pârâtă funcționând chiar și în prezent cu aproximativ 79% din necesarul de personal, activitatea desfășurându-se cu dificultate.
Salariații își desfășoară activitatea într-un program de lucru în ture beneficiind de zile libere corespunzătoare fiecărei ture și de un spor de încordare psihică de 15%, astfel că nu sunt îndreptățiți la despăgubiri.
S. reclamant a răspuns la întâmpinare solicitând înlăturarea susținerilor instituției pârâte formulate prin întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru ambele părți, înscrisurile depuse de acestea și cele depuse de pârâtă la solicitarea expresă a instanței (pontaje lunare, state de salarii, calculul orelor efectuate - neplătite și necompensate cu timp liber corespunzător, în care se confirmă susținerile reclamanților ).
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În cauză nu operează autoritatea lucrului judecat.
Potrivit art 430 și 431 C.proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul unei hotărâri precum și considerentele acesteia și nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
In cauza dedusă judecății într-un alt ciclu procesual, reclamanții nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri.
In considerentele hotărârii s-a motivat de ce o asemenea solicitare a fost respinsă
Cum în prezenta cauză reclamanții solicită despăgubiri, tribunalul constată că între cele două pricini deduse judecății, diferă și cauza și obiectul. Dacă în prima cerere reclamanții solicita un spor de 100% ( înțeles ca ceva ce se adăuga la o entitate) în prezenta acțiune se solicită o despăgubire ca și entitate distinctă susceptibilă de a i se adăuga sau nu un așa zis spor.
Pe fondul cauzei, se constată următoarele:
Codul muncii stabilește prin art. 112 că durata normală a timpului de muncă este de 40 de ore pe săptămână, iar prin art. 116 se prevede că modul concret de stabilire a programului de lucru inegal se negociază prin contract colectiv de muncă sau se prevede în regulamentul intern. Art. 137 din Codul muncii reglementează repausul săptămânal, recunoscând dreptul angajatorului de a acorda acest repaus și în alte zile decât cele de sâmbătă și duminică, în acest sens codul stabilind că salariații beneficiază de un spor la salariu.
Pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică legale din cadrul unităților al căror specific impune aceasta, conform art. 141 din Codul muncii, se prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau un spor la salariul de bază, fiind în acest sens prevederile art. 142 din Codul Muncii.
Prin legea specială., respectiv prin art. 9 din OUG 103/2014, art. 9 din Legea nr. 285/2010, art. 7 din Legea nr. 283/2011, OUG 84/2012, s-a stabilit că în unitățile bugetare din categoria cărora face parte și angajatorul DGASPC munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale se va compensa prin timp liber corespunzător.
Așadar, dispozițiile de drept comun prevăzute în Codul muncii au fost înlocuite cu cele din legi speciale, fiind evident că în perioada de timp pretinsă prin acțiune, salariații au dreptul să primească de la angajator doar timp liber corespunzător orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
Apreciind că angajatul a suferit un prejudiciu pentru faptul că a lucrat în aceste zile, așa cum se susține prin acțiune, iar în condițiile art. 253 din Codul muncii este îndreptățit la recuperarea lui, se constată că legea a cuantificat acest prejudiciu, stabilind o singură formă de acoperire a lui și anume acordarea de timp liber.
Reclamanții invocă prin acțiunea introductivă dispozițiile art. 142 din Codul muncii, astfel că pentru a stabili temeinicia acțiunii instanța trebuie să verifice dacă reclamanții au lucrat peste norma legală de 40 de ore săptămânal și numai dacă această normă a fost depășită s-ar naște dreptul la recuperarea prejudiciului în forma recunoscută de legea specială.
Din observarea foilor colective de prezență depuse la dosar rezultă că reclamanții au lucrat în fiecare lună numărul legal de ore, niciodată nefiind depășită norma legală. O parte din aceste ore sunt lucrate în zile de sâmbătă și duminică.
Susținerea reclamanților în sensul că măsura compensării cu timp liber plătit nu se referă la zilele libere neplătite la care au dreptul toți salariații în temeiul art. 112-113 din Codul muncii este nelegală, deoarece legea specială nu face distincție între timpul liber corespunzător plătit și timp liber corespunzător neplătit, ci impune acordarea de timp liber corespunzător. În condițiile în care legea a eliminat sporurile pentru lucrul în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și nu prevede acordarea de timp liber plătit, iar reclamanților li s-au acordat zile libere conform legii.
Față de cele menționate mai sus, instanța apreciază acțiunea ca fiind nefondată, urmând a o respinge.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr. 32, Jud. D., în calitate de reprezentant legal al salariaților membri de sindicat C. G. I., având CNP_ și R. F., având CNP_ în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D. cu sediul în C., .. 22, Jud. D.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. D.
Asistent judiciar, L. M. S. B.
Grefier, L. R. M.
Red Jud CU/As jud CD
01.07.2015/ 4 ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1987/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
