Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4707/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4707/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 4707/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4707/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestatoarea B. D. în contradictoriu cu intimații R. T. SRL C. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR M. F., R. A. DE TRANSPORT C., având ca obiect contestație decizie de concediere casare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea, prin avocat C. M. și intimata R. C., prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatoarea, prin avocat, depune la dosarul cauzei fluturaș de salariu aferent lunii mai 2013 și cereri formulate de către contestatoare la 15.12.2014, 153/07.01.2015 și 29.07.2014 prin intermediul cabinetului individual " Av. C. M.", prin care a solicitat R. C. să menționeze concret câte posturi specifice activităților externalizate au existat. Solicită efectuarea unei adrese către R. C., cu solicitarea de a menționa concret câte persoane au fost angajate în perioada decembrie 2012 – iulie 2014 și pe ce posturi. Arată că la data de 07.01.2015 intimata a răspuns la adresa formulată de contestatoare, în sensul că va pune la dispoziția instanței la cererea acesteia toate informațiile pe care le consideră necesare în soluționarea litigiului.
Intimata, prin consilier juridic, arată că contestatoarea a fost detașată prin emiterea a trei decizii. Învederează că cele 59 de persoane cuprinse în compartimentul de taxare aveau în esență aceleași atribuții din departamentul de taxare și control.
Instanța deliberând asupra cererii formulate de către contestatoare apreciază că nu se impune efectuarea unei adrese către intimata R. C. pentru a verifica dacă cele nouă persoane pentru care se solicită relații prin adresa emisă și înregistrată la R. C. sub nr. 100/8051/29.07.2014, având în vedere că s-au confirmat aceste aspecte de către intimată.
La interpelarea instanței cu privire la situația juridică a R. T. C., contestatoarea, prin avocat, apreciază că crearea R. T. reprezintă un transfer al întreprinderii R. C..
Intimata, prin consilier juridic, apreciază că nu reprezintă un transfer al R. C..
Instanța constatând cercetarea judecătoreasca încheiata in conformitate cu art. 244 Cod de procedură civilă acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea intimatei la reangajarea contestatoarei pe postul deținut anterior plecării acesteia la R. T. C.. Învederează instanței faptul că contestatoarea a primit asigurarea că în situația în care R. T. C. va eșua, vor fi reangajați la R. C.. La momentul falimentului R. T. C. au fost reangajate 16 persoane pe criterii discreționare. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că cei care au făcut selecția persoanelor reangajate au fost șefii, care au decis după bunul plac cine să revină și cine nu. La data de 30.01. prin cererea formulată de contestatoare s-a solicitat reangajarea la R. C., cerere ce a fost aprobată și este angajată pentru două luni, remunerată de către R. C. și i s-a reținut garanție pentru fiecare lună, aceasta având gestiune.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii având în vedere următoarele considerente: contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat prin acordul părților, decizia a fost primită de către contestatoare și nu a fost contestată. Arată că nu există obligația de reangajare și că s-au făcut angajări în funcție de necesități.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Pin acțiunea înregistrată la data de 5.07.2013 contestatoarea B. D. a chemat în judecată intimatele R. T. SRL C. și R. A. DE TRANSPORT C., ( în continuare R. C.) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr 42/6.06.2013 emisă de R. T. SRL C. și reangajarea acesteia la R. C. pe considerentul că în momentul în care vor fi concediați urma să fie preluați de societatea menționată.
In motivarea contestației a arătat că prin decizia nr 42/6.06.2013 emisă de R. T. SRL C. i-au încetat raporturile de muncă începând cu 5.07.2013 în temeiul art. 65 alin 1 din Codul Muncii.
Din totalul celor 40 de persoane care au fost disponibilizate 18 au fost reangajate de R. C. în baza unui protocol încheiat cu R. T. SL C..
Pentru a dovedi contestația a depus la dosar decizia de concediere nr 42/6.06.2013, carte de identitate.
In drept, și-a întemeiat contestația pe disp.art 78,253,269,270 – 273 Codul Muncii.
In procedură necontencioasă contestatoarea B. D. și-a modificat contestația în sensul că a solicitat să se efectueze mențiuni în carnetul de muncă privind reangajarea să i se acorde daune morale în cuantum de 20.000 lei și la cheltuieli de judecată.
A depus protocolul privind suspendarea activității la Secția 2 – transport electric și reorganizarea activității unității nr 3942/17.04.2013.
In drept, a invocat același text de lege.
Intimata R. C. a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu se află în raporturi de muncă cu contestatoarea.
Intimata . C., prin lichidator judiciar PECO REORGANIZARE IPURE C. în întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere dispozițiile art 9 alin 1 ind 2 și art 60 ind 1 din Lg 192/2006, întrucât nu s-a făcut dovada medierii.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației fiind lipsită de obiect și având drept consecință deschiderea procedurilor de insolvență.
Pentru a dovedi întâmpinarea s-a depus la doar copii de pe încheierea din 19.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013.
Părțile au solicitat pe cale amiabilă a litigiului, însă după termenul acordat în acest sens au declarat că nu s-a realizat acest lucru.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.1525 de la 20.03.2014 a respins excepțiile.
A respins acțiunea formulată și modificată de contestatoarea B. în contradictoriu cu intimatele R. T. SRL C. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR M. F. și R. A. DE TRANSPORT.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității pentru lipsa medierii în condițiile art. 2 alin 1, ind. 2 și art. 60 din Lg 192/2006 s-a respins, întrucât obligativitatea depunerii certificatului de informare mediere se aplică, potrivit OUG 4/2013, începând cu data de 01.08.2013.
Acțiunea contestatoarei a fost depusă la instanță la data de 5.07.2013.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a R. C. s-a respins întrucât în baza protocolului încheiat de aceasta cu sindicatele și-a asumat obligația de preluare de la R. T. SRL C., anterior concedierii contestatoarei, a unor persoane disponibilizate, iar capătul de cerere, cât și plata daunelor moale s-a formulat și față de ea, fiind motivată calitatea chiar în lipsa acestui raport de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele: Contestatoarea B. D. a avut funcția de controlor bilete în cadrul intimatei R. T. C. în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
La data de 6.06.2013 prin decizia de concediere nr. 42/2013 s-a dispus încetarea raportului său de muncă, în temeiul art. 65 din Codul Muncii, pentru că s-a desființat postul ocupat de aceasta.
Sub aspectul condițiilor de formă și de fond instanța a constatat elemente de netemeinicie sau de nelegalitate privind emiterea deciziei de concediere nr.42/6.06.2013, astfel încât a fost respinsă contestația formulată de către aceasta.
Măsura concedierii a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, problemele economice fiind confirmate prin . prin încheierea din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._/63/2013.
Prin protocolul privind suspendarea activității la secția 2 – transport electric și reorganizarea activității unității 100/3942/17.04.2013. Administrația R. C. și sindicatul reprezentativ T. din R. C. au stabilit că în perspectiva desființării R. T. SRL C., R. C. se obligă să-i preia 5 angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și 10 angajați cu contract de muncă pe durată determinată de 6 luni.
Faptul că din cei concediați de către R. T. SRL C. o parte au fost angajați de către intimata R. C., că printre cei solicitați nu este și contestatoarea B. D., nu implică obligația pentru R. C. de a o reangaja întrucât dreptul de alegere aparține numai angajatorului.
Pentru aceste considerente s-a respins și acest capăt de cerere.
Cât privește înscrierea mențiunilor privind reangajarea în carnetul de muncă, cererea a fost respinsă întrucât s-a respins capătul de cerere privind reorganizarea, dar și pe considerentul că Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat din 1.01.2011.
Ultimul capăt de cerere are în vedere acordarea de daune morale în cuantum de 20.000 lei, întrucât i s-a încetat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată pentru aceste motive care nu țin de persoana sa.
Tribunalul a constatat așa cum s-a arătat mai sus, că măsura concedierii a fost legală și temeinică, iar cererea pentru acordarea de daune morale este nejustificată, întrucât nici nu i-a produs un prejudiciu contestatoarei, prejudiciu pe care aceasta nu și l-a dovedit prin probe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea B. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că tribunalul D. nu a dat dovadă de rol activ,și a ignorat cu desăvârșire probatoriul solicitat de contestatoare, respectiv proba cu interogatoriu, pe care a omis a o pune în discuție părților, iar pe cea testimonială a respins-o în mod cu totul nejustificat, deși cercetarea judecătorească ar fi impus administrarea unor astfel de dovezi.
A arătat că, tocmai datorită complexității speței și-n virtutea rolului instanței de judecată, se impunea suplimentarea probatoriului cu acte, în condițiile în care, în litigiul de față sunt mai multe aspecte neelucidate.
Mai arată că în data de 20.08.2012, Consiliul de Administrație al R. C., cu scopul declarat de a reduce cheltuielile cu personalul și de a externaliza activitățile nesubvenționate ale R. C., a decis înființarea . C., care să preia și să presteze aceste activități pentru R. C..
Susține că, în acest sens, a fost cooptat în viitoarea societate, ca asociat, cu o cotă de 30%, alături de R. C., care deținea 70% din părțile sociale, și Sindicatul T. din cadrul R. C., acesta plasându-se într-o poziție evidenta de conflict de interese, cumulând concomitent, atât calitatea de patron în noua societate, cât și pe cea de reprezentant legal al intereselor salariaților, în raporturile cu patronatul.
In cadrul ședințelor Consiliului de Administrație al R. C., s-a pus problema modului în care va proceda R. C. cu privire la angajați, în situația în care noua societate, din diverse motive, își va înceta activitatea și, s-a decis ca, în acest caz, salariații respectivi să fie reîncadrați la R. C., pe posturile deținute anterior, odată cu reluarea acestor activități în cadrul R. C. întrucât, în 2005 a existat o situație asemănătoare când, fiind înființată o societate, care a preluat activitățile ridicări auto, de control pe mijloacele de transport în comun, de pază și de vânzare a biletelor și abonamentelor de transport, aceasta a fost desființată în urma unui control întreprins la R. C. de Curtea de Conturi, care a constatat că societatea funcționa ilegal, stabilind drept măsură închiderea societății cu consecința repunerii în situația anterioară înființării sale, toți foștii angajați ai R. C., angajați ai acestei societăți fiind reîncadrați pe posturile deținute anterior, fiind concediați doar cei angajați în noua societate, dar care nu au fost și salariați ai R. C..
După înființarea . C. (04.12.2012), la 10.12.2012 între R. C. și . C. s-a încheiat un PROTOCOL ce prevedea, între altele, activitățile ce urmau a fi externalizate, condițiile în care urma să se desfășoare colaborarea dintre cele două societăți, obligațiile reciproce, faptul că evidența noii societăți urma a fi monitorizată de către Serviciul financiar-contabil din cadrul R. C., etc.
Tot la 10.12.2012, un număr de 40 de angajați ai R. C., din cadrul compartimentului, de unde au fost externalizate activitățile de ridicări auto, de control pe mijloacele de transport în comun și de pază, printre care și contestatoarea, au fost urgent convocați și li s-a pus în vedere ca, în cursul aceleiași zile, până la sfârșitul programului, să ia decizia de a-și da demisia de la R. C. și a formula, totodată, o cerere de angajare la . C., în caz contrar urmând a fi disponibilizați, ca urmare a externalizării activităților respective.
Deși situația era evidentă, R. C. a efectuat noi angajări, în cadrul acestei unități fiind încadrate 20 de persoane noi, în mare parte foști angajați ai RAGCL C., unitate de unde a venit actualul director al R. C., iar dintre cei angajați la . C., au fost contactate 15 persoane, care au fost reangajate la R. C., restul foștilor salariați, printre care și contestatoarea, rămânând fără loc de muncă.
Mai mult decât atât, și după data desființării . C., R. C. a efectuat încă 13 angajări în activitățile de ridicări auto, de control și de pază, ignorând solicitările foștilor săi angajați (dar și ai . C.) de a fi reîncadrați, motivând că nu se efectuează angajări în perioada respectivă.
Este o evidentă rea-credință de care a dat dovadă atât . C., dar mai ales R. C., motivarea instanței de fond este lapidară, întrucât în raport de opiniile expuse, aceasta nu a efectuat nici o analiză juridică, încălcându-se astfel principiul egalității de tratament juridic al tuturor părților angrenate în prezentul litigiu, dar și cel vizând rolul activ al instanței de judecată.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Legal citată intimata R. C., la data de 03.06.2014, a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr 3225/11.09.2014 a fost admis apelul declarat de apelanta contestatoare B. D., actual P. D., împotriva sentinței civile nr.1525/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații R. T. SRL C. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR M. F. și R. A. DE TRANSPORT C.,
A fost anulată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale care vizează dreptul la apărare, fiind susceptibilă de desființare cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prin prisma dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.
Hotărârea instanței de fond este lapidar motivată,în contextul unei spețe complexe,instanța nu a dat dovadă de rol activ,în situația în care,în condițiile unor solicitări din partea contestatoarei în vederea probării împrejurărilor de fapt existente la data emiterii deciziei de concediere,se impunea cu certitudine suplimentarea probatoriului.
În speța de față se impune o cercetare amănunțită a situației dedusă judecății și, mai ales, administrarea de probatorii, cu probele solicitate (acte, interogatoriu și martorii-probe deja solicitate prin cererea introductivă,dar și suplimentarea probatoriului cu următoarele acte: rezultatul acțiunii de control efectuat de Curtea de Conturi în februarie 2013 (actul prin care s-a finalizat controlul) și toate actele emise ulterior acestui demers, copiile proceselor-verbale ale ședințelor Consiliului de Administrație al R. C. din perioada august-noiembrie 2012, Nota de fundamentare si Actul constitutiv al . C. din 14.11.2012. copia Protocolului din 10.12.2012, Nota de fundamentare privind închiderea . C. din 26.04.2013 si, de asemenea, organigrama si statul de funcții ale R. C. înainte si după externalizarea serviciilor arătate, respectiv în noiembrie 2012 și iulie 2013,probatorii invocate și de către contestatoare.
Este de necontestat că,după înființarea . C. (04.12.2012), la 10.12.2012 între R. C. și . C. s-a încheiat un PROTOCOL ce prevedea, între altele, activitățile ce urmau a fi externalizate, condițiile în care urma să se desfășoare colaborarea dintre cele două societăți, precum și obligațiile reciproce dintre acestea, faptul că evidența noii societăți urma a fi monitorizată de către Serviciul financiar-contabil din cadrul R. C., precum și alte proceduri.
De asemenea,la 10.12.2012, un număr de 40 de angajați ai R. C., din cadrul compartimentului, de unde au fost externalizate activitățile de ridicări auto, de control pe mijloacele de transport în comun și de pază, printre care și contestatoarea, au fost urgent convocați și li s-a pus în vedere ca, în cursul aceleiași zile, până la sfârșitul programului, să ia decizia de a-și da demisia de la R. C. și a formula, totodată, o cerere de angajare la . C., în caz contrar urmând a fi disponibilizați, ca urmare a externalizării activităților respective.
Faptul că după externalizarea serviciilor menționate, organigrama R. C. a rămas identică trebuie să fie cercetată și solicitate acte în acest sens,acte care în fața primei instanțe de judecată nu au fost probate.
Cum a fost încălcat dreptul la instanță al părții și,respectiv,principiul egalității de tratament juridic al tuturor părților în litigiu,principii impuse de C.E.D.O,se constată că,pentru a nu se lua un grad de jurisdicție părților,se impune,prin prisma dispozițiilor art. 466 și următoarele,art. 480 alin 3 Cod Procedură Civilă,admiterea apelului declarat de apelanta contestatoare B. D., actual P. D., împotriva sentinței civile nr. 1525/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, anularea sentinței atacată cu apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Odată cu rejudecarea cauzei instanța va avea în vedere toate considerentele și îndrumările date de către instanța de apel în vederea soluționării cauzei în integralitatea acesteia, administrând și alte probatorii dacă se consideră necesar,pentru pronunțarea unei soluții legale.
Primind dosarul pentru rejudecare, acesta a fost înregistrat sub nr_ .
La data de 11.12.2014, RECO REORGANIZARE IPURL C., a depus la dosar precizare prin care a arătat că prin sentința nr. 22/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei . C., și radierea falitei din registrul Comerțului.
Față de aceste împrejurări a solicitat să se constate că intimata R. T. SRL nu mai deține capacitate de folosință, respectiv nu mai are capacitate – personalitate juridică și nu mai are dreptul și obligația de a sta în proces în calitate de pârâtă.
La termenul din 10 martie 2015, instanța având în vedere că s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei . C., și radierea falitei din registrul Comerțului a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei . invocată de pârâta RECO REORGANIZARE IPURL.
La același termen de judecată instanța, în raport de dispozițiile deciziei de casare a solicitat părătei R. C. să depună la dosar actele la care se face referire în decizia de casare, respectiv: rezultatul acțiunii de control efectuat de Curtea de Conturi în februarie 2013 (actul prin care s-a finalizat controlul) și toate actele emise ulterior acestui demers, copiile proceselor-verbale ale ședințelor Consiliului de Administrație al R. C. din perioada august-noiembrie 2012, Nota de fundamentare si Actul constitutiv al . C. din 14.11.2012. copia Protocolului din 10.12.2012, Nota de fundamentare privind închiderea . C. din 26.04.2013 si, de asemenea, organigrama si statul de funcții ale R. C. înainte si după externalizarea serviciilor arătate, respectiv în noiembrie 2012 și iulie 2013. a încuviințat proba cu interogatoriu pârâtei R. C. .
Probele încuviințate de instanță au fost administrate fiind depuse înscrisurile și o răspunsul la interogatoriu .
La termenul din 5 mai 2015 a fost încuviințată proba testimonială cu martorii M. C. și N. B. pentru a dovedi că au existat discuții privind re angajarea salariaților de la . la pârâta R. C., declarațiile martorilor fiind atașate la dosarul cauzei .
La termenul din 2 iunie 2015, instanța din oficiu a dispus ca pârâta . depună la dosar lista cu salariații angajați, urmare a protocolului 100/17.04.2015, categoriile profesionale avute în vedere la angajare și criteriile de selecție aplicate, înscrisuri care au fost depuse la dosar.
Având în vedere admiterea excepției lipsei capacității de folosința a pârâtei R. T. C. (fila-28) instanța analizând cererile formulate de contestatoare în contradictoriu cu pârâta R. C. reține:
Contestatoarea B. D. a fost angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată la R. C. (c.i.m. 26/01.04.2008) până la data de 12.12.2012, când potrivit dispozițiilor art. 55 lit. b din CM a fost emisă decizia nr. 1357/12.12.2012, de încetare a contractului de muncă, necontestată de către contestatoare.
Părăta . încheiat cu Sindicatul T. un protocol(100/10.08.2012) prin care au convenit înființarea unei societăți comerciale cu capital atât din partea . cât și din partea Sindicatului T. având ca obiect desfășurarea următoarelor activități: publicitate, administrare spații comerciale, stații de autobuz și stâlpi,activități de control pe mijloacele de transport, ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar, activități de pază, ITP, reparații și service auto, instruire scoală de șoferi, deratizare( nota de fundamentare - fila183).
Urmare a acestui protocol s-a înființat ., înmatriculată la registrul comerțului sub nr. J16/1950/04.12.2012( filele 185-200) .Noua societate conform protocolului din 10 decembrie 2012 (fila 201) a avut ca scop preluarea unei părți din activitățile auxiliare desfășurate de pârâta R. C..
Deși pe parcursul derulării litigiului, reclamanta a susținut că a avut loc o externalizare a activității societății R. C., în realitate parate prin fuziune a efectuat un transfer al întreprinderii în sensul Legii nr. 67/2006, care a transpus Directiva Consiliului 2001/23/CE, privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor in cazul transferului de întreprinderi, unități, sau parți de întreprinderi sau unități.
Relevant în sensul realizării în fapt a unui transfer este și raportul Curții de Conturi care că R. T. a primit bunuri mobile și imobile constând în terenuri clădiri echipamente iar personalul transferat de la R. C. deținea echipamente de lucru și obiecte de inventar în valoare de_,21 lei(fila-113).
De asemenea, demisiile salariaților R. C., urmate în ziua următoare de angajarea la societatea nou înființată confirmă realizarea unui transfer în sensul art. 1 alin. 1 lit. b din Directiva 2001/23/CE din 12 martie 2001 definit ca transferul unei unități care își menține identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfășura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară. Art. 1 alin 1 din Directivă, trebuie interpretat în sensul aplicării și în cazul în care nu privește întreprinderea sau o parte din întreprindere, ci doar pe lucrătorii din acea întreprindere sau o parte de întreprindere.
Dar, chiar și în această situație raporturile de muncă ale contestatoarei cu . încetat în anul 2012, fostul angajator nemaiavând nici un fel de obligații față de fosta salariată. De asemenea, împrejurarea că în perioada 01.02._13, în temeiul deciziilor 55/01.02.2013,nr. 141/28.03.2013,nr. 209/26.04.2013, contestatoarea a fost detașată la .-136) nu creează obligația angajării de către unitatea la care a fost detașată. Detașarea, conform art. 45 din CM, este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia . Reprezentând, o modificare temporară a locului muncii, după încheierea perioadei de detașare, salariatul revine la locul său de muncă .
La data de 29.04. 2013, prin Nota de fundamentare privind închiderea activității la R. T. SRL s-a hotărât în urma analizării situației economico-financiare lichidarea societății(fila 204). Perspectiva desființării societății T. SRl a avut drept consecință demararea între administrația R. C. și Sindicatul reprezentativ T. (entitățile care dețineau părțile sociale) a unei serii de negocieri finalizate prin încheierea protocolului nr. 100/3942 care prevedea angajarea de către R. C. a unui număr de 15 foști salariați ai T. (fila24-dosar fond).
În cuprinsul protocolului, nu s-au prevăzut criterii de selecție, aspect care a fost confirmat și de declarațiile martorilor audiați în instanță(filele-124-127). D. fiind faptul că, la data desființării . aceasta avea un număr de 39 de angajați(fila 203) era evident că, doar o parte dintre aceștia urmau să fie angajați la . ceilalți, în speță și contestatoarea ,să fie concediați( decizia 42/2013) .De altfel, conform declarației martorului B. Nicușor "în principal au fost angajați salariații din cadrul T. ,care se ocupau de ridicări auto, iar controlorii și personalul de pază au fost selectați".
Conform art. 40 alin. 1 lit. a din CM "angajatorul are dreptul sa stabilească organizarea si funcționarea unității " astfel că și prerogativa recrutării personalului este un drept al angajatorului. Prin urmare, selectarea salariaților pe care urma să îi angajeze era la latitudinea angajatorului R. C., acesta fiind singurul în măsură să aprecieze necesitatea angajării anumitor categorii profesionale. În acest sens, din declarația martorului M. I. C.(fila-126) a reieșit că, selectarea salariaților a fost realizată de către conducătorii locurilor de muncă iar angajările au vizat în mod egal atât pe salariații de la ridicări auto cât și pe cei de la control bilete.
Raportul de muncă al contestatoarei cu societatea R. C. a încetat prin demisie în anul 2012, astfel că fostul angajator, în funcție de organigrama societății are dreptul de a angaja și alte persoane, din afara societății sau din cadrul fostei societăți T. SRL(fila 221). Modificarea organigramei . anul 2013(211-219) și înființarea în locul Departamentului pază, control, ridicări auto a Serviciului pază, ridicări auto și a Compartimentului Taxare și Control cu o schema de personal mărită reprezintă exercitarea unei prerogative a angajatorului având ca scop eficientizarea activității.
Față de cele reținute, instanța constată că cererea contestatoarei de obligare a . o reangajeze este nefondată, urmând a o respinge .
Având în vedere că, prin încheierea de ședință din 10 martie 2015 a admis excepția lipsei capacității de folosință a intimatei ., urmează a respinge acțiunea reclamantei față de această intimată având ca obiect anularea deciziei nr. 42/6.06.2013 emisă de R. T. SRL C. ,obligarea la acordarea de daune morale în cuantum de 20.000 lei și la efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea B. D. cnp_ cu domiciliul în C., . nr. 29, . față de pârâtul . cu sediul în C., .. 2, . 8, județul D. pentru lipsa capacității de folosință.
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea B. D. față de intimata R. C. cu sediul în C., Calea Severinului nr. 23, județul D.. ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. D. P. A. V. C. D. L. S.
5 ex
Red.Jud.C.D.P.
Tehnored.M.J.
12.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
