Despăgubire. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 115/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 115/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar L. C. O.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. H. D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta S.N.T.F.C "C. CĂLĂTORI" S.A. C. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. REPREZENTATĂ LEGAL DE DIRECTOR S. D. și pe pârât I. M., pârât B. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic P. pentru reclamant, pârâtul B. D. personal și asistat de avocat I. Livius și avocat R. I. pentru pârâtul I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat a sentintei 6772/2013 pronuntata de Tribunalul D. in primul ciclu procesual in ceea ce priveste stabilirea culpei celor doi parati in producerea prejudiciului.
Consilier juridic P., pentru reclamant, arată că instanta de casare a statuat asupra vinovatiei, decizia de casare prevazand ca in rejudecare se va analiza doar modul de stabilire a cuantumului prejudiciului care va fi suportat de fiecare dintre parati, prin prisma dispozitiilor art. 255 Codul Muncii. Solicită admiterea excepției.
Avocat I. Livius pentru pârâtul B. D., învederează că s-a dispus neînceperea urmăririi penale numai pentru pârâtul I. M., vinovăția nefiind reținută și stabilirea valoarii prejudiciului fiind solicitată de reclamantă. Solicită respingerea excepției.
Asupra exceptiei invocate de reclamanta, instanța constată că prin sentința nr. 6772/2013 a Tribunalului D. s-a statuat asupra existenței vinovăției celor doi pârâți, iar prin Decizia de casare 529/12.03.2014, instanța de casare a menținut soluția Tribunalului D. și a dispus ca în rejudecare, tribunalul să verifice doar modul de aplicare a dispozițiilor art.255 Codul Muncii, sintagma "eventual", din considerentele deciziei de casare, vizând nu existența vinovăției, ci cuantumul prejudiciului, ca atare soluția Tribunalului, in ceea ce priveste stabilirea vinovatiei celor doi parati in producerea prejudiciului, a căpătat putere de lucru judecat și nu mai poate fi analizat.
Instanța revine asupra probei cu înscrisuri dispusă prin încheierea din 27.10.2014 în vederea dovedirii specializării pârâților, elemente necesare doar pentru stabilirea vinovăției.
Consilier juridic P. pentru reclamant, solicită stabilirea prejudiciului în mod egal, depune nota de calcul nr.T21/_ /13.01.2015, la dosar existând o altă notă de calcul și este o diferență de sumă.
Avocat I. Livius pentru pârâtul B. D., învederează că a observat la dosar copia unui permis de conducere, dar pentru un alt tip de locomotivă, cei doi pârâți nefiind pregătiți să conducă o altă locomotivă modernă. Depune o copie a permisului de conducere.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic P. pentru reclamant, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților la plata despăgubirilor. Învederează că la dosar există o notă de calcul, unde s-a calculat prejudiciul în funcție de salarii la momentul acela, existând facturi prin care s-a achitat prejudiciul, fiind verificate printr-o expertiză contabilă.
Avocat I. Livius pentru pârâtul B. D., solicită respingerea cererii și învederează că cei doi pârâți nu erau calificați să conducă acest tip de locomotivă modernizată în momentul producerii accidentului. Trebuia să se fi dovedit că ei erau calificati pentru a conduce o astfel de locomotivă. S-a făcut o expertiză contabilă la care s-au opus, pentru că facturile și modul de calcul este stabilit de reclamantă, numai o expertiză tehnică în specializare construcții și reparații locomotive poate stabili valoarea reala a prejudiciului, și nu o expertiză contabilă. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat R. I. pentru pârâtul I. M., învederează că fapta salariatului l-ar obliga să dezdăuneze unitatea, insa, astfel cum reiese din actele de cercetare penală, paratul a fost scos de sub urmărire penală. A apreciat ca nu este dovedita culpa paratilor in producerea prejudiciului, acestia fiind puși să conducă o locomotivă pentru care nu erau calificați, fiind pentru prima dată când au condus o astfel de locomotivă, neexistând astfel nici o culpă a lor pentru producerea prejudiciului, sens in care depune o copie a permisului de conducere.
Față de prejudiciu, arată că, prin expertiza contabila efectuata, practic s-au insumat valorile inscrise in facturi, iar dacă se analizeaza, se poate observa că sunt folosite foarte multe piese, nu doar cele care trebuiau efectiv inlocuite, astfel ca ar fi trebuit să se efectueze o expertiză tehnică în specializare construcții și reparații locomotive. Apărătorul pârâtului arată că s-au imputat celor doi 7-8 tone de motorină, acolo existând un bazin de decantare, iar reclamanta susține că s-au pierdut 7 tone dintr-un bazin de colectare, nefăcându-se o dovadă certă. Solicită respingerea cererii.
În replică, consilier juridic P. pentru reclamant, învederează că la dosar există o rezoluție, litigiul de fata neavand ca obiect constatarea vinovăției, ci stabilirea prejudiciului. Cu privire la culpa celor doi parati, aceea de conducere fără autorizație, unitatea a depus un grafic prin care și ceilalți mecanici de locomotiva intrau și făceau manevre pe acest model de locomotive.
Instanța reține cauza spre soluționare pe fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Decizia civila nr. 529/12.03.2014, Curtea de Apel C. a admis recursurile declarate de pârâții I. M. și B. D. împotriva sentinței civile nr. 6772 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2012, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.N.T.F.C "C. CĂLĂTORI" S.A. C. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. REPREZENTATĂ LEGAL DE DIRECTOR S. D..
A casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca, "prin sentința civilă nr. 6772 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2012, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.F.C "C. CĂLĂTORI" S.A. C. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. reprezentată legal de Director S. D., în contradictoriu cu pârâții I. M. și B. D. cu domiciliul în . O., st. Aluniș, nr. 23, jud. O..
A fost obligat pârâtul I. M. la plata sumei de_,503 lei și pe pârâtul B. D. la plata sumei de_,787 lei către reclamantă, reprezentând c/val prejudiciu, sume ce se vor actualiza la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Ca stare de fapt, Tribunalul a retinut ca, in data de 1.01.2011, mecanicul de locomotivă I. M. împreună cu mecanicu ajutor B. D. au pus în mișcare locomotive DHE 141, fără a se consulta prin stația RER cu IDM blochist al stației C. Paitra – O. asupra următoarelor mișcărilor de manevră, fără a urmări parcursul care era făcut pentru intrare în depou, respectiv nu au respectat oprirea la indicatorul "Așteaptă", moment în care locomotive a lovit și distrus cabina de comandă a plăcii turnate, a deraiat cu toate osiile în groapa plăcii turnate din Depoul Piatra – O..
Starea de fapt astfel reținută în materialul de cercetare prealabilă nu a fost contestată de pârâți, cărora li s-a desfăcut și contractul individual de muncă, urmare tocmai a acestui accident feroviar în care au fost implicați.
De altfel, în notele explicative atașate la dosarul cauzei au recunoscut modul de producere a accidentului și faptele săvârșite.
Apărarea pârâtului I. M., din întâmpinare în sensul că în mod greșit a fost calificat evenimentul ca accident și nu incident nu poate fi reținută, tocmai din considerentele expuse anterior, respectiv cu ocazia investigării nu au contestat procedura de investigare și raportul final întocmite în senul dispozițiilor HG nr. 117/2010.
Prin urmare, dinamica producerii accidentului este de necontestat, vinovăția acestora și legătura de cauzalitate dintre fapta reținută și vinovăție.
Potrivit art. 254 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza acestui text rezultă că pentru stabilirea răspunderii patrimoniale sunt necesare întrunirea următoarelor condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală, aflată în legătură cu munca, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Instanța a constatat astfel, că, prin probele administrate în cauză, reclamanta a făcut dovada încălcării de către pârâți a atribuțiilor sale de serviciu, precum și a prejudiciului cauzat, ceea ce fac aplicabile dispozițiile art. 254 Codul Muncii .
Prin urmare, ambii pârâți sunt culpabili pentru prejudiciul creat reclamantei urmare a accidentului feroviar, aplicându-li-se dispozițiile art.255 și următoarele din C. muncii, conform cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor, iar când paguba a fost produsa de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește in raport cu măsura in care a contribuit la producerea ei. A.. 2 al art. 255 prevede ca daca măsura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăruia sa stabilește proporțional cu salariul sau net de la data constatării pagubei .
Art. 255 CM "(1) Când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei."
În ce privește cuantumul răspunderii fiecăruia, instanța a avut în vedere apărarea pârâtului B. care a arătat că l-a atenționat pe mecanicul șef I. că nu a respectat parcursul, aspect confirmat de pârâtul I. în nota explicativă, fila 40, dar nu a intervenit în timp util pentru a preîntâmpina producerea evenimentului feroviar.
Prin urmare, instanța a reținut o culpă mult mai mare pentru mecanicul-șef I., astfel încât a obligat pârâtul I. M. la plata sumei de_,503 lei și pe pârâtul B. D. la plata sumei de_,787 lei către reclamantă, reprezentând c/val prejudiciu, sume ce se vor actualiza la data plății efective. Cuantumul prejudiciului este determinat prin înscrisurile depuse la dosar și confirmat de experta desemnată în cauză.
Instanța a dispus actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății efective, deoarece valoarea creanțelor cuvenite reclamantei cu titlul de despăgubiri s-a depreciat datorită devalorizării monedei naționale, altfel suma obținută nu ar mai putea fi considerată adecvată, în acest sens fiind hotărârea CEDO pronunțată în cauza C. I. împotriva României .
In baza art. 274 C.p.civ. a obligat pârâții la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. M. și B. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul I. M. a expus starea de fapt, arătând că evenimentul feroviar nu s-ar fi produs dacă soluția de a nu mai introduce în remiză locomotiva și apoi ieșirea din remiză pentru atașarea la trenul 9470/9483 ar fi fost avizată și către deservenții locomotivei, mecanicul I. M. și ajutorul B. D., în condițiile în care aceștia, la . fost testați cu alcoolscop de către șeful de tură B. T., iar rezultatul a fost negativ.
În ce privește suma solicitată ca despăgubire, a apreciat că aceasta nu este certă, fiind excesiv de mare, comparativ cu costurile reale de reparare și reabilitare a locomotivei și plăcii turnante, iar în ce privește cantitatea de motorină imputată, aceasta a fost recuperată aproape integral.
S-a mai invocat că prin expertiza contabilă efectuată în cauză au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă și se impunea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a stabili dinamica producerii accidentului, cu consecința stabilirii existenței culpei pârâților.
Recurentul pârât a invocat și soluția dată la 27.11.2011 în dosarul de urmărire penală nr.80/P/2011, acordarea de către instanța de fond a unei sume mai mari decât s-a cerut în cazul său, în condițiile în care nici în cercetarea administrativă realizată de reclamantă și nici în cea penală, nu s-a făcut distincție între culpabilitatea mai mare a lui I. M. față de B. D., dimpotrivă, s-a reținut culpa egală a ambilor deservenți, iar concluzia instanței de fond este nefundamentată prin probe și neargumentată.
Pârâtul B. D. a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, cu aplicarea greșită a legii, și nu a avut în vedere probatoriul administrat la instanța de fond, în condițiile în care a contestat decizia de desfacere a contractului de muncă la Tribunalul O., iar prin sentința nr.1488/2011 a fost admisă contestația și s-a dispus reintegrarea sa pe postul deținut anterior.
A mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în calitate de ajutor mecanic, nu avea nicio posibilitate să intervină în ceea ce privește manetele și manevrele mecanicului de locomotivă, iar în cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care ar fi stabilit avariile și eventualul prejudiciu, și nu o expertiză contabilă, care a adunat doar sumele menționate de reclamantă, în cauză.
Recurentul a precizat că în dosarul penal a figurat ca martor și nu ca învinuit, că însăși instanța de fond i-a reținut o culpă mai mică, iar la producerea accidentului culpa i-a aparținut și reclamantei.
Reclamanta S.N.T.F.C "C. CĂLĂTORI" S.A. C. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului D., ca legală și temeinică.
A depus la dosar decizia nr.200 /3 din 02.02.2011, privind concedierea recurentului pârât I. M., decizia nr.200/4 din 02.02.2011, privind concedierea pârâtului B. D., raport de cercetare din 25 ianuarie 2011.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt fondate și le va admite pentru următoarele considerente :
Prin motivele de recurs, ambii pârâți au invocat că nu se fac vinovați de producerea accidentului, în raport de actele efectuate în dosarul de urmărire penală, atribuțiile de serviciu ale acestora, culpa reclamantei în producerea acestui accident, pârâtul B. D. invocând și faptul că prin sentința civilă nr.1488 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, a fost admisă contestația împotriva deciziei nr.200/4/01.02.l2011, dispunându-se reintegrarea pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor bănești corespunzătoare.
Această ultimă apărare a recurentului pârât B. D. va fi înlăturată de către instanța de recurs, întrucât sentința civilă nr.1488/13 sept.2011 a fost modificată de către Curtea de Apel C., care prin decizia civilă nr.5542/26.04.2012 a admis recursul declarat de intimata SNTC C. Călători SA C., Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., a modificat în tot sentința și a respins contestația formulată de către B. D., reținându-se culpa acestuia în producerea accidentului din 01.01.2011.
Pe de altă parte, recurentul pârât I. M. nu a contestat în nici un fel decizia de sancționare, acestuia fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.68 lit.a coroborat cu art.264 alin.1 lit.p din Codul muncii, pentru abateri grave de la regulile de disciplina muncii.
Prin Decizia nr.200/3/01.02.2011, în sarcina pârâtului I. M. s-a reținut că în data de 1 ianuarie 2011, fiind de serviciu la tren 9470 nu se consultă prin stația RER cu IDM blochist al Stației Piatra O. asupra următoarelor mișcări de manevră, nu urmărește parcursul care este făcut pentru . respectă oprirea la indicatul „Așteaptă”, nu respectă viteza de circulație pe liniile remizei, lovește cu locomotiva și distruge cabina de comandă a plăcii turnante, cade și deraiază de toate osiile în groapa plăcii turnante la ora 18,00.
Prin Decizia nr.200/4/01.02.2011, în sarcina pârâtului B. D. s-a reținut că în data de 1 ianuarie 2011, fiind de serviciu la tren nr.9470 nu urmărește parcursul care era făcut pentru intrare în depou, nu atrage atenția mecanicului de locomotivă asupra respectării opririi la indicatul „Așteaptă”, nu ia măsuri de acționare a butonului de oprire de urgență a locomotivei atunci când observă că mecanicul de locomotivă I. M. nu ia nici măsură de frânare a locomotivei, nu atenționează mecanicul de locomotivă asupra vitezei de circulație pe liniile remizei, lovește cu locomotive și împreună cu acesta distruge cabina de comandă a plăcii turnante, cade și deraiază de toate osiile în groapa plăcii turnante la ora 18,00.
În condițiile în care decizia de concediere nu a fost contestată de pârâtul I. M., iar contestația pârâtului B. D. a fost respinsă prin decizia civilă nr.5542/26.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, starea de fapt reținută în deciziile de concediere și în materialul premergător de cercetare disciplinară prealabilă, este singura care produce efecte în cauză, mai ales că în notele explicative luate pârâților, aceștia au recunoscut modul de producere a accidentului și faptele săvârșite.
Recurentul pârât I. M. a invocat că prin Rezoluția din 27.12.2011, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Slatina în dosarul nr.80/P/2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, însă din analiza acestei rezoluții rezultă că neînceperea s-a pronunțat întrucât nu a existat sesizarea organelor competente ale căilor ferate, necesară declanșării cercetărilor și punerii în mișcare a acțiunii penale, fără a se stabili în vreun fel vinovăția sau nevinovăția lui I. M..
În aceste condiții, soluția pronunțată în dosarul penal nu are consecințe cu privire la răspunderea patrimonială a pârâtului I. M., așa cum de altfel nu are consecința nici împrejurarea că pârâtul B. D. nu a figurat în dosarul penal ca învinuit, ambii pârâți urmând a răspunde patrimonial conform art.254 Codul muncii.
Curtea constată astfel că instanța de fond a reținut în mod corect că dinamica producerii accidentului este de necontestat, fiind analizată îndepliniriea condițiile prevăzute de art.254 și 255 Codul muncii.
În raport de considerentele anterioare, Curtea va înlătura susținerea recurenților, în sensul că în cauză se impunea efectuarea unei expertize pentru a stabili dinamica producerii accidentului, întrucât această dinamică este necontestată și rezultă fără dubiu din cele două decizii de concediere și actele efectuate în cadrul cercetării administrative prealabile, impunându-se doar efectuarea unei expertize contabile pentru evaluarea prejudiciului, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond.
S-au reținut în mod corect dispozițiile art.254 Codul muncii conform cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, precum și întrunirea în cauză a tuturor elementelor privind această răspundere, respectiv calitatea de salariat, fapta ilicită și personală în legătură cu munca, prejudiciul produs, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția salariaților.
Curtea reține însă că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei cu privire la modul de stabilire a contribuției fiecărui pârât la producerea prejudiciului.
Astfel, conform art.255 alin.1 Codul muncii, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei .
A..2 al art.255 Codul muncii prevede că daca măsura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăruia sa stabilește proporțional cu salariul sau net de la data constatării pagubei .
Instanța de fond a reținut în privința cuantumului răspunderii pârâților, apărarea pârâtului B. D. că l-a atenționat pe pârâtul mecanic șef I. M. că nu a respectat parcursul, reținând astfel o contribuție mult mai mare pentru pârâtul I. M. –_,503 lei și un prejudiciu de_,787 lei pentru pârâtul B. D..
Nu s-a precizat însă ce proporție reprezintă prejudiciul reținut în sarcina fiecărui pârât din prejudiciul total, impunându-se ca, în cazul în care se va reține acest prejudiciu diferențiat și majorat substanțial pentru pârâtul I. M., să fie detaliată culpa mai mare a acestuia, cu elemente din deciziile de concediere și din cercetarea disciplinară prealabilă.
Reținerea unui cuantum mai mare al prejudiciului în sarcina pârâtului I. M., cu diminuarea corespunzătoare a prejudiciului produs de pârâtul B. D., nu a fost pusă în nici un fel în discuția părților, pentru ca eventual reclamanta să-și poată modifica obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul majorării sau diminuării câtimii pretențiilor pentru fiecare pârât, evident cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie.
Din analiza acțiunii introductive rezultă că reclamanta a cerut obligarea pârâtului I. M. la plata sumei de 74.493,09 lei, iar pârâtul B. D. la plata sumei de 73.706,20 lei, în total suma de_,29 lei ,iar instanța de fond l-a obligat pe pârâtul I. M. la plata sumei de_,503 lei și pe pârâtul B. D. la plata sumei de_,787 lei, reprezentând același total de_,29 lei, cu toate că instanța de fond a dispus admiterea în parte a acțiunii, fără a preciza motivul pentru care a fost admisă în parte acțiunea..
Având în vedere aceste considerente, în baza art.312 alin. 1 cod procedură civilă rap.la art.312 alin 3 și 5 cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâtul I. M., va fi casată sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pe cale de consecință, urmare a admiterii recursului declarat de pârâtul I. M., va fi admis și recursul declarat de pârâtul B. D., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, instanta de control judiciar a dispus ca instanța de fond sa expliciteze doar modul de aplicare a dispozițiilor art.255 Codul muncii și criteriile pentru care, eventual, se rețin o culpă și un prejudiciu mai mare în sarcina unui pârât, cu respectarea principiului disponibilității părților, respectiv solicitarea reclamantei de obligare a fiecărui pârât la plata unui anumit cuantum, majorat sau diminuat în raport de culpa fiecărui pârât sau de celelalte criterii prevăzute de art.255 alin. 1 și 2 Codul muncii.
In rejudecare, Tribunalul D. a inregistrat cauza sub nr._ .
Cu ocazia discutarii in contradictoriu a probatoriului, paratii au solicitat instantei sa dispuna obligarea reclamantei sa depuna inscrisuri care sa faca dovada calificarii celor doi parati de a conduce modelul de locomotiva implicat in accident.
Avand in vedere scopul administrarii acestei probe – dovedirea lipsei culpei paratilor in producerea prejudiciului – reclamanta a invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare sub acest aspect.
Astfel cum deja s-a aratat in practica, instanta a constatat că prin sentința nr. 6772/2013, Tribunalului D. s-a statuat asupra existenței vinovăției celor doi pârâți, iar prin Decizia de casare 529/12.03.2014, instanța de casare a menținut soluția Tribunalului D. și a dispus ca în rejudecare, tribunalul să verifice doar modul de aplicare a dispozițiilor art.255 Codul Muncii, sintagma "eventual", din considerentele deciziei de casare, vizând nu existența vinovăției, ci cuantumul prejudiciului, ca atare soluția Tribunalului, in ceea ce priveste stabilirea vinovatiei celor doi parati in producerea prejudiciului, a căpătat putere de lucru judecat și nu mai poate fi analizat.
La solicitarea instantei, reclamanta si-a precizat actiunea, cerand ca prejudiciul, in cuantum total de_,29 lei sa fie imputat fiecaruia dintre parati, proportional cu salariul de incadrare obtinut de acestia, potrivit dispozitiilor art. 255 alin. 2 Codul Muncii, urmare a aplicarii acestui criteriu urmand ca paratul I. M. sa fie obligat la plata sumei de_ lei, iar paratul B. D., la plata sumei de_,29 lei.
Analizand cererea reclamantei, astfel cum aceasta a fost precizata, prin prisma indicatiilor deciziei de casare, avand in vedere dispozitiile legale incidente, Tribunalul retine urmatoarele:
In primul ciclu procesual, instantele au stabilit, cu autoritate de lucru judecat, ca ambii pârâți sunt culpabili pentru prejudiciul creat reclamantei urmare a accidentului feroviar, aplicându-li-se dispozițiile art.255 și următoarele din C. muncii, conform cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor, iar când paguba a fost produsa de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește in raport cu măsura in care a contribuit la producerea ei.
A.. 2 al art. 255 prevede ca daca măsura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăruia sa stabilește proporțional cu salariul sau net de la data constatării pagubei .
Toate apararile formulate de parati in rejudecare vizeaza lipsa vinovatiei acestora in producerea prejudiciului, aceste aparari fiind invocate atat fata instantei de fond, in primul ciclu procesual, cat si in fata instantei de casare, ca motive de recurs.
Instantele au analizat aceste aparari, pronuntandu-se asupra lor; mai mult, in rejudecare, instanta de fond are doar sarcina de a stabili in functie de prevederile art. 255 Codul Muncii, prejudiciul ce urmeaza a fi suportat de fiecare parat, in raport de culpa fiecaruia sau de celelalte criterii prevazute de art. 255 alin.1 si 2 Codul Muncii.
Ca urmare, instanta in rejudecare va inlatura apararile celor doi parati care tind la dovedirea lipsei vinovatiei acestora in producerea prejudiciului.
Tribunalul va avea in vedere faptul ca in considerentele deciziei de casare, Curtea de Apel a retinut, in ceea ce-l priveste pe pârâtul B. D. ca, prin decizia civilă nr.5542/26.04.2012 a fost admis recursul declarat de intimata SNTC C. Călători SA C., Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., s-a modificat în tot sentința și s-a respins contestația formulată de către B. D., reținându-se culpa acestuia în producerea accidentului din 01.01.2011.
In considerentele aceleiasi decizii s-a retinut si faptul ca pârâtul I. M. nu a contestat în nici un fel decizia de sancționare, acestuia fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.68 lit.a coroborat cu art.264 alin.1 lit.p din Codul muncii, pentru abateri grave de la regulile de disciplina muncii.
Totodata, Curtea de apel a retinut, fata de apararea paratilor referitoare la solutia de neincepere a urmaririi penale, ca din analiza acestei rezoluții rezultă că neînceperea s-a pronunțat întrucât nu a existat sesizarea organelor competente ale căilor ferate, necesară declanșării cercetărilor și punerii în mișcare a acțiunii penale, fără a se stabili în vreun fel vinovăția sau nevinovăția lui I. M..
În aceste condiții, Curtea a retinut ca soluția pronunțată în dosarul penal nu are consecințe cu privire la răspunderea patrimonială a pârâtului I. M., așa cum de altfel nu are consecința nici împrejurarea că pârâtul B. D. nu a figurat în dosarul penal ca învinuit, ambii pârâți urmând a răspunde patrimonial conform art.254 Codul muncii.
Curtea constată astfel că instanța de fond a reținut în mod corect că dinamica producerii accidentului este de necontestat, fiind analizată îndepliniriea condițiile prevăzute de art.254 și 255 Codul muncii.
În raport de considerentele anterioare, Curtea a înlăturat susținerea recurenților, în sensul că în cauză se impunea efectuarea unei expertize pentru a stabili dinamica producerii accidentului, întrucât această dinamică este necontestată și rezultă fără dubiu din cele două decizii de concediere și actele efectuate în cadrul cercetării administrative prealabile, impunându-se doar efectuarea unei expertize contabile pentru evaluarea prejudiciului, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond.
Ca urmare, nu se impune, in rejudecare, efectuarea unei alte expertize, . decat cea contabila, cu atat mai mult cu cat in primul ciclu procesual, paratii nu au solicitat administrarea probei cu expertiza, aceasta fiind dispusa de instanta din oficiu (incheierea din 23.11.2012 – fila 81 dosarul primei instante), peste opozitia reclamantei.
Prin incheierea de la acea data, instanta a stabilit si obiectivele expertizei contabile – anume: stabilirea prejudiciului pe baza actelor de la dosar, paratii fiind de acord cu efectuarea expertizei si cu obiectivele propuse si nepropunand obiective proprii.
Criticile formulate prin motivele de recurs au vizat in principal lipsa vinovatiei paratilor in producerea prejudiciului, cele referitoare la expertiza contabila efectuata in cauza vizand calificarea expertului, necesitatea stabilirii dinamicii accidentului si, din nou, culpa paratilor, dar si a reclamantei in ce priveste managementul statiei C., precum si modul efectiv de stabilire a prejudiciului – insumarea valorilor pieselor mentionate in facturile depuse de reclamanta.
Si asupra acestor aspecte Curtea a statuat prin decizia de casare, mentionandu-se ca in mod corect a fost efectuata o expertiza contabila, in indicatiile deciziei neregasindu-se precizarea la refacerea probei si nici eventuale aspecte de lamurit.
In plus fata de toate aceste aspecte, Tribunalul retine ca, desi s-a contestat de catre parati cuantumul prejudiciului stabilit prin expertiza efectuata in primul ciclu procesual, acestia nu au solicitat in rejudecare efectuarea unei noi expertize contabile (art. 129 pct. 51 C.).
Reclamanta a precizat ca nu poate stabili procentual gradul de vinovatie al fiecarui parat, astfel ca a solicitat ca imputarea prejudiciului sa fie facuta potrivit dispozitiilor art. 255 alin.2 Codul Muncii, in functie de salariul obtinut de fiecare parat, potrivit notei de calcul atasate fila 33 dosar.
Astfel, reclamanta a aratat ca paratul I. M. avea un salariu de incadrare de 1431 lei, clasa de salarizare 30, iar paratul B. D. – un salariu de 1242 lei, clasa de salarizare 25.
Aplicand dispozitiile art. 255 alin.2 CM, reclamanta a precizat ca se impune ca suma de_ sa fie imputata paratului I. M. si suma de_,29 lei – paratului B. D..
F. de aceasta precizare si avand in vedere ca:
- fata de cuantumul prejudiciului, stabilit in sarcina fiecarui parat prin hotararea pronuntata de Tribunal in primul ciclu procesual sunt incidente prevederile art. 311 alin. 1 C., potrivit caruia "hotararea casata nu are nicio putere",
- tinand seama de principiul disponibilitatii,
- dar si dispozitiile art.255 alin.2 C. muncii, conform cărora "daca măsura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăruia sa stabilește proporțional cu salariul sau net de la data constatării pagubei ",
Tribunalul va admite actiunea reclamantei si va dispune obligarea paratului I. M. la plata catre reclamanta a sumei de_ lei si a paratului B. D. la plata sumei de_,29 lei in vederea repararii prejudiciului cauzat prin fapta lor, aceste sume urmand a fi reactualizate la data platii efective.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta, se constata ca acestea sunt in cuantum de 800 lei, reprezentand c/valoarea onorariului expertului contabil, achitat in primul ciclu procesual. D. urmare, in temeiul dispozitiilor art. 274 C. (in vigoare la data promovarii actiunii – 13.07.2012), Tribunalul va obliga paratii la plata catre reclamanta a sumei de 800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea reclamantei S.N.T.F.C "C. CĂLĂTORI" S.A. C. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. cu sediul în Mun.C., B.dul Dacia, nr.221, judetul D. reprezentată legal prin director S. D. împotriva pârâților I. M. domiciliat în Comuna Bîrza, . și B. D. domiciliat în Piatra O., ..23, judetul O., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Obliga paratul I. M. la plata catre reclamanta a sumei de_,00 lei reprezentand c/valoarea prejudiciului material produs reclamantei, suma ce va fi reactualizata la data platii efective.
Obliga paratul B. D. la plata catre reclamanta a sumei de 68.836,29 lei, reprezentand c/valoarea prejudiciului material produs reclamantei, suma ce va fi reactualizata la data platii efective.
Obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanta in primul ciclu procesual, in cuantum de 800 lei, reprezentand c/valoarea onorariului de expert suportat de aceasta.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicarea hotararii.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE
M. R. H.
Asistenți judiciari
L. C. O.
M. G. M.
Grefier
M. H. D.
Red.5ex/Jud.M.R.H/
22.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
