Obligaţie de a face. Sentința nr. 583/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 583/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 8836/63/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._

Sentința nr. 583/2015

Ședința publică de la 06 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. V.

Asistent judiciar C. - M. M.

Asistent judiciar A. D.

Grefier M. Ș.

Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant M. C.-A., cu domiciliul în mun. C., ., .. 2, . cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul prin avocat D. G., lipsind pârâta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Registratură, pârâta a depus la dosar răspuns la adresa emisă anterior cu acte anexe, apoi, se detașează fila nr. 69 reprezentând duplicatul răspunsului menționat și se comunică avocatului reclamantului.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii formulate, acordarea grupei a II - a de muncă cu procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, precum și eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față ;

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr de mai sus,, reclamantul M. C.-A. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în meseria de inginer în perioada 08.10._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% și să fie obligată pârâta să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că, în perioada precizată, s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.

In motivare arată că în perioada solicitată a fost angajatul unității pârâte în meseria de inginer, desfășurând activitatea în producție, ocupându-se cu întreținerea, reparația și testarea mașinilor cu comandă numerică existentă la unitatea pârâtă, neavând birou separat, izolat care să îl protejeze de noxele de la locurile de muncă unde existau aceste mașini cu comandă numerică, respectiv strunguri, freze, raborteze, mașini de rectificat, cuptoare electrice din spațiile de producție ale unității pârâte, aceste activități fiind desfășurate în tot timpul programului de lucru,iar spațiul de lucru era comun pentru mai multe ateliere, nu era delimitat și izolat, astfel că toți cei care lucrau acolo erau nevoiți să suporte noxele specifice propriei activități cât și noxele rezultate din celelalte activități ale celorlalte ateliere .

A mai arătat că spațiile de producție nu aveau ventilație corespunzătoare care să absoarbă noxele și fumul, locul de muncă nu era încălzit suficient, iarna era foarte frig, iar vara foarte cald.

În drept a invocat dispozițiile Ordinului 50/1990 anexa II pct 42,49,69,79 și art 3 .

A depus la dosar în copie următoarele acte: carte de identitate, carnet de muncă.

Prin cererea depusă la 19.09.2014 ca răspuns la adresa instanței prin care i s-a solicitat să precizeze numele, prenumele și adresa martorilor, reclamantul a precizat numele martorului ca fiind C. D.,precum și adresa acestuia.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând că reclamantul a desfășurat activitatea ca inginer proiectant și inginer la Mecano energetic –RMU microproducție, Divizia Reparații Mașini și Utilaje, activitățile respective și muncile prestate în această fabrică nu se găsesc în anexele din Ordinul nr. 50/1990, iar condițiile de muncă au fost normale.

Prin urmare, cum încadrarea în grupe de muncă pentru activitățile respective nu s-a făcut pe perioada de valabilitate a Ordinului nr. 50/1990 și nici nu mai există norma legala pe care instanța să o poată aplica, apreciază că se impune respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Mai arată că, neaplicându-se încadrarea în grupa de muncă a acestui loc de muncă și pentru aceste activități, pârâta nu a virat către Casa de Pensii contribuția majorată, așa cum dispune legislația începând cu anul 1992, pentru a putea beneficia de grupa respectivă. De aceea, având în vedere faptul că au trecut peste 12 ani de la abrogarea Ordinului nr. 50/1990, pârâta nu mai poate fi obligată la plata acestor diferențe de contribuții, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.

A depus la dosar în copie tabel cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă ,anexa 6E la CCM pe anul 1997, anexa 7 E la CCM pe anul 1996.

Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a invocat dis part 272 C.muncii, arătând că pârâta nu face dovada nivelului noxelor existente la locul de muncă ,aceasta a acordat grupe de muncă în mod discriminatoriu numai unor anumiți salariați încălcând principiul nelimitativ prev de art 3 din Ordinul 50/1990.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și audierea martorului C. D., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.

La termenul de judecată din 14.11.2014 a dispus emiterea unei adrese la pârâtă pentru a comunica dacă a încadrat activitatea altor ingineri din atelierul în care a lucrat reclamantul în grupa a II a de muncă, iar în caz afirmativ să depună acte justificative în acest sens, precum și să comunice tabelul cu persoanele nominalizate în grupa a II a de muncă,relații comunicate cu adresa nr. 8007/2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . în meseria de inginer în perioada 08.10._89 ca inginer proiectant, respectiv în perioada 01.08._01,ca inginer în cadrul secției Mecano energetic –RMU microproducție, Divizia Reparații Mașini și Utilaje, așa cum rezultă din carnetul de muncă coroborat cu recunoașterea pârâtei din întâmpinare și decizia nr. 885/1989.

Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că activitatea reclamantului a constat în repararea tablourilor electrice complexe la mașinile și utilajele existente în unitate, adică freze, strunguri, macarale, cuptoare de impregnare, instalații de turnare a rășinilor, instalații de galvanizare, fiind ajutat de către un electrician sau de un alt coleg, efectuând și operațiuni de degresare cu benzină, diluant, witespirt, înlocuia piesa respectivă cu alta sau o repara.

A mai arătat că atunci când repara tablourile electrice de la instalațiile de turnare de la atelierele Araldit 1 și 2, lucra în condiții în care în atelier se degajau prafuri și mirosuri de rășină și substanță folosită pentru turnarea pieselor, la galvanizare se desfășura activitatea în spațiu închis la repararea utilajelor electrice din atelier, în condiții grele, ca urmare a mirosurilor rezultate ce afectau ochii și nasul, iar la intervențiile la podurile rulante lucra la o înălțime de aproximativ 10 metri .

Deși martorul a arătat că reclamantul nu a lucrat ca inginer proiectant, declarația acestuia nu se coroborează cu decizia nr. 885/1989 ( f. 60) depusă la dosar din care rezultă că începând cu 01.08.1989 a trecut din funcția de inginer proiectant în funcția de inginer .

Instanța nu poate constata că activitatea reclamantului desfășurată în perioada 08.10._89 ca inginer proiectant se încadrează în grupa a II a de muncă, întrucât chiar dacă, potrivit declarației martorului audiat în cauză, s-ar reține că acesta a desfășurat activitate și ca inginer în această perioadă, nu s-ar putea determina procentul din timpul de lucru în care a desfășurat activitate ca inginer proiectant și cât ca inginer, pentru a fi îndeplinite condițiile art 3 din Ordinul 50/1990 .

Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 69, 79 din Ordinul 50/1990 coroborate cu art. 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.

Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 01.08._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % conform ord. 50/1990 anexa II, pct. 69, 79 coroborate și cu art. 3 din Ordinul 50/1990 și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamant M. C.-A.,CNP_, cu domiciliul în mun. C., ., .. 2, . cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.

Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.08._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 pct 3 coroborat cu anexa II pct 69, 79 în procent de 100%.

Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015

PREȘEDINTE E. V.

Asistent judiciar C. - M. M.

Asistent judiciar A. D.

Grefier M. Ș.

Red.jud.E.V./06._

4ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 583/2015. Tribunalul DOLJ