Obligaţie de a face. Sentința nr. 3963/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3963/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 380/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3963/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant Ș. A. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a răspuns la adresă.
Având în vedere răspunsul pârâtei instanța invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune și rămâne în pronunțare pe excepție.
După strigarea cauzei, dar până la sfârșitul ședinței, se prezintă avocat D. pentru reclamantă solicită respingerea excepției, având în vedere că obiectul cauzei este acțiune în constatare, aceasta fiind imprescriptibilă.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.01.2015 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul Ș. A. a chemat în judecată pe pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității pârâte în meseria de strungar pentru perioada 08.08._76 și în meseria de lăcătuș montator în perioada 01.12.1976 – 15.10.1997, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 anexa II, pct. 22, 23, 33, 69, 29, 79 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajata unității pârâte unde a lucrat în perioada menționată în profesiile de strungar și lăcătuș montator, conform carnetului de muncă, în condiții deosebite.
Reclamanta a precizat că în profesia de strungar a lucrat în condiții deosebite de muncă desfășurând activitate în prezența permanentă a noxelor profesionale: zgomot, vibrații puternice, praf, fum, vaporii de substanțe chimice cu care erau spălate piesele supuse strunjirii, acestea constituind un factor care a dat naștere unor boli de natură profesională.
În ceea ce privește meseria de lăcătuș montator arată că, a desfășurat operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, utilizând materiale cu risc ridicat de îmbolnăvire respectiv mică, bandă de sticlă impregnată cu rășină, whitespirt care producea leziuni ale pielii, a lucrat cu azbest, cositor plumb, cupru, argint, toate substanțele fiind deosebit de toxice.
În timpul acestor operațiuni se degaja fum toxic și particule fine de mică a căror inhalare era foarte nocivă pentru organismul uman.
De asemenea a precizat că la locul de muncă unde își desfășura activitatea în toată această perioadă, 8 ore pe zi, se foloseau substanțe decapante ce degajau vapori puternici dăunători organismului, locul de muncă nefiind ventilat corespunzător.
Reclamanta mai arată că deși activitatea pe care a desfășurat-o în această perioadă a fost încadrată de unitatea pârâtă în grupa a II-a de muncă în proporție de 100%, în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990 anexa II, pct. 22, 23, 33, 69, 29, 79 aceasta refuză neîntemeiat să îi elibereze o adeverință.
În drept a invocat dispozițiile art.35 Ncpc, Odinul nr.50/1990 anexa II, pct. 22,23,33,69,29,79, art. 40 alin.(2) lit. h din Codul Muncii.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
A anexat copie carte de identitate, carnetul de muncă, practică judiciară.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 18.03.2015 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
A învederat instanței faptul că, încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin similare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
A arătat că unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și art.5 din ordin, iar comisiile patronat – sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului 92/1976.
Dovada urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 și ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pârâta precizează că, atâta timp cât reclamantul nu a desfășurat activitatea în meseria/funcția lui/ei într-un loc de muncă din tabelul respectiv, rezultă că acesta/aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
În drept a invocat dispozițiile art. 250 C..
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie Anexa nr. 7 la CCM 1992 privind condițiile de muncă la Divizia AIT, tabel cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă de la Divizia în care și-a desfășurat activitatea reclamanta.
La data de 06.07.2015 unitatea pârâtă a răspuns la solicitarea instanței, prin adresa nr. 8707/06.07.2015 precizând că reclamantei i-a fost înmânat carnetul de muncă la data plecării din unitate, așa cum rezultă și din înscrisurile la acesta, adică, 15.10.1997, înainte de apariția OUG 123 ce a abrogat Legea 130/1999.
În ședința publică din 16.09.2015, față de data predării către reclamantă a carnetului de muncă, 15.10.1997 și data introducerii cererii de chemare în judecată, 16.01.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanța constată următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei în perioada dedusă judecății, astfel cum rezultă din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate în raport de disp.art.248 Cpciv, se rețin următoarele:
În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune determinantă este stabilirea naturii juridice a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar al reclamantului respectiv, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea, sau între părți există un raport de muncă,fiind vorba despre o acțiune privind soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Instanța constată că acțiunea de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este un raport juridic de muncă, el vizând executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu poate avea loc în afara unui raport juridic de muncă.
Astfel, devin aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, prioritare față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste prevederi, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, în materia jurisdicției muncii, legiuitorul a stabilit faptul că nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate .
Cu privire la data de la care termenul de prescripție curge, se reține din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantului că raporturile de muncă dintre acesta și angajatorul pârât au încetat la data de 15.10.1997, moment la care reclamantului i-a fost înmânat carnetul de muncă, luând astfel la cunoștință de cuprinsul acestuia. Cel mai târziu, la data de 15.10.1997 (ultima mențiune din carnetul de muncă) reclamantul putea lua la cunoștință, cu o minimă diligență, de mențiunile existente în carnetul său de muncă .
Totodată, cu o minimă diligență, printr-o cerere ce putea fi adresată angajatorului pârât, reclamantul ar fi luat la cunoștință de faptul că angajatorul nu a urmat procedura prevăzută de Ord.50/1990 și nu l-a nominalizat ca desfășurând activitate în grupa a II a de muncă .Or, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și până la data formulării acțiunii au trecut aproape 25 ani, fără ca reclamantul să invoce în favoarea sa dreptul de a obține încadrarea activității desfășurate în cadrul . grupă de muncă.
Se constată astfel că acțiunea a fost formulată cu mult peste termenul legal de prescripție, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu consecința respingerii acțiunii în constatare privind încadrarea activității reclamantului în grupa a II a de muncă.
Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupa de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. A., CNP_, cu domiciliul în loc. C., ..13, ., ., în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 80, jud D., ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 16.09.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
R. Steluța G. C. - M. M.
A. P.
Grefier,
M. D. Ș.
Red. Jud. As jud. C.M.M, Jud RSG
4 ex – 05.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
