Obligaţie de a face. Sentința nr. 742/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 742/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 742/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 742/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat R. O. C., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că la prezenta cauza s-a atașat dosarul nr._/63/2014, în urma admiterii excepției de litispendență în baza art. 138 Cod procedură civilă, între cele două dosare existând identitate de părți, obiect și cauză, după care:
Instanța supune discuției părților competența de soluționare a cauzei.
Avocat O. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent să soluționeze prezenta cauză.
Verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă general, material și teritorial.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat O. pentru reclamant depune la dosarul cauzei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu un martor, arătând că este prezent la acest termen.
În raport de dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamant, prin apărător.
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța procedează la administrarea probei testimoniale, sub prestare de jurământ, cu numitul V. Ș., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat O. pentru reclamant depune copia carnetului de muncă al martorului audiat în cauză și arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat O. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii cu precizarea ca instanța să constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă, iar nu în grupa I de muncă, în procent de 100%, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D.-Secția Conflicte De Muncă Și Asigurări Sociale sub nr._, la data de 01.10.2014, reclamantul C. M., a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. C., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în cadrul unității angajatoare în perioada 13.03._04, se încadrează, în principal, în grupa I de muncă, iar în subsidiar, în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și să oblige pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art. 40, alin 2, litera h din Codul Muncii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada din litigiu a fost salariatul unității pârâte cu contract individual de muncă, ocupând funcția de lăcătuș-vopsitor.
În această calitate, pe toată perioada, a lucrat într-o hală imensă cu conditii de muncă vitrege, de frig- iarna și căldură excesivă- vara, în zgomot puternic și mult praf și pulberi de mică, pilitură de fier și de la pietrele abrazive, care produceau iritatii ale pielii și căilor respiratorii.
Mai arată că în incinta unde lucra nu era sistem de ventilatie, însă existau mai multe ateliere în care se executau mai multe operatiuni ,manipulând-se produse toxice și de risc cancerigen, care afectau sanatatea salariatilor, cum ar fi: azbest, rasini, tabla silicioasă, lacuri de impregnare, acid clorhidric, acetona, triclor etc.
În drept, si-a întemeiat actiunea pe dispoz. Ordinului 50/1990, pct.3 și punctele 34, 45 și 69 din Anexa 2 coroborate cu pct.160 din anexă..
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și cea testimonială cu 1 martor.
A depus la dosar, copie a cărții de identitate, a carnetului de muncă.
La data de 17.10.2014, unitatea pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că reclamantul si-a desfasurat activitatea în cadrul Diviziei–Aparataj Inaltă Tensiune, în meseria de vopsitor industrial, functia și locul sau de muncă nefiind nominalizate și încadrate în grupă de muncă, in cadrul procedurii prevazute de Ordinul 50/1990, acesta lucrând condiții normale de lucru, cu noxe sub nivelul maxim prevăzut potrivit punctului 4 din Ordinul nr.50/1990, numai o parte dintre salariati fiind fost încadrati în grupa a II a de muncă potrivit Anexei nr.7A la CCM/1992 întocmit de societatea pârâtă .
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile solicitate si depuse de ambele părți, precum și proba testimonială cu un martor, fiind audiat la termenul din 17.02.2015, martorul V. Ș., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar, acesta depunând carnetul său de muncă din care rezultă că a obținut grupă de muncă direct de la pârâtă .
La data de 21.11.2014, pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost înregistrat dosarul cu nr._/63/2014 prin care același reclamant C. M. a chemat în judecată aceeași pârâtă S.C. E. S.A, cauza având același obiect si același temei juridic, și anume să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în funcția de vopsitor lacătuș în cadrul pârâtei,din perioada 13.03._04, se încadrează, în principal, în grupa I de muncă, iar în subsidiar, în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și să oblige pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art. 40, alin 2, litera h din Codul Muncii.
Cererea a fost întemeiată pe dispoz. Ordinului 50/1990, pct.3 și punctele 34, 45 și 69 din Anexa 2 coroborate cu pct.160 din anexă.
Prin încheierea de sedința de la termenul din 17.02.2015, în raport de dispozitiile art.138 din Codul de Procedură Civilă, instanța a admis excepția de litispendență și a dispus atașarea cauzei cu nr._/63/2014 la dosarul nr._, având în vedere că între cele două dosare există identitate de părți, obiect și cauză, în vederea soluționării împreună a celor două dosare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În perioada dedusă judecătii, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei, la Divizia Aparataj Inaltă Tensiune având funcția de vopsitor, așa cum reiese din carnetul de muncă anexat la dosar și din susținerile pârâtei din întâmpinare.
Tot din observarea mentiunilor carnetului de muncă, instanța retine că în perioada 29.05._88, reclamantul a fost încorporat, efectuând stagiul militar, astfel că în acest interval de timp nu a prestat activitate, raporturile de muncă fiind suspendate.
În consecință, instanta constata ca nu este indeplinita cerința reglementată de pct. 7 din Ordinul 50/1990, aceea ca beneficiarul grupei a II-a sa fi desfasurat munca in conditiile prevazute de Ordinul 50/1990, . mare de 70% din timpul efectiv de lucru, motiv pentru care va respinge cererea reclamantului privind perioada efectuării stagiului militar, respectiv .29.05._88.
Din declaratia martorului audiat în cauză, coleg de serviciu cu reclamantul în cadrul Sectiei Aparataj, reiese ca între anii 1987-2004, cei doi au lucrat împreună în aceleași condiții și loc de muncă, ambii îndeplinind funcția de vopsitor.
Martorul a relatat că pe întreaga perioadă lucrată, reclamantul efectua operatiuni de vopsitorie, de sablare, de polizare ale pieselor cu polizorul, benzi de smirghel și benzi metalice, de spălare și degresare a pieselor cu diluanți, triclor, tricloretilenă, efectuând aceste activități întreg programul de lucru de 8 ore pe zi.
A mai arătat că lucrau în conditii de temperaturi extreme iarna și vara, fără sistem de ventilație iar la majoritatea personalului din secție, i s-a recunoscut grupa a II a de muncă de către unitate, chiar și martorul obținând grupa în carnetul de muncă.
La nivelul unității pârâte s-a realizat procedura de încadrare și nominalizare a locurilor de muncă ce se încadrează în grupa a II a de muncă, prevăzută de Ordinul 50/1990, locurile de muncă de la Divizia Aparataj fiind încadrate în grupa a II a de muncă
Din probele administrate, rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă în aceleași locuri de muncă din Divizia Aparataj au beneficiat de această încadrare, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă, pârâta neîncadrând activitatea desfășurată de reclamant în grupa a II- a de muncă în mod nejustificat, susținerea acesteia că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat neprezentând relevanță.
Instanța constată astfel că, în condițiile în care mai mulți salariați, cu aceeași funcție, desfășurau aceeași activitate, în aceleași condiții, nu se justifică încadrarea în grupa de muncă doar a unora dintre salariații ce îndeplinesc funcția de „vopsitor”, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant și condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia din perioadele 13.03._87 si 22.12._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei 2, pct.34, 45 și 69 din Ordinul 50/1990.
Conform pct.34 și 45 din anexa 2 la Ordinul 50/1990, se încadrează în grupa a II a de muncă activitatea de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase…și activitatea de fasonare, îndreptare și bombare manuală tablă cu ciocanul, precum și activitatea de "degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline în vederea acoperirii și lipirii" prevăzută la pct.69, aceste activități regăsindu-se între cele realizate și de reclamant în exercitarea funcției de "vopsitor " .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr.50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, în același loc de muncă având aceeași meserie și efectuând aceleași operațiuni, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
În ceea ce priveste procentul în care s-a desfășurat munca din timpul normal de lucru în condiții de grupa II-a de muncă, pentru activitățile reclamantului aferente functiei de vopsitor raportat la timpul efectiv lucrat de reclamant aceste condiții, din proba testimonială reiese că activitatea reclamantului s-a desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, deci în procent de 100%, aspecte ce nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art.272 din C. muncii.
Referitor la solicitarea reclamantului privind acordarea grupei a II-a de muncă și pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, adică până la data de 11.04.2004, instanța apreciază că această cerere este lipsită de temei legal, întrucât actul normativ invocat ca temei juridic, adică Ordinul nr.50/1990 și-a încetat efectele, fiind abrogat prin art.198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data la care această lege a intrat în vigoare.
Potrivit art. 196 din Legea nr. 19/2000, aceasta a intrat în vigoare în termen de un an de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, adică la un an de la 01.04.2000, deci la data de 01.04.2001.
Prin urmare, instanța va respinge cererea reclamantului aferentă perioadei 01.04.2001 – 11.04.2004, ca neîntemeiată, aceasta vizând o perioadă de timp ulterioară datei indicate, actul normativ nemaiproducând efecte juridice în interval de timp vizat.
Ca urmare, instanța va admite în parte acțiunea precizată de reclamant și va constata că activitatea desfășurată de acesta, in functia de vopsitor, in perioadele 13.03._87 si 22.12._01 se incadrează in grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct. 34, 45 si 69 in procent de 100 %.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art.40 lit.h) din Codul Muncii, va fi obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată de reclamantul C. M., cu având CNP:_, cu domiciliul în C. ., .,., în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 80, județul D.,
Constată că in perioadele 13.03._87 si 22.12._01 reclamantul a desfăsurat activitate care se incadrează in grupa a II a de muncă in functia de vopsitor conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct. 34, 45 si 69 in procent de 100 %.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Executorie. Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, M. G. M.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red.Jud.C.U./As.jud.M.G.M./
4 ex/20.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
