Pretentii. Sentința nr. 7257/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7257/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 7257/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 7257/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant I. P.-C., în contradictoriu cu pârât F. "O." C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat C. B., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, în raport de probele propuse, apreciază durata de soluționare a procesului 3 luni.
Instanța stabilește 6 luni durata rezonabilă pentru cercetarea procesului.
Reclamantul, avocat, învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei la plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale primite si cele cuvenite potrivit OG. 21/2007, aprobata prin Legea nr.353/2007, începând cu data de 08.07.2014 pana la data de 08.12.2015 (data pronunțării hotărârii judecătorești.), precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii învederează faptul că pârâta avea obligația să-i acorde un drept salarial calculat potrivit OG nr.21/2007 aprobată prin Legea nr.353/2007, întrucât această obligație a fost stabilită irevocabil prin Decizia nr. 2898/08.07.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. și, deși angajatorul pârât a calculat dreptul salarial potrivit prevederile OG 21/2007, la data de 08.07.2014 a revenit la acordarea aceluiași salariu diminuat, deși în intervalul dedus judecății nu s-a produs o abrogare a prevederilor OG 21/2007. Mai învederează faptul, deși pârâta a recunoscut prin Adresa depusă la dosar că salariul cuvenit pentru luna decembrie 2013 a fost în cuantum de 2930 lei lunar, dar după data de 08.07.2014 a revenit la salariul diminuat și astfel a încălcat alte două prevederi legale imperative, care obligau la menținerea salariului acordat în luna decembrie din anul anterior: art.1 alin.1 din OUG 103/2013, art. 1 alin.1 din OUG 83/2014.
În consecință, neacordând salariul cuvenit legal, ci unul diminuat, pârâta a cauzat reclamantului un prejudiciu, iar în temeiul art. 253 alin.1 C.muncii, este obligat să-i achite contravaloarea prejudiciului.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2015 pe rolul Tribunalului D., reclamanțul I. P.-C. în contradictoriu cu pârâta F. "O." C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata prejudiciului echivalent cu diferența dintre drepturile salariale,calculate potrivit dispozițiilor OG 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007 și conform Deciziei irevocabile a Curții de Apel C. nr. 2898/08.07.2014, și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada cuprinsă între 08.07.2014 și data pronunțării hotărârii judecătorești.Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul sustine că este salariatul unității pârâte în funcții de specialitate artistică artist instrumentist.
În luna iulie 2010, reclamantul a constatat că i se acorda drepturi salariale calculate potrivit OG nr. 10/2008, desi acest act normativ nu mai era în vigoare de la data de 01.09.2008., oadată cu aplicarea OG 21/2007 aprobată de Legea nr. 353/2007.
Astfel, Curtea de Apel C., prin decizia nr. 2898/08.07.2014 a admis cererea reclamantului, obligând angajatorul la plata acestor despăgubiri.
Unitatea a executat hotărârea judecătorească acordându-i aceste diferențe.
Pârâta a revenit însă la acordarea salariului diminuat conform OG nr 10/2008, de la data pronuntării deciziei Curtii de Apel C..
Reclamantul a invocat dispoz art . 430 alin 2 NCPC privind autoritatea de lucru judecat al chestiunilor rezolvate de Curtea de Apel C. în dos nr._/63/2013.
Reclamantul a depus,în copie, decizia nr. 2898/08.07.2014.
La data de 05.10.2015, pârâta a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că, în mod corect a reîncadrat personalul începând cu data de 01.01.2010, conform tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, păstrându-se salariul avut în luna decembrie 2009.
Pârâta a aratat că a acordat reclamantului diferentele salariale stabilite de instanță prin decizia nr 2898/08.07.2014 a Curții de Apel C.. Angajatorul a mentinut nivelul de salarizare existent la nivelul lunii decembrie 2009, care s-a mentinut si in anii următori potrivit art 12 din legea 330/2009, art 4 din Legea 285/2010, art 4 din Legea 283/2011, art 1 din OUG 84/2012 Pârâtul mai arată că Anexa 1 la OG 21/2007 aprobată prin legea nr. 353/2007 a fost abrogata de la 01.01.2010 prin Legea nr 330/2009.
În drept, a invocat art. 205-208 NCPC.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este salariatul instituției pârâte ca instrumentist, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Demersul său judiciar vizează obligarea pârâtei angajatoare la plata despăgubirilor, reprezentând diferența dintre drepturile bănești rezultate prin aplicarea O.G. 21/2007, aprobată prin Legea 353/2007 și a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și cele efectiv primite de către aceștia începând cu data de 08.07.2014 și până la pronuntarea hotărârii.
Până la data de 01.01.2010, salarizarea reclamanților trebuia făcută în temeiul O.G. 21/2007, act normativ ce a intrat în vigoare de la 01.09.2008 și care are caracterul unei norme speciale în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, normă care trebuia aplicată cu prioritate față de dispozițiile legii 154/1998, care constituiau norma generală.
Începând cu data de 01.01.2010, salarizarea reclamantului a avut ca temei Legea nr. 330/ 2009, iar în baza acesteia s-a procedat la reîncadrarea reclamantului, fiind emise decizii de reîncadrare, reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Așadar, la reîncadrarea salarială în conformitate cu legea 330/2009 angajatorul trebuia să se raporteze la salariul din decembrie 2009.
Ca urmare a faptului că angajatorul nu a aplicat la timpul cuvenit prevederile O.G. 21/ 2007 în decembrie 2009, reclamanții au avut un salariu mai mic decât cel cuvenit și s-a menținut mai mic an de an, până la zi, astfel că aceștia au suferit un prejudiciu material, constând în diferența de drepturi salariale dintre salariile cuvenite și cele încasate.
Angajatorul nu a avut nici o justificare pentru a nu aplica dispozițiile de salarizare din O.G 21/2007, din proprie initiativă, iar faptul că nu au existat norme de aplicare a O.G. 21/2007, nu constituie nu motiv pentru ca legea sau nu fie aplicată.
Legea este obligatorie prin ea însăși, nu condiționat de existența normelor de aplicare, acestea din urmă fiind emise în aplicarea legii și trebuie să corespundă acesteia.
Chiar dacă H.G. nr. 1672/2008, care constituia actul de aprobare a normelor metodologice de aplicare a O.G. 21/2007, a fost anulată prin sentința nr. 2878/09. 07. 2009 a Curții de Apel București și nu au fost elaborate alte norme metodologice nu înseamnă că s-a creat un vid legislativ și că nu existau dispoziții legale care să permită evaluarea personalului în vederea individualizării salariilor.
În perioada de timp pentru care trebuia aplicată această nouă lege a salarizării existau și erau încă în vigoare norme de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază pentru instituțiile publice și de cultură aprobate prin H.G. nr. 125/1999, act normativ care reprezenta un cadru normativ general pentru toate instituțiile de cultură.
Așadar, susținerea pârâtei în sensul că stabilirea salariului în baza O.G. nr.21/2007 depindea de evaluările profesionale ce trebuiau făcute în fiecare an, evaluări ce nu s-au realizat din cauza anulării normelor metodologice aprobate prin H.G. 1672/2008, nu poate fi primită pentru că angajatorul nu face altceva decât să invoce propria sa culpă cu privire la încălcarea unei alte obligații ce-i revenea, instituția angajatoare putând dispune evaluarea în temeiul H.G .125/1999.
Astfel, pârâta a hotărât în mod greșit să aplice în continuare în ceea ce privește salarizarea reclamanților anexa IV indice 2b din O.G. nr. 10/2008 și după data de 01.09.2008, când aceasta era înlocuită de noua anexă a O.G. nr. 21/2007, introdusă de Legea nr. 353/2007.
De asemenea, legea nouă este obligatorie și trebuie aplicată de angajator, fără să aștepte intervenția instanței de judecată care să îl oblige să respecte legea, neavând nici o relevanță faptul că reclamantul din prezenta cauză nu are hotărâre judecătorească distinctă prin care să fi fost obligat angajatorul să-i calculeze salariul conform O.G. 21/2007 în perioada în care acest act normativ era în vigoare.
Dacă angajatorul ar fi fost de bună credință, așa cum impun disp. art. 8 din codul muncii și ar fi îndeplinit corespunzător obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, obligație prevăzută de art. 40 alin 1 litera c din codul muncii, la apariția legii 330/2009, aplicarea acesteia s-ar fi raportat la un cuantum al salariilor corect stabilit și mai mare decât cel avut în fapt de reclamanți, așa încât nu se poate reține culpa salariaților constând în aceea că, fiind de bună credință în raporturile de muncă stabilite cu angajatorul nu au acționat în instanță pentru obligarea acestuia la aplicarea O.G. 21/2007, așa cum au făcut o parte dintre colegii lor.
În opinia instanței, nu are nici o relevanță faptul că prin decizia nr. 2898/08.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/63/2013 instanța nu a precizat că pârâta va fi obligată și după data pronunțării hotărârii, întrucât nu a intervenit de la data de 08.04.2014 nici un alt motiv care să modifice starea de fapt și de drept avută în vedere de instanță
Așadar, reclamantul a fost reîncadrat în ianuarie 2010, la . legii 330/ 2009 cu un salariu mai mic decât cel cuvenit și acest cuantum a rămas mai mic și în anii următori, deoarece nu au mai avut loc alte modificări ale salariului reclamantului, ci anual legile de salarizare au prevăzut menținerea cuantumului din anul anterior, adică cel rezultat din aplicarea legii 330/ 2009 (aplicată greșit în cazul reclamantului din cauza nerespectării O.G. 21/2007).
Reclamantul a primit însă ca urmare a deciziei nr. 2898/08.07.2014 data de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/ 2013, diferentele salariale dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite potrivit OG nr. 21/ 2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007.
Astfel, potrivit art. 1 din legea 285/2010, "Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.
Potrivit art. 1 din legea 283/2011, "In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/ soldelor functiei de baza/salariilor functiei de bază/indemnizatiilor de încadrare se menține la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 .
Potrivit art. 1 din OUG 84/2012, " În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".
Potrivit art. 1 din OUG nr.103/2013, " In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in masura în care personalul își desfasoară activitatea în aceleași condiții si nu se aplica valoarea de referinta și coeficientii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare".
Potrivit art. 1 din OUG 83/2014, "În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare".
Astfel, se constată că nu au intervenit alte modificări în stabilirea salariilor reclamanților și s-au menținut diferențele salariale generate de faptul că angajatorul nu a aplicat O.G. 21/2007 la momentul când a fost în vigoare.
Prin prezenta acțiune, reclamantul nu solicită aplicarea O.G. 21/2007 retroactiv, nu solicită nici reîncadrarea salarială pe legea 330/2009, ci solicită acordarea unor despăgubiri ca urmare a faptului că a suferit un prejudiciu material egal cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv, cererea fiind întemeiată raportat la disp. art.253 din codul muncii, în conformitate cu care "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Față de cele expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta pârâta către reclamant la plata diferentelor salariale dintre drepturile salariale primite si cele cuvenite potrivit OG. 21/2007, aprobata prin Legea nr.353/2007, incepand cu data de 08.07.2014 pana la data de 08.12.2015 (data pronunțării hotrărârii judecătorești).
În baza art 453 alin 1 C.p.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat (chit nr. 39/17.01.2015 emisa de C. Ind de Av B. C.).
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulata de reclamantul I. P.-C. CNP_ cu domiciliul ales în C. . ., . – sediul cabinet av. B. C. în contradictoriu cu pârâta F. O. C. cu sediul în C., ., jud D..
Obligă pârâta F. O. C. către reclamant I. P.-C. la plata diferentelor salariale dintre drepturile salariaie primite si cele cuvenite potrivit OG. 21/2007, aprobata prin Legea nr.353/2007, începand cu data de 08.07.2014 pana la data de 08.12.2015 (data pronunțării horararii judecătorești.)
Obligă parata către reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 08.12.2015.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red jud MF /As IG / 4ex / 11.12.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 7251/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7190/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
