Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2585/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2585/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2585/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2585/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții C. P. PERSOANE VÂRSTNICE C., C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. E. ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial a soluționa cauza dedusă judecății și legal investită.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru reclamantă, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocate.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Județean D. și M. Finanțelor Publice și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâți în întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 03.02.2015, reclamanta A. M. a chemat în judecată pe pârâții C. P. PERSOANE VÂRSTNICE C., C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2010 și pana la data de 31.12.2011, reactualizat in functie de indicele de inflatia la data platii efective, obligarea partilor la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, incepand cu data de 01.01.2010 si pana la data de 31.12.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală, obligarea paratului M. Finantelor Publice sa asigure paratului M. Finantelor Publice sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Ori, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 / 2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Astfel, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere a arătat că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariate prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
A apreciat că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
A susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îl îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariate profesorilor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
In baza dispozițiilor art. 254, alin.2 si 5 C., reclamantul solicita încuviințarea probei cu expertiza contabila si proba cu înscrisuri.
Pârâtul C. pentru Persoane Vârstnice C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de data formulării acțiunii, obiectul cauzei și prevederile art 268 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, a arătat că art. 8 din Legea nr. 285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual, pentru anul 2010 in sensul ca, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011 și că aceste sume vor fi incluse in creșterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Având in vedere natura premiilor in bani acordate angajaților, conform legii, Curtea Constituționala a constat, prin Decizia nr. 1615/2011, ca sporurile si premiile acordate, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi consacrate si garantate de Constituție. In concluzie Curtea a reținut ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclama încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar, cum este premiul anual.
Paratul a mai arătat ca potrivit prevederilor OUG 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008, aprobata cu modificări si completări prin Legea 283/2011, creșterea salarială din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariu indemnizația de bază este acordata si in continuare, dovada ca de la 01.01.2012 a rămas in plata același nivel al retribuției, in condițiile in care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anual pe anul 2011.
Având in vedere daunele moratorii solicitate de reclamanta, acestea ar putea fi datorate doar in situația in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, ori in cauza de fata nu se face dovada nici a sumei de bani, nici a scadentei.
Mai mult decât atât, pârâta considera ca nu sunt îndeplinite nici condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale si anume: existenta unei fapte ilicite, vinovăția, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate.
In concluzie, paratul arata ca reclamanta invoca prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din data de 27.11.2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament in ceea ce privește încadrarea in munca si ocuparea forței de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunității Europene si Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene. F. de aceste argumente, in cazul de fata nu se pune problema unei stări de discriminare sub aspectul încadrării in munca si al ocupării forței de munca, astfel ca aceste reglementari nu au incidenta in cauza.
In drept parata își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 150 NCPC
Pârâtul C. L. al Municipiului C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia pentru următoarele motive:
Având in vedere prevederile art. 21, din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale, sunt persoane juridice de drept public si sunt reprezentate in justiție de primar sau de președintele consiliului județean. Acesta poate împuternici o persoana cu studii superioare juridice din cadrul propriu sau un avocat, care sa reprezinte interesele instituției, in justiție.
Prin urmare, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, autonomia locala se realizează prin consiliile locale, ca autorități deliberative si primari ca autorități executive, iar Primarul reprezintă unitatea administrativ teritoriala in relațiile cu alte autorități publice.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive, parata considera ca intre acesta si reclamanta nu exista nici un fel de raport juridic, parata neavând calitatea de a emite nici un act administrativ.
In drept paratul iși întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 NCPC.
Pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiata si introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva
Astfel drepturile solicitate de reclamanta sunt drepturi salariale, in temeiul raporturilor juridice pe care le au cu angajatorul, Statul R., prin M. Finanțelor Publice nu are nici un raport juridic cu reclamanta.
Atribuțiile Ministerului E. și Finanțelor sunt expres si limitativ prevăzute de lege, acesta nu poate sa aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale pretinse, in afara dispozițiilor legale care reglementează atribuțiile sale. Intre M. E. și Finanțelor si instituția bugetara angajatoare a reclamantei nu exista nici un raport juridic.
Paratul mai invoca prescripția dreptului material la acțiune, precizând ca primele anuale reprezintă adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispoziția angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescripție in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani, prevazut la art. 171, ali. 1 si art. 268, alin 1, lit. C, din Codul Muncii si art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva.
In drept paratul își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 din NCPC..
Analizând acțiunea, instanța constată următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor M. FINANTELOR PUBLICE si C. L. al MUNICIPIULUI C., raportat la obiectul cauzei, respectiv stabilirea si acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de munca, se retine ca acesta este atributul exclusiv al angajatorului, in cauza de fata C. pentru Persoane Vârstnice C., ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, ce poate verifica condițiile de acordare si stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului, ca fiind instituția cu care reclamanta are stabilit un raport de munca, intre pârâții M. FINANTELOR PUBLICE si C. L. al MUNICIPIULUI C., neexistând un raport juridic de munca.
Mai mult, in ce privește pe paratul M. FINANȚELOR PUBLICE, nu exista si nu este indicat un temei de drept al obligării acestuia sa aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale ale reclamantei, atribuțiile sala fiind expres si limitativ prevăzute de lege, printre acestea neregăsindu-se o astfel de obligație pretinsa de reclamanta.
P. acesta considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE si C. L. al MUNICIPIULUI C., urmează a fi admisa si in consecință cererea va fi respinsa in contradictoriu cu aceștia.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._11,raportat la dispozițiile art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, la obiectul cererii de chemare în judecată reprezentat de diferențe de drepturi salariale precum și la data formulării acțiunii, respectiv 03.02.2015, instanța constată intervenită prescripția pentru perioada solicitată și care se situează în afara termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, va admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01._11 și, având in vedere ca dreptul solicitat de reclamanta vizează perioada 01.01._11, pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, instanța urmează să respingă cererea formulata in contradictoriu cu C. pentru Persoane Vârstnice C., ca fiind prescrisa.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu prezenta hotarare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. FINANTELOR PUBLICE, cu sediul in Bucuresti, ., sector 5, cod._ si a pârâtului C. L. AL MUNICIPIULUI C., cu sediul in C., ., nr.7, jud.D. si in consecinta respinge actiunea fata de acesti parati.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea formulata de reclamanta, A. M., cu domiciliul in C., ., . ,., in contradictoriu cu pârâtul CAMINUL P. PERSOANE VARSNICE C.,cu sediul in C., ., jud. D., ca uemare a prescrierii dreptului material la acțiune.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. D. P. C. D. A. V. S. B.
Red Jud CDP/As jud CD
6 ex/08.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
