Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3525/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3525/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1557/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3525/2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. M.
și pe pârâții C. P. PERSOANE VÂRSTNICE C., C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. E. ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri, considerând-o utilă soluționării cauzei
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului și nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a retinut spre soluționare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți prin întâmpinare și pe fondul cauzei .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 04.02.2015, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâții CĂMINUL P. PERSOANE VÂRSTNICE C., C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2010 și pana la data de 31.12.2011, reactualizat in functie de indicele de inflatia la data platii efective, obligarea pârâtilor la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, incepand cu data de 01.01.2010 si pana la data de 31.12.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală, obligarea paratului M. Finantelor Publice sa asigure paratului M. E. si Finantelor sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Ori, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 / 2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Astfel, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere a arătat că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
A apreciat că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
A susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îl îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariate profesorilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâtul Căminul pentru Persoane Vârstnice C., a depus la dosar întâmpinareprin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Paratul considera ca sistarea acordării premiului anual corespunzător anului 2010 nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, dreptul la munca si la masuri de protecție socială precum si dreptul de proprietate.
De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual, pentru anul 2010 in sensul că, reglementeaza incetarea acordarii lor incepând cu luna ianuarie 2011 si ca aceste sume vor fi incluse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Având în vedere natura premiilor in bani acordate angajatilor, conform legii, Curtea Constitutională a constatat, prin Decizia nr. 1615/2011, ca sporurile si premiile acordate, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi consacrate si garantate de Constitutie. In concluzie Curtea a reținut ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci cand se reclama încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar, cum este premiul anual.
Pârâtul a mai arătat ca potrivit prevederilor OUG 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea 283/2011, cresterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 in salariu indemnizatia de baza este acordata si in continuare, dovada ca de la 01.01.2012 a rămas în plată acelasi nivel al retributiei, în conditiile in care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anual pe anul 2011.
Avand în vedere daunele moratorii solicitate de reclamantă, acestea ar putea fi datorate doar în situația în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, ori in cauza de față nu se face dovada nici a sumei de bani, nici a scadentei.
Mai mult decât atât, pârâtul considera ca nu sunt îndeplinite nici conditiile de angajare a răspunderii civile delictuale si anume: existenta unei fapte ilicite, vinovăția, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate.
In concluzie, pârâtul arată ca reclamanta invocă prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din data de 27.11.2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitătii de tratament în ceea ce priveste încadrarea în muncă si ocuparea forței de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene si Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene. F. de aceste argumente, in cazul de fata nu se pune problema unei stări de discriminare sub aspectul încadrării in muncă si al ocupării forței de muncă, astfel că aceste reglementari nu au incidență in cauza.
În drept pârâtul îsi întemeiaza întâmpinarea pe prevederile art. 150 NCPC
Pârâtul C. L. al Municipiului C. a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru următoarele motive:
Având în vedere prevederile art. 21, din Legea nr. 215/2001, unitătile administrativ teritoriale, sunt persoane juridice de drept public si sunt reprezentate in justitie de primar sau de presedintele consiliului judetean. Acesta poate imputernici o persoana cu studii superioare juridice sau un avocat, care sa reprezinte interesele institutiei in justitie.
Prin urmare, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplină si patrimoniu propriu, autonomia locala se realizeaza prin consiliile locale, ca autorități deliberative si primari ca autorități executive, iar Primarul reprezintă unitatea administrativ teritoriala in relatiile cu alte autoritati publice.
In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive, paratul considera ca intre acesta si reclamantă nu exista nici un fel de raport juridic, neavand calitatea de a emite niciun act administrativ.
In drept paratul își intemeiază întâmpinarea pe dispozitiile art. 205 NCPC.
Pârâtul M. Finanțelor Publice prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiata si introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel drepturile solicitate de reclamantă sunt drepturi salariale, in temeiul raporturilor juridice pe care le are cu angajatorul, astfel că Statul R., prin M. Finanțelor Publice nu are nici un raport juridic cu reclamanta.
Atributiile Ministerului Finanțelor Publice sunt expres si limitativ prevazute de lege, acesta nu poate sa aloce fondurile necesare platii drepturilor salariale pretinse, in afara dispozitiilor legale care reglementeaza atributiile sale. Intre M. Finanțelor Publice si institutia bugetara angajatoare a reclamantei nu exista nici un raport juridic.
Paratul a invocat și excepția prescriptiei dreptului material la actiune, precizand ca primele anuale reprezinta adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispozitia angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescriptie in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani, prevazut la art. 171, ali. 1 si art. 268, alin 1, lit. C, din Codul Muncii si art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva.
În drept paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 205-208 din NCPC.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile sale din cererea de chemare în judecată .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Asupra exceptiei lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. FINANTELOR PUBLICE si C. L. al MUNICIPIULUI C., raportat la obiectul cauzei, respectiv stabilirea si acordarea diferentelor de drepturi banesti aferente unui raport de munca, se retine ca acesta este atributul exclusiv al angajatorului, in cauza de fata Caminul pentru Persoane Vârstnice C., ce este subiect pasiv al raportului obligational dedus judecatii, ce poate verifica conditiile de acordare si stabilire a drepturilor salariale ale angajatilor sai.
Astfel, raspunderea pentru neplata drepturilor banesti catre angajati apartine angajatorului, ca fiind institutia cu care reclamanta are stabilit un raport de munca, intre paratii M. FINANTELOR PUBLICE si C. L. al MUNICIPIULUI C., neexistand un raport juridic de munca.
Mai mult, in ceea ce îl privește pe pârâtul M. FINANTELOR PUBLICE, nu exista si nu este indicat un temei de drept al obligarii acestuia sa aloce fondurile necesare achitarii drepturilor salariale ale reclamantei, atributiile sale fiind expres si limitativ prevazute de lege, printre acestea neregasindu-se o astfel de obligatie pretinsa de reclamanta.
P. acesta considerente, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtii M. FINANȚELOR PUBLICE și C. L. al MUNICIPIULUI C., urmează a fi admisă si in consecință cererea va fi respinsă în contradictoriu cu acestia.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._11:
În ceea ce privește prescripția extinctivă, atât în regimul Decretului cu numărul 167/1958 – articolul 3 alineatul 1, cât și al Noului cod civil – articolul 2517, termenul general de prescripție, aplicabil în prezenta cauză, este de 3 ani.
Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, continute si de art. 6, alin 4 CC, potrivit carora "prescriptiile decaderile, si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit."
Asadar se observa ca, prescriptiile extinctive incepute inainte de 01.10.2011 si neimplinite pana la aceasta data, reprezentand situatii juridice in curs de realizare, raman supuse legii vechi, dandu-se satisfactie principiului respectarii asteptarilor legitime ale partilor.
Legea sub imperiul căreia a început să curgă, va guverna atât aspectele de drept material, cât si pe cel de drept procesual referitoare la prescriptie, chiar daca aceasta s-a implinit dupa . Codului Civil.
Dispozitiile art.18 din Decretul nr. 167/1958, rămân aplicabile in privinta prescriptiilor extinctive care au inceput sa curga in perioada cat acest act normativ a fost in vigoare, chiar daca procesul a inceput dupa data de 01.10.2013.
Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată de față a fost formulată în data de 04.02.2015 si priveste diferentele salariale aferente perioadei de 01.01._11, instanța va constata intervenită prescripția pentru perioada în afara termenului de 3 ani înaintea datei introducerii cererii, respectiv va admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01._11 și, in consecinta va respinge actiunea ca fiind prescrisa.
Avand in vedere ca dreptul solicitat de reclamanta vizeaza perioada 01.01._11, pentru care a intervenit prescriptia dreptului material la actiune, instanta urmeaza sa respinga cererea formulata in contradictoriu cu Căminul pentru Persoane Varstnice C., ca fiind prescrisa.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu prezenta hotărâre.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului M. FINANTELOR PUBLICE, cu sediul in Bucuresti, ., sector 5, cod._ si a pârâtului C. L. AL MUNICIPIULUI C., cu sediul in C., ., nr.7, jud.D. si in consecinta respinge actiunea față de acești pârâți.
Admite excepția prescripției dreptului material la actiune
Respinge acțiunea formulata de reclamanta S. M., cu domiciliul in C., Piața Gării nr 5, ., . in contradictoriu cu pârâtul CĂMINUL P. PERSOANE VÂRSTNICE C.,cu sediul in C., ., jud. D., ca prescrisa.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2015.
Președinte Asistenți Judiciari Grefier
G.S. A. V. C. D. E. C.
Red Jud GS
6 ex/10.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
