Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2826/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2826/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1439/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2826/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta C. M. și pe pârâta D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, pârâtul C. J. D., pârâtul M. E. SI FINANTELOR, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic C. T. pentru intimat D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECȚIA COPILULUI, lipsind contestator I. V., intimat C. JUDEȚEAN D., intimat M. E. SI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii .
Având cuvântul asupra cererilor de probatorii, consilier juridic T. C. pentru pârât DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECȚIA COPILULUI solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu se opune la probele solicitate de celelalte părți.
Instanța urmează sa încuviințeze probele solicitate de părți potrivit dispozițiilor art 258 raportat la art 255 Cod de procedură civilă și acorda cuvântul asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Consilier juridic T. C. pune concluzii de admitere a excepției invocată de parate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei solicita respingerea acțiunii potrivit motivelor inserate în întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 03.02.2015, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâții D. G. de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, C. J. D., M. E. si Finantelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2010 și pana la data de 31.12.2011, reactualizat in functie de indicele de inflatia la data platii efective, obligarea partilor la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, incepand cu data de 01.01.2010 si pana la data de 31.12.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Ori, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 / 2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Astfel, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere a arătat că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariate prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
A apreciat că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
A susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îl îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariate profesorilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
In baza dispozitiilor art.254, alin.2 si 5 C., reclamanta solicita încuviintarea probei cu expertiza contabila si proba cu inscrisuri, solicitând judecarea în lipsă .
La dosar, pârâtul Cosiliul J. D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere prev.art.268 al.1 lit.c C Muncii, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, întrucât dreptul la actiune s-a prescris pentru perioada 01.01._10 și potrivit art.25 al.4 din L 330/2009, dreptul la acțiune s-a născut începând cu luna ianuarie 2011, iar sesizarea instanței s-a făcut peste termenul legal, în luna ianuarie 2015 iar pe fond, ca neîntemeiată,
A mai invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, aratand ca aceasta calitate presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantei si persoana care este titulara dreptului din raportul dedus judecatii, precum si intre parat si cel obligat in acelasi raport juridic.. Prin actiunea formulata reclamanta arata ca isi desfasoara activitatea in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului D..
Paratul arata ca, avand in vedere art. 222, din Codul Civil "persoana juridica avand in subordine alta persoana juridica nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor acesteia si nici persoana juridica subordonata nu raspunde pentru persoana juridica fata de care este subordonata, daca prin lege nu se dispune altfel. Astfel cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii este DGASPC D., institutie cu personalitate juridica. Potrivit prevederilor Codului Muncii, raspunderea pentru neplata drepturilor banesti, catre angajati apartine exclusiv angajatorului-DGASP D..
In concluzie, paratul C.J.D. considera ca numai angajatorul poate fi obligat sa achite reclamantei drepturile pe care aceasta le solicita.
Paratul precizeaza ca dispozitiile art.8 din Legea 285/2010 prevad ca"sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar". Dispozitiile prevazute in legea cadru privind salarizarea personalului pltit din fonduri publice au fost abrogate prin art. 39, alin. 1, lit. W, din Legea 284/2010, motiv pentru care incepand cu data de 01.01.2011 au devenit aplicabile prevederile Legii 284/2010.
Paratul a mai aratat ca sumele reprezentand premiul anual, pentru anul 2010 au fost incluse in majorarea salariilor, incapand cu data de 01.01.2011, astfel ca reclamanta nu a fost lipsit de aceste drepturi banesti.
In drept ,paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 205 C., precum si pe actele invocate.
La dosar, pârâta D. G. de Asistenta Sociala si Protectia Copilului C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
A invocat excepția prescripției dreptului de a solicita plata drepturilor banesti solicitate potrivit dispoz.art.171 al.1 și 268 al.1 lit."c" din C Muncii rep.
Pe fond, considera ca sistarea acordarii premiului anual corespunzator anului 2010 incalca principiul neretroactivitatii legii, dreptul la munca si la masuri de protectie sociala precum si la dreptul de proprietate.
De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzatoare premiului anual, pentru anul 2010 in sensul ca, reglementeaza incetarea acordarii lor incepand cu luna ianuarie 2011 si ca aceste sume vor fi incluse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Avand in vedere natura premiilor in bani acordate angajatilor, conform legii, Curtea Constitutionala a constat, prin Decizia nr. 1615/2011, ca sporurile si premiile acordate, reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi consacrate si garantate de Constitutie. In concluzie Curtea a retinut ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci cand se reclama incetarea acordarii unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar, cum este premiul anual.
Parata a mai aratat ca potrivit prevederilor OUG 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008, aprobata cu modificari si comletari prin Legea 283/2011, cresterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010in salariu indemnizatia de baza este acordata si in continuare, dovada ca de la 01.01.2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anual pe anul 2011.
Avand in vedere daunele moratorii solicitate de reclamanta, acestea ar putea fi datorate doar in situatia in care o suma de bani nu este platita la scadenta, ori in cauza de fata nu se face dovada nici a sumei de bani, nici a scadentei.
Mai mult decat atat, parata considera ca nu sunt indeplinitenici conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale si anume: existenta unei fapte ilicite, vinovatia, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate.
In concluzie, parata arata ca reclamanta invoca prevederile Directivei 2000/78/CEa Consiliului din data de 27.11.2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene si Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene. F. de aceste argumente, in cazul de fata nu se pune problema unei stari de discriminare sub aspectul incadrarii in munca si al ocuparii fortei de munca, astfel ca aceste reglementari nu au incidenta in cauza.
In drept, parata îsi intemeiază întampinarea pe prevederile art. 205 si urmatoarele din C. si pe celelate acte normative incidente.
La dosar, pârâta D. G. Regionala a Finantelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neintemeiata si introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva
Astfel drepturile solicitate de reclamanta sunt drepturi salariale, in temeiul raporturilor juridice pe care le au cu angajatorul, Statul R., prin M. Finantelor Publice nu are nici un raport juridic cu reclamantii.
Atributiile Ministerului Finantelor Publice sunt expres si limitativ prevazute de lege, acesta nu poate sa aloce fondurile necesare platii drepturilor salariale pretinse, in afara dispozitiilor legale care reglementeaza atributiile sale. Intre M. Finantelor Publice si institutia bugetara angajatoare a reclamantei nu exista nici un raport juridic.
Paratul invoca exceptia inadmisibilitatii cererii formulate in contradictoriu cu M. E. si Finantelor, institutie publica ce nu mai exista.
Avand in vedere art. 26, alin.1 din Hotararea 34/2009-privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, acesta se substituie Ministerului E. si Finantelor, M. Finantelor Publice se substituie in toate drepturile si obligatiile decurgand din litigiile aferente activitatii de finabte in care M. E. si Finantelor este parte.
Paratul mai invoca excepția prescriptiei dreptului material la actiune, precizand ca primele anuale reprezinta adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispozitia angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescriptie in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani, prevazut la art. 171, ali. 1 si art. 268, alin 1, lit. C, din Codul Muncii si art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva.
In drept paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 205-208 din NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția prescripției invocată de pârâtii D. G. De Asistență Sociala Și Protectia Copilului, C. J. D. și Pârât M. E. Și Finantelor - DGRFP C., și de dispoz.art. 248 cod de procedură civilă, instanța reține și constată următoarele:
Cererea de față, formulată la data de 03.02.2015, vizează drepturi salariale aferente perioadei 2010-1011, constând în premiul anual prevăzut de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010.
Conform art. 25 alin. 1 și 4 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2010, salariații "beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea" (al.1), care se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul (al.4).
Pentru anul 2011, în art.8 din Legea nr.285/2010, s-a prevăzut că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Din analiza celor două texte legale, rezultă că în cursul pentru activitatea prestată în anul 2010 salariații beneficiau de un premiu anual a cărui plată se putea realiza începând cu luna ianuarie 2011 și până la finele anului și anume 31.12.2011, la această ultimă dată născându-se și dreptul salariatului de a solicita plata dreptului salarial neachitat.
Pentru activitatea salariaților din cursul anului 2011 modalitatea de plată a fost modificată, premiul anual fiind plătit lunar, prin includerea sa în salariu, astfel că dreptul salariatului de a solicita plata dreptului neachitat s-a născut la data stabilită în contractul de muncă pentru plata salariului pentru fiecare lună în parte, de exemplu pentru luna decembrie 2011, în luna ianuarie 2012.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c Codul Muncii, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate … în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Se constată astfel că reclamanta avea la dispoziție un termen de 3 (trei) ani pentru a solicita plata premiului anual aferent anilor 2010 și 2011.
Astfel, pentru anul 2010, dreptul reclamantei de a solicita acest drept salarial s-a născut la data de 31.12.2011 și s-a stins, prin prescripție, la data de 31.12.2014.
Pentru anul 2011, dreptul de a solicita premiul anual s-a născut, succesiv, la data stabilită pentru plata fiecărui salariu: pentru luna ianuarie 2011 – în luna februarie 2011, iar pentru ultima lună, decembrie 2011, la data încasării salariului pentru această lună, în ianuarie 2012. În consecință, dreptul material de a cere diferențele salariale s-a stins pentru luna ianuarie 2011 - în luna februarie 2014, iar pentru luna decembrie 2011 – în luna ianuarie 2015.
Raportat la data formulării cererii, 03.02.2015, instanța constată că termenul legal prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c Codul Muncii a fost depășit, motiv pentru care, constatând excepția prescripției dreptului la acțiune ca fiind întemeiată, instanța o va admite și va constata prescris acest drept, cu consecința respingerii acțiunii.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu prezenta hotarare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Respinge acțiunea formulata de reclamantA C. M. cu cnp._1domiciliată în Mun. C. ,., ..1,. jud.D. în contradictoriu cu pârâtii DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., ..22, D., C. J. D. cu sediul în C., ., jud.D. și M. E. ȘI FINANTELOR cu sediul în București, ., sector 5, cod_.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronuntata in sedinta publica de la 10.06.2015
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M. Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Red.As.jud.C.S./Jud.DS/
6ex/18.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
