Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 442/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 10794/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 442/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. JUDEȚEAN DE APARATURĂ MEDICALĂ D., cu sediul în C., . nr.60, jud. D. în contradictoriu cu pârâtul F. D. C., cu domiciliul în C., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic N. A. C. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Consilier juridic N. A. C. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art.95 Cod proc cic raportat la art. 95 din Codul Muncii și art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Consilier juridic N. A. C. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen .
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata necesară cercetăriiprocesului la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Consilier juridic N. A. C. pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant proba solicitată, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic N. A. C. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 01.08.2014, reclamantul centrul Județean de Aparatură Medicală D. a chemat în judecată pârâtul F. D. C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10 632 lei încasată de la reclamant necuvenit în intervalul 01.08.2011 – 30.07.2013, și obligarea la plată a cheltuielilor de judecată.
A arătat că pârâtul este angajat al Centrului Județean de Aparatură Medicală D. cu contract individual de muncă nr 832/29.10.2003 în funcția de subinginer.
In motivare a arătat că în intervalul 01.08.2011 – 30.07.2013, a încasat un salariu lunar mai mare decât cel cuvenit legal, adică în luna decembrie 2009 a beneficiat de un salariu în cuantum de 912 lei. Ulterior a încasat necuvenit un salariu mai mare în perioada august 2011 – iulie 2013.
A mai arătat că, la data de 30.12.2013 a fost întocmit Raportul de audit intern nr_/30.12.2013, de Direcția de Sănătate Publică D., unitate în subordinea căreia se află reclamantul, perioada supusă auditării fiind 2010 – 2013.
În FIAP-ul nr 5 al Raportului de Audit intern s-au consemnat, după verificarea statelor de plată, următoarele aspecte:
- în perioada menționată salariile de bază erau diferite de la o lună la alta în contradicție cu prevederile Lg 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii – cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;
- numărul indemnizațiilor de conducere a fost mai mare decât procentul de 15% prevăzut de lege, din numărul total de posturi ;
- cuantumul indemnizațiilor de conducere pentru funcțiile de șef serviciu tehnic și contabil șef este mai mare față de cel prevăzut de lege, în sensul că a fost acordată o indemnizație de conducere în procent de 50% pentru fiecare din aceste funcții.
In urma verificărilor efectuate de către echipa de Audit Public Intern reclamantei i s-a solicitat ca măsură obligatorie să verifice concordanta între sumele achitate efectiv ca drepturi salariale și sumele legale cuvenite conform statelor de funcții aprobate.
A precizat că ștatele de plată pentru perioada litigioasă nici nu au fost prezentate spre aprobare la DSP D. ca ordonator secundar de credite.
În consecință, prin Decizia nr. 12/26.05.2014, s- aconstituit Comisia de control intern pentru verificarea concordanței între sumele achitate ca drepturi salariale și sumele corespunzătoare statelor de funcții aprobate.
Din verificările efectuate s-a reținut faptul că pârâtul a încasat, în mod necuvenit, cu titlu de drepturi salariale, contrar dispozițiilor L 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii cadru nr. 284/2010, suma maenționată mai sus.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 256 din Codul Muncii și art. 194.-197 din Noul Cod de proc.civ.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A depus la dosar în copie: raportul de audit intern nr_/30.12.2013 întocmit de Direcția de Sănătate Publică D., procesul verbal al comisiei de control intern pentru verificarea concordantei între sumele achitate ca drepturi salariale și sumele corespunzătoare ștatelor de plată din luna decembrie 2009, înregistrat cu nr.1057/20.06.2014, contractul individual de muncă, state de plată pentru luna decembrie 2009, actul adițional la contractul individual de muncă nr 486/30.03.2004.
Pârâtul F. D. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru următoarele considerente:
A arătat că după publicarea în MO nr 700/20.09.2014 a Lg 124/2014, pin care se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială a personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr 330/2009, aceste venituri încasate de către el au fost exonerate de la plată.
Ca atare, având în vedere că, în calitatea sa de angajat al centrului îndeplinește toate cerințele inserate în Lg 124/2014, nu mai există temei legal să fie obligat la restituirea sumei de 5.468 lei, întrucât ca efect al legii mai sus amintite a fost exon
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din C. și L 124/2014.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că este de acord ca instanța să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor L_ privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului pătit din fonduripublice.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin raportul de audit intern nr._/30 12 2013 întocmit de DSP D. s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a verifica concordanța între sumele achitate efectiv ca drepturi salariale și sumele legal cuvenite conform statelor de funcții aprobate.
În consecință, prin Decizia nr. 12/26.05.2014, s- aconstituit Comisia de control intern pentru verificarea concordanței între sumele achitate ca drepturi salariale și sumele corespunzătoare statelor de funcții aprobate.
Din verificările efectuate s-a reținut faptul că pârâtul a încasat, în mod necuvenit, cu titlu de drepturi salariale, contrar dispozițiilor L 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii cadru nr. 284/2010, suma de 10 632 lei.
Prin prezentul demers judiciar reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata acestei sume de bani, care reprezintă drepturi salariale necuvenite aferente perioadei decembrie 2011- iulie 2013, solicitare ce are ca temei de drept dispozițiile art.256 alin 1 C muncii.
Pârâtul a invocat prin întâmpinare dispozițiile Legii nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a învederat că este de acord ca instanța de judecată să facă aplicarea în cauză a legii nr.124/2014.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 124/2014 "se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii".
Având în vedere că pârâtului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 124/2014, fiind scutit de plata sumelor acordate de către reclamant cu titlul de drepturi salariale, instanța urmează să respingă acțiunea formulată de către reclamant ca neîntemeiată .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Centru Județean de Aparatură Medicală D., cu sediul în C., Bld. Mareșal I. A., nr. 60 împotriva pârâtului F. D. C., având CNP_, cu domiciliul în C., ., .. 1, ., jud. D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. C. S.
I. G.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
4 ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2243/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
