Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 7396/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7396/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 7396/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 7396/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta R. D. și pe pârâta F. "O." C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta reprezentată de avocat B. C., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei .
Reclamantul prin reprezentant, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent în soluționarea pricinii.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat B. C. pentru reclamantă, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse.
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisurile depuse de părți .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului și nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei .
Avocat B. C. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; depune concluzii scrise pe care le susține oral, precum și chitanța privind onorariul avocațial.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2015 pe rolul Tribunalului D., reclamanta R. D. în contradictoriu cu pârâta F. "O." C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata prejudiciului echivalent cu diferența dintre drepturile salariale,calculate potrivit dispozițiilor OG 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007 conform deciziei irevocabile a Curții de Apel C. nr. 2898/08.07.2014, și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada cuprinsă între 08.07.2014 - data pronunțării hotărârii judecătorești;cu cheltuieli de judecată.
În motivare,, reclamanta a arătat că este salariata unității pârâte în funcția de artist instrumentist.
În luna iulie 2010, a constatat că i se acordă drepturi salariale calculate potrivit OG nr. 10/2008, deși acest act normativ nu mai era în vigoare de la data de 01.09.2008., odată cu . OG 21/2007 aprobată de Legea nr. 353/2007.
În acest context, s-a adresat instanței de judecată, iar Curtea de Apel C., prin decizia nr. 2898/08.07.2014 a admis cererea sa, obligând angajatorul la plata acestor despăgubiri.
Unitatea a executat hotărârea judecătorească acordându-i aceste diferențe până la 08 07 2014, apoi a revenit la acordarea salariului diminuat conform OG nr 10/2008..
Reclamanta a invocat dispoz art . 430 alin 2 NCPC privind autoritatea de lucru judecat a chestiunilor rezolvate de Curtea de Apel C. în dos nr._/63/2013.
La data de 05.10.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că, în mod corect a reîncadrat personalul începând cu data de 01.01.2010, conform tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, păstrându-se salariul avut în luna decembrie 2009.
Pârâta a arătat că a acordat reclamantei diferențele salariale stabilite de instanță prin decizia nr 2898/08.07.2014 a Curții de Apel C. până la data de 08 07 2014 ( data pronunțării deciziei), deoarece în dispozitivul hotărârii nu s-a stabilit obligația de a plăti salariul majorat și pe viitor.
Angajatorul a menționat că a avut în vedere nivelul de salarizare existent la nivelul lunii decembrie 2009, care s-a menținut si in anii următori potrivit art 12 din legea 330/2009, art 4 din Legea 285/2010, art 4 din Legea 283/2011, art 1 din OUG 84/2012 Pârâtul mai arată că Anexa 1 la OG 21/2007 aprobată prin legea nr. 353/2007 a fost abrogata de la 01.01.2010 prin Legea nr 330/2009, iar reclamantul nu a contestat împotriva acestei măsuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta este salariata instituției pârâte ca artist instrumentist, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Demersul său judiciar vizează obligarea pârâtei angajatoare la plata despăgubirilor, reprezentând diferența dintre drepturile bănești rezultate prin aplicarea O.G. 21/2007, aprobată prin Legea 353/2007 și a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și cele efectiv primite începând cu data de 08.07.2014 și până la pronunțarea hotărârii.
Până la data de 01.01.2010, salarizarea reclamanților trebuia făcută în temeiul O.G. 21/2007, act normativ ce a intrat în vigoare de la 01.09.2008 și care are caracterul unei norme speciale în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, normă care trebuia aplicată cu prioritate față de dispozițiile legii 154/1998, care constituiau norma generală.
Reclamanta a obținut în instanță recunoașterea aplicării OG nr. 21/2007 începând cu data de 17 07 2010 prin decizia irevocabilă nr.2898/08 iulie 2014 a Curții de Apel C. ( filele 9-11 din dosar)
Începând cu data de 01.01.2010, salarizarea reclamantului a avut ca temei Legea 330/2009, iar în baza acesteia s-a procedat la reîncadrarea sa, fiind emise decizii de reîncadrare, reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Așadar, la reîncadrarea salarială în conformitate cu legea 330/2009 angajatorul trebuia să se raporteze la salariul din decembrie 2009.
Ca urmare a faptului că angajatorul nu a aplicat la timp prevederile O.G. 21/ 2007, în luna decembrie 2009, reclamanta a avut un salariu mai mic decât cel cuvenit și s-a menținut astfel până la zi, așa încât aceasta a suferit un prejudiciu material, constând în diferența de drepturi salariale dintre salariile cuvenite și cele încasate.
Angajatorul nu a avut nicio justificare pentru a nu aplica dispozițiile de salarizare din O.G 21/2007, din proprie inițiativă, iar faptul că nu au existat norme de aplicare a O.G. 21/2007, nu constituie nu motiv pentru ca legea să nu fie aplicată, având în vedere că legea este obligatorie prin ea însăși, nu condiționat de existența normelor de aplicare, acestea din urmă fiind emise în aplicarea legii și trebuie să corespundă ei.
Chiar dacă H.G. nr. 1672/2008, care constituia actul de aprobare a normelor metodologice de aplicare a O.G. nr.21/2007, a fost anulată prin sentința nr. 2878/09.07.2009 a Curții de Apel București și nu au fost elaborate alte norme metodologice, nu înseamnă că s-a creat un vid legislativ și că nu existau dispoziții legale care să permită evaluarea personalului în vederea individualizării salariilor.
În perioada de timp pentru care trebuia aplicată această nouă lege a salarizării existau și erau încă în vigoare norme de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază pentru instituțiile publice și de cultură aprobate prin H.G. nr. 125/1999, act normativ care reprezenta un cadru normativ general pentru toate instituțiile de cultură.
Așadar, susținerea pârâtei în sensul că stabilirea salariului în baza O.G. 21/2007 depindea de evaluările profesionale ce trebuiau făcute în fiecare an, evaluări ce nu s-au realizat din cauza anulării normelor metodologice aprobate prin H.G. 1672/2008, nu poate fi primită întrucât angajatorul invocă propria sa culpă cu privire la încălcarea unei alte obligații ce-i revenea, acesta putând dispune evaluarea în temeiul H.G .125/1999.
Astfel, pârâta a hotărât în mod greșit să aplice în continuare în ceea ce privește salarizarea reclamantului anexa IV indice 2b din O.G. nr. 10/2008 și după data de 01.09.2008, când aceasta era înlocuită de noua anexă a O.G. nr. 21/2007, introdusă de Legea nr. 353/2007.
De asemenea, legea nouă este obligatorie și trebuie aplicată de angajator, fără să aștepte intervenția instanței de judecată care să îl oblige să respecte legea, neavând nici o relevanță faptul că reclamanta din prezenta cauză nu are hotărâre judecătorească distinctă prin care să fi fost obligat angajatorul să-i calculeze salariul conform O.G. 21/2007 în perioada în care acest act normativ era în vigoare.
Dacă angajatorul ar fi fost de bună credință, așa cum impun disp. art. 8 din codul muncii și ar fi îndeplinit corespunzător obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din lege, obligație prevăzută de art. 40 alin 1 litera c din codul muncii, la apariția legii 330/2009, aplicarea acesteia s-ar fi raportat la un cuantum al salariilor corect stabilit și mai mare decât cel avut în fapt de reclamantă, așa încât nu se poate reține culpa acesteia, constând în aceea că, fiind de bună credință în raporturile de muncă stabilite cu angajatorul nu a acționat în instanță pentru obligarea acestuia la aplicarea O.G. 21/2007, așa cum au făcut o parte dintre colegii lor.
În opinia instanței, nu are nici o relevanță faptul că prin decizia nr. 2898/08 07 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/63/2013, instanța nu a precizat că pârâta va fi obligată și după data pronunțării hotărârii, întrucât nu a intervenit de la data de 08 07 2014 niciun alt motiv care să modifice starea de fapt și de drept avută în vedere de instanță.
Așadar, reclamanta a fost reîncadrată în ianuarie 2010, la . legii 330/ 2009 cu un salariu mai mic decât cel cuvenit și acest cuantum a rămas mai mic și în anii următori, deoarece nu au mai avut loc alte modificări ale salariului acestuia, ci anual legile de salarizare au prevăzut menținerea cuantumului din anul anterior, adică cel rezultat din aplicarea legii 330/ 2009 (aplicată greșit în cazul reclamantei din cauza nerespectării O.G. 21/2007, aprobată prin L353/2007).
Reclamanta a primit însă, ca urmare a hotărârii judecătorești irevocabilepronunțate în dosarul_/63/2013, diferențele salariale dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite potrivit OG nr. 21/ 2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007.
Astfel, potrivit art. 1 din legea 285/2010, "Începand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.
Potrivit art. 1 din legea 283/2011, "In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/ soldelor functiei de baza/salariilor functiei de bază/indemnizatiilor de încadrare se menține la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 .
Potrivit art. 1 din OUG 84/2012, " În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".
Potrivit art. 1 din OUG nr.103/2013, " În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in masura în care personalul își desfasoară activitatea în aceleași condiții si nu se aplica valoarea de referinta și coeficientii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare".
Potrivit art. 1 din OUG 83/2014, "În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare".
Astfel, se constată că nu au intervenit alte modificări în stabilirea salariului reclamantei și s-au menținut diferențele salariale generate de faptul că angajatorul nu a aplicat O.G. 21/2007 la momentul când a fost în vigoare.
Prin prezenta acțiune, reclamanta nu solicită aplicarea O.G. 21/2007 retroactiv, nu solicită nici reîncadrarea salarială pe legea 330/2009, ci solicită acordarea unor despăgubiri ca urmare a faptului că a suferit un prejudiciu material egal cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv, cererea fiind întemeiată raportat la disp. art.253 din codul muncii, în conformitate cu care "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Instanța reține că potrivit art. 431 alin 2 din C., oricare dintre părți poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia, ori prin hotărârea judecătorească irevocabilă invocată de reclamantă (dec.nr.2898/2014 dată în dos. nr._/63/2013) instanța a stabilit că pârâta trebuia să facă aplicarea O.G. 21/2007 și în continuare, ca o consecință a dispozițiilor legale ulterioare care au menținut salariul reclamantei la acest nivel avut în luna decembrie 2009.
Față de cele expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta către reclamantă la plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite potrivit O.G. 21/2007, aprobată prin Legea nr.353/2007, începând cu data de 08.07.2014, până la data de 10.12.2015 (data pronunțării hotărârii judecătorești).
În baza art. 453 alin 1 C.p.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta R. D., având CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. C., cu sediul în C., ., ., jud D., în contradictoriu cu pârâta F. ,,O." C., cu sediul în C., ., jud D..
Obligă pârâta să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale primite si cele cuvenite potrivit OG. 21/2007, aprobata prin Legea nr.353/2007, începând cu data de 08.07.2014 până la data de 10.12.2015 (data pronunțării hotărârii judecătorești).
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2015.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
G. S. A. V. C. D. E. C.
Red Jud GS/As jud CD
4 ex/17.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7364/2015. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6921/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
