Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 6299/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6299/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 6299/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6299/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant I. M. și pe pârât O. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că se solicită de către pârât, judecarea cauzei în lipsă în raport de disp.art. 411 NCPC .
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin Serviciul registratură la data de 10.11.2015 de către pârât, relațiile solicitate .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a reținut spre soluționare .
După strigarea cauzei se prezintă avocat Nataru A. pentru reclamant ; pune concluzii de admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 30.03.2015 reclamanta I. M., în contradictoriu cu pârâta O. R. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale indexate și majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă s-ar fi acordat sporul de condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul acordat pentru perioada aprilie 2010 – februarie 2015, sume de bani actualizate cu rata inflației începând cu data fiecărei scadențe și până la plata efectivă a acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este angajata pârâtei în funcția de economist șef birou II, iar în perioada anilor 2006 - martie 2010 a beneficiat de un spor de condiții vătămătoare de muncă de 10% din salariul de bază, acordat conform art. 8 din HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare.
În anul 2010, prin buletinul de expertizare nr. 1034/24.03.2010-97/24.03.2010 și prin nota de constatare nr._/24.03.2010 au fost expertizate locurile de muncă ale angajatorului, iar în buletinul de expertizare figurează inclusiv compartimentul secretariat, studii medicale unde reclamanta și-a desfășurat activitatea.
Prin adresa nr. 2928/1.57/29.03.2010 emisă de AJPS D. și adresa nr. 2928/1..57/ 10.03.2010 s-a transmis unității pârâte că sporul de condiții vătămătoare nu trebuie să fie inclus în salariu având în vedere dispozițiile Legii 330/2009, motiv pentru care, începând cu luna aprilie 2010 pârâta nu a mai acordat acest spor, deși locurile de muncă au fost expertizate.
Reclamanta a menționat că dispozițiile Legii 330/2010 au abrogat dispozițiile HG nr. 281/1993 și au prevăzut în art. 30 alin 5 că personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul de bază avut în luna decembrie 2009 la care se vor adăuga sporurile prevăzute în anexele legii. Sporul pentru condiții vătămătoare este prevăzut în anexa II ind.4.1 pentru unitățile de cultură, iar suma tuturor sporurilor acordate nu poate depăși 30% din salariul de bază .De altfel în anexa II ind. 4.7 se prevede că, în funcție de condițiile în care lucrează "pentru condiții periculoase sau vătămătoare salariații pot beneficia de un spor de până la 15% din salariul de bază"
În anul 2011 Legea 284/2010 a prevăzut în capitolul VI pct A acordarea sporului pentru condiții periculoase.
Reclamanta a mai invocat și Decizia nr. 11/2012 a ICCJ care a statuat că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în lege, iar sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare până la acoperirea integrală.
Reclamanta a mai invocat în susținerea acțiunii și disp. art. 1 și art 6 din Legea 1/2010, dispozițiile art. 1 din Legea 283/14 decembrie 2011 ale OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014 care în esență prevăd pentru personalul bugetar menținerea sporurilor și a salariului la nivelul avut anterior.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 40,160, CM, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 283/2011, OUG nr. 1/2010,OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri,respectiv: cartea de identitate,adresa nr. 1034/24.03.2010 emisă de DSP D., buletinul de expertizare nr. 97/2010 întocmit de DSP D., nota de constatare nr._/24.03.2010, Decizia nr. 70/18.04. 2008, referatul nr. 555/20.03.2008, Decizia nr. 142/01.10.2008,adresele nr. 2928/2010, adresa nr. 1551/03.03.2015 emisă de DSP D., buletinul de expertizare nr. 48/2015 întocmit de DSP D. practică judiciară.
Pârâta O. Româna a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în temeiul art. 268 lit. c din CM, susținând că dreptul la acțiune al reclamantei a luat naștere în momentul în care sporul pentru condiții vătămătoare nu i-a mai fost acordat și a primit salariul diminuat respectiv în aprilie 2010, în timp ce reclamanta a introdus acțiunea în martie 2015.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că deși s-a realizat expertizarea locurilor de muncă, a elaborat propriu regulament de acordare a acestui spor, disp. art. .7 din OUG 83/2014 au prevăzut că prevederile art. 21 din Legea –Cadru 284/2010 se aplică începând cu 1 ianuarie 2016.
Prin încheierea din 15 octombrie 2015 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada aprilie 2010 –martie 2012, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, în raport de disp. art. 268 lit. c din CM conform cărora "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:……..în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Analizând pe fond pretențiile reclamantei pentru perioada ulterioară, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 155 din Codul muncii coroborat cu art. 11 alin. 2 din Legea 330/2009, sistemul de salarizare a cuprins: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile primite, stimulente și alte adaosuri.
Potrivit art.30 al.5 și 6 din Legea 330/2009:
În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 a reglementat 3 categorii de sporuri:sporuri care se includ în salariul de bază, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Începând cu luna martie 2010, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare a fost sistată de către pârâtă, deși au fost întreprinse toate demersurile legale în sensul acordării sporului, respectiv au fost efectuate adrese către Direcția de Sănătate Publică, s-a realizat expertizarea condițiilor de muncă de către ITM D..
Acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase a fost prevăzută ,anterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 prin HG 281/1993, act normativ ce a fost abrogat prin Legea 330/2009, art.23.
Începând cu 01.01.2010, salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare- Lege 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază, însă și cadrul și condițiile ,precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Prin art.12 alin.3 din legea 330/2009 s-a reglementat faptul că în anul 2010 salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art.30 alin.5, fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Potrivit art.30 al.5 și 6 din Legea 330/2009:
În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
c) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri:sporuri care se includ în salariul de bază, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Reclamanta este salariata unității pârâte, fiind salarizată conform anexei II/1.4 Legea 330/2009- Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate unităților administrației publice – unități de cultură
ANEXA Nr. II4^7 reglementează posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase ca spor neinclus în salariul de bază dar în anumite condiții; "…..pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, precum și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor și cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că nu a fost parcursă procedura prevăzută de anexa II, în sensul că nu există un regulament aprobat în condițiile legii prin care să se stabilească locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și condițiile de acordare a acestuia. Un regulament de acordare a sporului a fost elaborat în cursul anului 2015 de către pârâtă care a și acordat sporul solicitat de reclamantă începând cu martie 2015.
Instanța constată că nu au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea sporului în baza Legii 330/2009, ca spor neinclus în bază.
Potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora:
„ În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
În principiu, această sumă compensatorie vizează sporurile la care se referă art.30 al. 6 Legea 330/2009, respectiv sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, care nu se mai regăsesc în anexele Legii 330/2009 și care nu au fost incluse în salariile de bază.
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că: „ În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.”
Din cuprinsul acțiunii rezultă că sporul solicitat a fost acordat reclamantei până în martie 2010, acesta fiind prevăzut anterior anului 2010 și intrării în vigoare a Legii 330/2009 la art.8 lit a HG 281 /1993 care stabilea următoarele:
„În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective”.
Potrivit alin. 2 al articolului menționat „ locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor”.
Sub acest aspect, instanța reține că un astfel de regulamentnu a fost prezentat pârâtei.
În consecință, nu era îndeplinită condiția de acordare a sporului potrivit HG 281/1993 art.8 lit a al.2, astfel că acest spor nu putea fi luat în considerare la stabilirea salariului și nici ca sumă compensatorie potrivit art. 10 raportat la art .6 OUGn1/2010.
O manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat, se regăsește în art. 10 din OUG 1/2010 prin care se dispune în mod expres că „ în conformitate cu art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009 ,la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 01.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor”.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit art. 21 din legea 284/2010 "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate".
De la . Legii nr. 284/2010 și până în prezent, aplicarea art. 21 din Legea 284/2010 a fost suspendată succesiv prin următoarele acte normative: Legea nr. 283/2011, art. unic, pct. 2, pct. 12, care a prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 01.01.2013; O.U.G. nr. 84/2012, art. 5, care a prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 01.01.2014; O.U.G. nr. 103/2013, art. 8, alin. l, care a prorogat termenul de intrare în vigoare pană la data de 01.01.2015; O.U.G. nr. 83/2014,art. 7 alin. l, care a prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 01.01.2016.
Așadar, până în prezent nu există un Regulament care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa IV Unități de cultură a Legii nr. 284/2010, precum și condițiile de acordare a acestuia.
Elaborarea propriului regulament de către pârâta O. R. este irelevantă din punct de vedere juridic în condițiile în care în mod expres prin lege a fost prorogată aplicarea art. 21 din Legea 284/2010.
În perioada 2010-2015, practic, pârâta nu a avut baza legală pentru a acorda acest spor acordarea sporurilor reglementate de legea 284/2010 fiind suspendată până la data de 01.01.2016.
*) Prevederile art. 21 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(la data 17-dec-2011 Art. 21 din capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Actul din Legea 283/2011 )
Față de considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată, în temeiul art 453 alin 1 Cpciv, instanța va respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta I. M. ,CNP_ domiciliată în C., . cel B. nr.1, județul D., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Av. A. Nataru din C., .. 48, jud. D., în contradictoriu cu pârâta O. R. C., cu sediul în C. ,.. 7, județul D..
Respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Red./tehnored. GS
4 ex/23.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
