Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1036/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1036/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1036/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1036/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei - litigii de muncă - privind cererea formulată de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. pentru membrul de sindicat G. N. cu sediul în C., .. 6, jud. D. în contradictoriu cu pârâtul C. T. DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune aferent perioadei 01.01.2010 – 16.06.2011 și pe fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2014, pe rolul acestei instanțe, U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. pentru membra de sindicat G. N., a chemat în judecată pe pârâta C. T. DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ C., solicitând obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești stabilite prin sentința nr. 22/14.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2011*, de la data nașterii dreptului pe Legea 330/2009 și până la data plății efective.
În motivarea cererii, a arătat că până în prezent, salariata membră de sindicat, nu a beneficiat de drepturile stabilite conform sentinței definitive și irevocabile, fiind prejudiciată prin lipsirea de folosul sumelor de bani dispuse de instanță, în plus față de prejudiciul inițial creat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate de Legea nr. 221/2008, iar conform art. 166 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
A arătat că dobânda legală este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar și că potrivit dispozițiilor art. 2 " în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”.
Menționează că din aceste prevederi legale, rezultă că daunele interese constau în dobânda legală ce curge de drept fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă, aceasta, deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Mai arată că potrivit art. 1530 și urm. din Codul civil, pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, creditorul are dreptul la daune interese.
A invocat, în drept, dispozițiile art. 194, art. 148 alin. 1 teza a II a din Noul C., art. 161 și art. 166 alin. 4, art. 268 și art. 278 alin 1 din Codul Muncii, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1530 și urm din C.civ.
Arată că solicită dobânda ca accesoriu la drepturi salariale recunoscute de sentință și nu ca urmare a faptului că nu a fost executată hotărârea judecătorească.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza dispozițiilor art. 411 C.p.civ.
În susținerea cauzei, s-au depus la dosar: tabel cu membrii de sindicat care au promovat cererea de chemare în judecată, carte de identitate, sentința nr. 22/14.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2011*.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus acte în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada: 01.01._11, conform dispoz. art. 248 C. .
Prevederile referitoare la principiile de aplicare în timp a legii civile, conținute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora, „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Așadar, se observă că, prescripțiile extinctive începute înainte de 01 octombrie 2011 și neîmplinite până la această dată, reprezentând situații juridice în curs de realizare – pacta pendentia - rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale parților.
Legea sub imperiul căreia prescripția a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât și pe cele de drept procesual referitoare la prescripție, chiar dacă aceasta s-a împlinit după . Codului civil.
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile în privința prescripțiilor extinctive care au început să curgă în perioada cât acest act normativ a fost în vigoare, chiar dacă procesul a început după data de 1 octombrie 2013, astfel ca instanța poate invoca din oficiu excepția prescripției extinctive
Astfel, față de data promovării acțiunii de față – 30.05.2014, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada: 01.01._11, invocată din oficiu, și, în consecință va respinge acțiunea pentru această perioadă, având în vedere că potrivit art.283 al. 1 lit. c Codul Muncii este reglementat termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond,
Reclamanta este salariata unității școlare pârâte, calitate în care a solicitat în instanță obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Prin sentința nr. 22/14.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2011*, a fost obligată pârâta să calculeze drepturile salariale ale reclamantei, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 13.05.2011, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită obligarea pârâtei să plătească dobânda legala aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 22/14.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2011*, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective a creanțelor, față de faptul că această hotărâre judecătorească nu a fost puse în executare.
Problema de drept supusă analizei este de a se determina daca pentru sumele respective creditoarea are dreptul la dobânzi și data de la care debitorul obligației stabilite prin sentința mai sus menționată, are obligația de a achita creditoarei dobânda legală pentru întârzierea în executare.
Prin decizia în interesul legii nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014, instanța supremă a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract, analizând în același timp îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă, așa încât cererea privind acordarea dobânzilor este întemeiată.
În ceea ce privește data de la care urmează să fie acordate dobânzile, se are în vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale și cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.
Astfel, Tribunalul constată că, potrivit regulii în materie, prevăzută la art. 1088 alin.2 partea I tezei finale Cod civil, dobânda se acordă de la data introducerii acțiunii, numai că, de la această regulă există anumite excepții și anume: "afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" - art. 1088 alin. 2 Partea a II-a a tezei finale Cod civil, ori, potrivit art. 1079 alin.2 pct.3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Potrivit dispozițiilor art. 448 alin. 1 pct. 2 NCPC, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, iar potrivit dispozițiilor art. 622 NCPC, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună-voie, aceeași dispoziție din norma generală fiind preluată de legea specială – Codul Muncii, care în art. 274 prevede că hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.
Se constata că, prin sentința civilă ce constituie titlu executoriu, pârâta a fost obligată la plata unor anumite sume de bani ce au, fără îndoială, ca izvor, raporturile juridice de muncă existente între salariat și unitatea de învățământ.
Așadar, obligația unității de învățământ pârâte de a achita sumele de bani a devenit exigibilă la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, întrucât hotărârea acesteia era una executorie de drept, în conformitate cu prevederile art. 448 alin.1 pct.2 NCPC.
Dobânzile legale trebuie acordate de la data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii și datorită faptului că prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea salariaților membrii de sindicat, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat. Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde, or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului, în care s-a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa. Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Totodată, actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Prin urmare, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864.
În consecință, instanța urmează să admită în parte cererea și să oblige unitatea școlară pârâtă să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești, cuvenite conform sentinței civile nr. 22/14.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2011*, de la data de 14.01.2013 și până la data plății efective.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2010 – 29.05.2011, și în consecință respinge acțiunea pe această perioadă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. Independente din Învățământ D., cu sediul în C., .. 6, pentru membra de sindicat: G. N. (CNP_), în contradictoriu cu pârâtul C. T. de Industrie Alimentară C., cu sediul în C., ., Județul D.,
Obligă pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamantei – membră de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilită prin Sentința civilă nr. 22/14.01.2013, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011*, începând cu data de 14.01.2013 și până la data plății efective.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27.02.2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red. Jud. MV/asist jud. CMV
4ex/05.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
