Acţiune în constatare. Sentința nr. 2855/2015. Tribunalul GORJ

Sentința nr. 2855/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 2855/2015

Dosar nr._

Cod operator 2443/2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 2855/2015

Ședința publică de la 18 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. V. U.

Asistent judiciar E. B.

Asistent judiciar C. R.

Grefier L. C.

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. București, având ca obiect, acțiune în constatare

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat B. C. –M. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate cât pe fondul cauzei.

Avocat B. C. –M., pentru reclamant, a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și admiterea acțiunii, precizate cu obligarea pârâtei la recunoașterea grupei I, respectiv grupei a II a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat corespunzător perioadelor în litigiu și eliberarea unei adeverințe în acest sens, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și avocat .

TRIBUNALUL

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 20.02.2014, sub nr._ reclamantul M. C. a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța, pârâta să fie obligată să-i acorde grupa I de muncă, în procent de 100%, de la data angajării în cadrul unității până la data de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990precum și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe cu mențiunile corespunzătoare grupei I de muncă, pentru perioada menționată.

În motivarea acțiunii, petentul M. C. a arătat că a fost angajat al pârâtei în perioada menționată și a efectuat lucrări de întreținere, revizie, reparații, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, de la data angajării până în prezent.

Că, potrivit felului muncii desfășurate și atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, angajatorul trebuia, conform Ordinului 50/1990 să îi încadreze în grup I de muncă, pentru că a efectuat activități de întreținere, revizie, reparații precum și lucrări de lichidare a avariilor și altor evenimente de natură a pune în pericol instalațiile electrice sub tensiune sau scoase de sub tensiune, pe perioada menționate.

Că societatea și-a reorganizat activitatea, iar reclamantul și-a desfășurat activitatea în continuare la noua societate comercială înființată ulterior, că în toată această perioadă a beneficiat de un spor la salariu pentru condiții grele, periculoase cu risc, de îmbolnăviri profesionale și accidente de muncă așa cum rezultă din contractul colectiv de muncă.

Că activitatea prestată a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă pe anii respectivi și în acest timp au beneficiat de sporuri la salariu, pentru riscurile suportate.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990 cu modificările și completările ulterioare .

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie xerox: carte de identitate, carnet de muncă, buletine de expertizare a locurilor de muncă, practică judiciară solicitând efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate protecția muncii și proba cu martori .

Pârâta S.C. E. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că sistemul energetic a suferit mai multe reorganizări, astfel:

- prin HG 1199/1990 a fost înființata Regia Autonoma de Electricitate RENEL in cadrul căreia actuala . o Direcție Generala de Furnizare si Distribuție a Energiei Electrice, iar prin HG 365/1998 a fost înființata Compania Naționala de Electricitate CONEL SA in cadrul căreia . devenit filiala având ca obiect de activitate distribuția si furnizarea energiei electrice;

- prin HG 627/2000 a fost înființata . societate comerciala pe acțiuni având ca obiect de activitate distribuția si furnizarea energiei electrice, iar prin HG 1342/2001 a fost reorganizata aceasta societate înființându-se 8 societăți comerciale de distribuție si furnizare a energiei electrice si 8 sucursale de întreținere si servicii energetice iar in anul 2005 prin {G 74/2005, .-a reorganizat si s-a înființat Societatea Comerciala de Întreținere si Servicii Energetice "E. Serv " SA;

În aceste acte normative se prevedea ca activitatea de distribuție și furnizare a energiei electrice se desfășura la nivelul întregii țări, motiv pentru care la nivel de teritoriu era organizată în unități care au purtat diferite denumiri de IRE, FRE, sucursale, agenții etc., iar personalul din cadrul acestora a fost transferat în structurile rezultate ca urmare a reorganizărilor succesive, împreună cu toata arhiva de personal, noile structuri substituindu-se în drepturile și obligațiile structurilor de la care s-au transferat personalul.

În conformitate cu art.46 din H.G. 1342/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 23 ianuarie 2002, a avut loc reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." SA, precum și prin HG 74/2005 prin înfruntarea altor societăți comerciale, care au preluat în condițiile dispuse de legiuitor atât drepturile, cât și obligațiile fostei societăți, inclusiv în ceea ce privește litigiile în curs.

De asemenea, s-a arătat, în conformitate cu H.G. 1342/2001, de către S.C. E. Oltenia S.A., noua societate formată prin divizarea S.C. E. S.A. este debitorul obligației prevăzute de Ordinul 50/1990, referitoare la atestarea condițiilor de muncă și la emiterea unei adeverințe în acest sens ,,adeverințele se întocmesc și se eliberează numai în baza documentelor verificabile, aflate în evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive". In conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul-Lege nr. 31/1954, " in cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite la o singură persoană juridică existentă sau care ia astfel ființă, împărțirea patrimoniului se face în proporția părții desprinse si transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditorii pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilita la data dobândirii ..."), astfel că debitorul obligației din cauza de fata este noua persoana juridica formata prin HG 1342/2001, care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamanților

A mai precizat că, potrivit dispozițiilor art.173 din Codul Muncii în vigoare la data apariției hotărârii, personalul putea fi transferat în interes de serviciu de la o unitate la alta, si, pe cale de consecința, salariații în cauza au fost transferați la noile societăți comerciale cu personalitate juridica înființate in baza H. G. nr. 1342/2001, împreună cu documentele si arhiva aferenta de persoane.

În conformitate cu dispozițiile pct. 1, 4 si 5 la Anexa Ordinului nr. 590/2008:

"(1) Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a Ii-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz ";

"(4) Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează.

(5) în înțelesul prezentului ordin, prin deținător de arhivă se înțelege persoana juridică în a cărei păstrare se află documente în baza cărora se poate întocmi și elibera adeverința prevăzută în anexă .

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, s-au invocat prevederile art. 35 C.proc.civ., conform cărora partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei ori inexistentei unui drept. A precizat că, având în vedere faptul că acțiunea în constatare are ca obiect o situație de fapt, și nu de drept, acțiunea de față este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei s-a arătat că nu a deținut niciodată carnetele de munca ori alte documente privind angajații de la nivelul filialelor, sucursalelor ori agențiilor sale. S-a mai arătat ca nici nu ar fi fost util ca documentele de personal sa fie păstrate la nivelul aparatului central deoarece toate dispozițiile privind personalul din cadrul filialelor, sucursalelor si agențiilor constituie atribuții ale conducătorilor acestora, practic, la nivel de filiala, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta directorului general al filialei. La nivel de sucursala, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta Directorului General al sucursalei. La nivelul agențiilor, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta conducătorului agenției.

Totodată, s-a arătat că activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa II de muncă nu se pot regăsi în același timp și în grupa I de muncă, că Ordinul 50/1990 a fost modificat și completat prin Ordinul 100/1990 și 125/1990 și, potrivit art.112, 113, 114 și 115 din Ordinul 125/1990, activitatea desfășurată de unii salariați din sistemul energetic a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.

S-a mai susținut că dispozițiile Ordinului 50/1990, completat prin Ordinul 100/1990, a stabilit procedura de încadrare și acordare a grupelor de muncă I și II, această competență revenind exclusiv patronatelor și sindicatelor., ori în privința locului de muncă și al activității depuse de reclamanți nu s-au făcut asemenea analize și determinări ale nivelului eventualelor noxe existente și ale condițiilor de muncă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă ca neîntemeiate. Pe fond, a reiterat motivele arătate în cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință din 29.01.2015, instanța a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 330 Cod procedură civilă, proba cu expertiză tehnică de specialitate - protecția muncii, solicitată de către reclamant, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, fiind numit expertul și stabilite obiectivele acestei expertize.

Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosarul cauzei la 07.04.2015, pârâta formulând obiecțiuni (filele 163-171)).

Expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de pârâtă, menținându-și punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiză(filele 175-180).

În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .

Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta, instanța reține că nu este incidentă în cauză, urmând a fi respinsă întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pentru perioada în litigiu, respectiv 09.04._01, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei. Perioada pentru care reclamantul a solicitat grupa I de muncă sunt anterioare anului 2004, acesta fiind angajat direct al S.C. E. S.A., aspect care reiese și din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei, unde la poziția 82 petentul apare ca preluat prin reorganizare, de la ., societate înființată prin reorganizarea . unui angajat presupune și preluarea documentelor de personal ce privesc acel angajat si astfel pârâta are posibilitatea să emită acte in care să se certifice o anumită situație din activitatea reclamantului .

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată deoarece, prin acțiunea promovată de către reclamant nu s-a solicitat constatarea unei stări de fapt, cererea vizând dreptul acestuia de a beneficia de încadrarea activității desfășurate în perioada în litigiu în condițiile grupei I de muncă, fiind, așadar, o acțiune ce tinde la realizarea dreptului.

Pe fondul cauzei, analizând acțiunea de față în raport de susținerile părților și actele depuse la dosarul cauzei, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:

Reclamantul M. C. și–a desfășurat activitatea în cadrul intimatei S.C. E. S.A., în funcția de șofer autospeciale de tonaj ridicat în care era amenajat Autolaboratorul PRAM pentru defectoscopie la cablurile de energie electrică cât și ca electrician exploatare, întreținere și servire operativă a instalațiilor de producție, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune, efectuând activității în condiții grele care implică factori de risc, suprasolicitare fizică și psihică.

Prin expertiza tehnică efectuată în cauză a fost identificat mediul de lucru, condițiile grele în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu al reclamantului, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de aceștia, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a buletinelor de determinare prin expertizare și a rapoartelor Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă la nivel central S.C. E. S.A.

În concluziile raportului de expertiză tehnică s-a arătat că reclamantul poate fi încadrat în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv planificat prevăzut de Ordinul nr. 50/1990, în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu realizate efectiv în instalațiile electrice la riscurile la care a fost supus, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care au beneficiat de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate în perioada_.03.1990 în care a desfășurat activitate ca electrician PRAM, iar in grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadelor 12.04._86, 01.10._88, 15.03._01 când a desfășurat activitate ca șofer, conducător auto conform prevederilor Ordinului 50/1990 anexa 2 poziția 206..

De asemenea a constatat expertul că reclamantul a desfășurat activitate in grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadei 01.03._86 când a desfășurat activitate ca tractorist, la Șantierul Construcții Montaj conform H.G.1223/1990.

De asemenea, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză reiese că, pentru activitatea desfășurată în timpul serviciului de distribuție a energie electrice în condiții deosebite de muncă reclamantul au fost permanent într-un real pericol de accidentare, lucrând la instalații în funcțiune sub tensiune sau în apropiere acestora la orice oră din zi și noapte și în orice condiții atmosferice, fiind justificate susținerile reclamantului privind faptul că au desfășurat activități care se încadrează în grupa I de muncă

Potrivit art.171-187 din Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, iar pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.

Prin decizia nr. 258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Ca urmare, o astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul nr. 50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.

Astfel, prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

De asemenea, apărarea intimatei în sensul caracterului limitativ al Ordinului nr. 50/1990 este neîntemeiată, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, încadrarea făcându-se pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.

Prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.

În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr. 50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dat și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, instanța urmează să admită cererea reclamantului, așa cum a fost precizată, să constate că reclamantul a desfășurat activitate in grupa a I a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadei 01.02._90, in grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadelor 12.04._86, 01.10._88, 15.03._01 . DE asemenea se va constata că reclamantul a desfășurat activitate in grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadei 01.03._86.

De asemenea, va fi obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în care să se menționeze grupa I și a II a de muncă, perioadele lucrate și procentul de 100% .

Văzând și dispozițiile art. 451 și 453 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 1400 lei, reprezentând onorariu expert și avocat, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile invocate de pârâta S.C. ,,E.,, S.A., respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. ,,E. ,,S.A., precum și excepția inadmisibilității acțiunii.

Admite acțiunea formulată de către reclamantul M. C., CNP_, domiciliat în ., .,. județul Gorj în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., cu sediul în București, ..9, Sector 1 CUI RO_, ulterior precizată.

Constată că reclamantul a desfășurat activitate in grupa a I a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadei 01.02._90 .

Constată că reclamantul a desfășurat activitate in grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadelor 12.04._86, 01.10._88, 15.03._01 .

Constată că reclamantul a desfășurat activitate in grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, corespunzător perioadei 01.03._86.

Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în care să se menționeze grupa I și a II a de muncă, perioadele lucrate și procentul de 100% .

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1400 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj .

Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015, la Tribunalul Gorj .

.

Președinte,

S. V. U.

Asistent judiciar,

E. B.

Asistent judiciar,

C. R.

Grefier,

L. C.

Red.E.B. /ex.4/10 iulie 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 2855/2015. Tribunalul GORJ