Acţiune în constatare. Sentința nr. 950/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 950/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 950/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 950/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanții L. N. și B. A., în contradictoriu cu pârâta . ADM. JUDICIAR EURO INSOL SPRL, având ca obiect, acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții L. N. și B. A., lipsă fiind pârâta . ADM. JUDICIAR EURO INSOL SPRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate cât pe fondul cauzei.
Reclamanții L. N. și B. A. au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la recunoașterea procentului de 100% din timpul efectiv lucrat corespunzător perioadelor lucrate în grupa I de muncă 09.04._01 lucrate și eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Instanța a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată .
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj–Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 15.05.2014, sub nr._ reclamanții L. N. și B. A. au solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța, pârâta să fie obligată la eliberarea unei adeverințe-tip conform anexei 14 din H.G.257/2011, pentru fiecare reclamant în parte, care să cuprindă procentul de 100% din timpul efectiv de lucru prestat de reclamant în condițiile de grupa I de muncă( deja recunoscută prin hotărâre judecătorească), având în vedere dispozițiile art.34 alin.5 din Legea 53/2003 modificată, coroborată cu dispozițiile H.G. 257/2011 anexa 14 .
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că perioada de aplicare a Ordinului 50/1990., respectiv 18.03._01 a fost angajații Întreprinderii de Rețele Electrice, ulterior după reorganizarea sistemului energetic național, prin HG 627/2000, fiind preluați de una din specialitățile nou înființate, respectiv .>
Întrucât această societate nu a respectat metodologia impusă de Ordinul 50 /1990 de încadrare în grupe superioare de muncă și datorită prestării de noi activități în condiții pe care le-au apreciat ca determinau acordarea grupei I de muncă, au promovat o acțiune împotriva angajatorului pentru obținerea acestui beneficiu, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 3,6,7,9 din Ordinul 50/1990. Tribunalul O. și, ulterior, Curtea de Apel C. le a-u recunoscut acest beneficiu prin decizia civilă pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la acordarea grupei I de muncă, pe perioadele stabilite și eliberarea unor adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești . Au mai arătat că la data sesizării instanței de judecată cu această cerere, nu exista dispoziție legală care să oblige angajatorul și la consemnarea procentului de activitate desfășurat în condiții de grupa I sau a II a de muncă de către salariați, singura reglementare fiind cuprinsă în Ordinul 50 /1990 care prevedea acordarea grupei I de muncă, în situația în care salariatul își desfășoară activitatea în astfel de condiții cel puțin 50 % din timpul efectiv de lucru, iar acordarea grupei a II a de muncă, în situația în care salariatul își desfășoară activitatea în astfel de condiții cel puțin 75% din timpul efectiv de lucru . În luna martie 2011, la apariția HG 257/2011 s-a prevăzut consemnarea acestui procent în mod obligatoriu .
La un an după pronunțarea sentinței în primă instanță, apare un act normativ care stabilește cu titlu imperativ, obligativitatea consemnării procentului privind timpul de lucru prestat cu titlu imperativ, obligativitatea consemnării procentului privind timpul de lucru prestat în condiții de grupa I sau a II a de muncă .
. eliberat adeverințe potrivit obligației statuate în dispozitiv, dar fără consemnarea procentului de 100%, întrucât nu exista o asemenea obligație stabilită în contradictoriu cu aceasta în sarcina sa .
Au fost invocate și dispozițiile art.35 alin.5 din Codul Muncii, dar și în temeiul art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acord cu scopul Convenției de a proteja drepturi concrete și efective și nu teoretice și iluzorii, pentru a putea fi pusă în concret executarea unei hotărâri judecătorești .
P. adresa nr._/14.10.2010 a Casei Naționale de Pensii și Alte drepturi de asigurări Sociale se apreciază că fără specificația expressis verbis a procentului în sentința civilă menționată nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în grupa a II a de muncă, așa cum dispune art. 7 din Ordinul MMOS nr.50/1990, cu modificările și completările ulterioare
În drept, reclamanții și-u întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.35 alin.5 din Legea 53/2003 modificată coroborate cu dispozițiile HG257/2011 anexa 14.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat încuviințarea proba cu înscrisuri (adeverințe eliberate deja de la . menționarea expresă a procentului) și eventual expertiză tehnică specialitatea protecția muncii pentru lămurirea acestui aspect referitor la timpul efectiv de lucru prestat în condițiile de grupa I de muncă.
S-au depus, în copie: adeverința nr. 3047/28.03.2014 și carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâta . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții L. N. și B. A., în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată .
Pârâta a solicitat introducerea în cauză a administratorului judiciar EURO INSOL SPRL întrucât prin sentința nr.7222/20.06.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 în temeiul art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea H. SA ,desemnând ca administrator judiciar pe EuroInsol SPRL, sentință irevocabilă prin decizia nr. 1774/18.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII a civilă .
Că, urmare a reluării procedurii insolvenței, în condițiile casării prin Decizia nr.456/25.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2012 a sentinței civile nr.6482/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul București –Secția a VII a Civilă, societatea H. SA a reintrat în insolvență –reorganizare judiciară. A fost invocată excepția inadmisibilității, motivând în susținerea acestei excepții cât și pe fondul cauzei faptul că acțiunea reclamanților este inadmisibilă întrucât, față de conținutul cererii de chemare în judecată învederăm instanței de judecată faptul că, cererea reclamanților astfel cum este formulată este inadmisibilă neputând fi obligată societatea H. la eliberarea unei adeverințe tip conform anexei 14 din HG 257/2011 atâta vreme cât procentul de 100% din timpul efectiv de lucru prestat de fiecare dintre reclamanți nu a fost solicitat și constatat.
Atât în susținerea excepției inadmisibilității cât și pe fondul cauzei, pârâta a precizat următoarele aspecte:
P. cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea subscrisei la eliberarea unei adeverințe - tip conform anexei 14 din HG 257/2011, pentru fiecare reclamant în parte care să cuprindă procentul de 100% din timpul efectiv de lucru prestat de reclamant în condiții de grupa I de muncă, având în vedere dispozițiile art. 34 alin.5 din Legea 53/2003 modificată corespunzător coroborată cu dispozițiile HG 257/2011 anexa 14.
A precizat pârâta că acțiunea, astfel cum a fost promovată de reclamanți, este inadmisibilă, neputând fi obligată H. la eliberarea unei adeverințe care să conțină procentul de 100% din timpul efectiv de lucru prestat câtă vreme acest procent nu a fost solicitat a fi constatat șl nici nu a fost constatat pe calea acțiunii prin care a fost recunoscută încadrarea reclamanților în grupa I de muncă.
A precizat pârâta că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului O. în contradictoriu cu pârâta H. SA, că prin sentința ce se va pronunța să se constate că și-au desfășurat activitatea în condiții specifice grupei I de muncă până la data de 01.04.2001 șl să fie obligată pârâta să le emită câte o adeverință din care să rezulte că și-au desfășurat activitatea în condiții specifice grupei I de muncă.
Că, în dovedirea cererii, reclamanții au susținut că sunt îndeplinite cerințele referitoare la factorii de risc la care sunt expuși în cadrul activităților desfășurate în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, precum și la timpul efectiv lucrat în condițiile de muncă invocate, precizând că sunt îndeplinite cerințele legale pentru recunoașterea de către angajator a beneficiului grupei I de muncă, făcându-se trimitere la dispozițiile art. 3,6,7 si 9 din Ordinul nr. 50/1990.
In probarea celor susținute, reclamanții au solicitat administrarea probei cu expertiză de specialitate în domeniul protecției muncii, lucrare efectuată de dl. expert lonescu D..
Că, aplecându-se cu precădere asupra concluziilor raportului de expertiză, Tribunalul O. și ulterior. Curtea de Apel C. a recunoscut beneficiul reclamanților de a fi încadrați în grupa I de muncă, pe perioadele stabilite și a obligat pârâta H. la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă mențiunile din dispozitivul hotărârii judecătorești.
Urmare acestei hotărâri devenită irevocabilă, reclamanții din prezenta cauză au solicitat societății noastre eliberarea adeverințelor, H. eliberând adeverințele potrivit obligației statuate în dispozitivul hotărârii.
A precizat pârâta că în mod greșit reclamanții acuză societatea că se „cramponează" de o dispoziție a HG 257/2011, în realitate aceștia neputând beneficia, așa cum spun, de soluția favorabilă din propria culpă după cum vom arăta în rândurile de mai jos.
Astfel, în mod total eronat susțin reclamanții că „la data sesizării de către noi a instanței de judecată cu această cerere nu exista o dispoziție legală care să oblige angajatorul și la consemnarea procentului de activitate".
In opinia pârâtei, această susținere este practic o scuză a reclamanților în gestionarea cazului cu superficialitate întrucât la momentul introducerii acțiunii în instanță (22.12.2008) exista Ordinul Ministerul Muncii. Familiei si Egalității de Șanse nr. 590/2008 care avea ca și anexă adeverința tip ce cuprindea și procentul efectiv lucrat.
Ordinul nr. 590/2008 se referă la aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
A precizat pârâta că . a făcut altceva decât să elibereze adeverința conform dispozițiilor hotărârii judecătorești pronunțate în soluționarea cererii reclamanților, cerere care însă nu a vizat șl constatarea timpului de lucru de 100% prestat în condiții de grupa I de muncă de către reclamanți.
Că, în aceste condiții, faptul că procentul nu a fost stabilit si nu se cunoaște procentul efectiv lucrat de către reclamanții din prezenta cauză este exclusiv din culpa acestora care nu au solicitat pe calea acțiunii introductive din dosarul nr._, implicit prin obiectivele expertizei, constatarea de către expert a timpului efectiv lucrat în condiții de grupa I de muncă.
S-a precizat faptul că reclamanții din cauza menționată au solicitat, în data de 30.11.2011, lămurirea dispozitivului sentinței nr. 183/01.03.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în sensul de a acorda reclamanților grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioada reținută în această sentință, urmare, probabil, imposibilității de a valorifica adeverințele eliberate de H..
Judecând cererea de lămurire, Tribunalul O., în mod total netemeinic, a admis cererea formulată și a dispus lămurirea dispozitivului sentinței 183/2010 în sensul ca activitatea specifică grupei I de muncă s-a desfășurat în procent de 100%.
Că, pârâta a formulat recurs criticând hotărârea pentru netemeinicie având în vedere nesolicitarea prin acțiune sau prin obiectivele expertizei efectuată în cauză a constatării timpului lucrat, motiv pentru care o asemenea cerere de lămurire nu este admisibilă. Curtea de Apel C. judecând recursul a dispus admiterea acestuia și respingerea cererii de lămurire formulată de reclamanți ca neîntemeiată având în vedere că neconsemnarea procentului nu constituie o omisiune ce poate fi soluționată pe calea unei cereri de lămurire.
Așa cum s-a criticat cererea de lămurire s-a arătat instanței investite cu această cerere faptul că procentul lucrat trebuie solicitat și, ulterior, constatat pe calea unei acțiuni judecătorești, H. trebuind să elibereze adeverințele conform dispozițiilor cuprinse în hotărârea judecătorească. Neavând menționat în dispozitiv procentul efectiv lucrat de fiecare reclamant în parte, societatea noastră este în imposibilitate obiectivă de a da curs solicitării formulate, menționând acest procent.
In raport de acest aspect reiese fără tăgadă că, reclamanții trebuie să solicite constatarea timpului efectiv lucrat ca, mai apoi, H. să poată elibera adeverința conform cerințelor legale. In lipsa acestei solicitări exprese, apreciem inadmisibilă prezenta cerere, motiv pentru care solicităm respingerea acesteia.
Mai mult decât atât, în demonstrarea inadmisibilității acțiunii astfel cum este formulată a precizat că, procentul solicitat nu poate fi stabilit ca fiind de 100% pentru fiecare reclamant doar pentru că există o hotărâre care a acordat beneficiul grupei I de muncă reclamanților din prezenta cauză.
De altfel, însuși Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, la punctul 7 arată că „....pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru".
Din aceste dispoziții legale reiese, fără putință de tăgadă faptul că, procentul efectiv lucrat în condiții de grupa I de muncă, recunoscută reclamanților, nu poate fi pentru fiecare de 100% și, mai mult decât atât, nu poate fi consemnat de către H. în adeverințe atâta vreme cât nu este constatat prin hotărâre judecătorească.
Aspectul că reclamanților li s-a recunoscut irevocabil încadrarea în grupa de muncă, nu echivalează automat cu desfășurarea activității în procent de 100% în aceste condiții, cătă vreme, Ordinul 50/1990 recunoaște îndreptățirea la acordarea grupei începând cu un procent efectiv lucrat in condiții deosebite de muncă de peste 50%.
S-a mai arătat din lecturarea cererii formulate, că reclamanții își concentrează motivarea acesteia exclusiv pe aspectul că instanța le-a recunoscut în cadrul unui proces soluționat irevocabil acest drept (Dosarul_ Tribunal O.).
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, Ordinul 50/1990, HG 257/2011, Ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 590/2008.
In susținerea afirmațiilor pârâta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și orice alt mijloc de probă a cărui necesitate ar reieși din dezbateri.
S-a solicitat judecarea și în lipsă în temeiul art.411 alin.l, pct.2, teza II din Cod de procedură civilă.
Au fost depuse în dovedire, în copie: certificatul de grefă din 25.06.2012 emis de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._/3/2012 ( 4 pag ), adresa Tribunalului București către Administratorul Judiciar EURO INSOL SPRL; certificatul de grefă din 27.06.2013, emis de Tribunalul București, Secția a Vll-a Civilă în dosarul nr._/3/2012, certificatul de grefă din 26.02.2014, emis de Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012/al.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, motivat de faptul că această excepție nu se încadrează în excepțiile procesuale prevăzute de dispozițiile art.245 și următoarele Cod procedură civilă sau alte excepții care pot fi ridicate în cursul procesului, fiind o apărare de fond .
Au mai precizat reclamanții că procentul din timpul efectiv de lucru în care salariatul și-a desfășurat b activitatea în grupa superioară de muncă, trebuia stabilită de către angajator împreună cu salariatul sau reprezentanții salariaților . În situația unui refuz, chestiunea devine litigioasă și este în atributul instanței în a se pronunța.
Altfel acceptând argumentația pârâtei ar însemna negarea atributului constituțional al instanței în a se pronunța cu privire la drepturile și obligațiile părților, ajungându-se la denegare de dreptate .
De asemenea, au arătat reclamanții că nu există nici o dispoziție în Ordinul 50/1990 care să prevadă că procentul de activitate din timpul efectiv de lucru trebuie neapărat determinat o dată cu promovarea și soluționarea acțiunii privind acordarea grupei de muncă, astfel încât argumentația pârâtei să poată avea vreo valoare sau susținere juridică.
S-a precizat că obligativitatea consemnării procentului din timpul efectiv de lucru în adeverințele eliberate de către angajator a apărut odată cu . HG 257/2011, așadar ulterior sentinței nr.183/2010 prin care le-a fost recunoscut beneficiul grupei I de muncă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă instanța constată că aceasta reprezintă o apărare de fond și o va respinge ca fiind neîntemeiată deoarece, prin acțiunea promovată de către reclamanți se solicită tocmai constatarea unei stări de fapt, cererea vizând dreptul acestora de a beneficia de încadrarea activității desfășurate în perioada în litigiu în condițiile grupei I de muncă, fiind, așadar, o acțiune ce tinde la realizarea dreptului.
Pe fondul cauzei, analizând acțiunea de față în raport de susținerile părților și actele depuse la dosarul cauzei, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:
P. încheierea de ședință din 16.10.2014, instanța a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 330 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.258 Cod procedură civilă, proba cu expertiză tehnică de specialitate - protecția muncii, solicitată de către avocat C. F., pentru reclamant, prin cererea de probatorii depusă la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Obiectivele acestei expertize au fost stabilite prin încheierea de ședință din 27.11.2014.
Raportul de expertiză contabilă (filele71-79) a fost depus la dosarul cauzei la data de 07.01.2015, părțile neformulând obiecțiuni .
P. sentința nr.183/01.03.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a constatat că reclamanții…. L. N. și B. A. au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în perioadele menționate în hotărâre .
Sentința nr.183/2010 a rămas irevocabilă prin decizia nr.4775/30.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel C., prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă .
P. acțiunea dedusă judecății se solicită să fie obligată pârâta să elibereze fiecărui reclamant adeverința tip conform HG nr.257/2011 anexa 14, care să cuprindă procentul de 100% pentru perioadele lucrate în condiții de grupa I de muncă constată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Instanța constată că principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, acre trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă .
P. Ordinul 50/1990 s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
Referitor la timpul lucrat în locuri de muncă ce atrag încadrarea în grupe de muncă, conform pct.7 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupele I și II d e muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II a de cel puțin 70% din programul de lucru, Ordinul nr.50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal angajatorii au acordat administrativ grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
Principiul caracterului nelimitativ al Ordinului, este și decizia 258/20.09.2004 a Înaltei Curți de Casație și justiție, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuți organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale a avut în vedere principiul nediscriminării statuând că nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă .
În raport de aceste principii referitoare la aplicabilitatea Ordinului nr.50/1990, instanța reține că, anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul pârâtei se încadrează în grupa I de muncă.
În ceea ce privește procentul de încadrare a activității în grupa I de muncă, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că, în activitatea lor, reclamanții au fost supuși unui cumul de factori de risc datorați echipamentelor de muncă, dar și factori de risc legați de sarcinile de muncă
respectiv pericol de electrocutare, inundații, câmpuri electromagnetice și electrice pentru a preveni și evita producerea de avarii cu implicații foarte grave .
S-a constatat de către expert că reclamanții au desfășurat activități specifice în instalațiile de producerea energiei electrice fiind supuși la mai multe noxe și factori de risc care afectează starea de sănătate .
În raport de atribuțiile de serviciu și de mențiunile din fișele posturilor reclamanților, expertul a reținut că aceștia și-au desfășurat activitate în condițiile arătate pe întreaga durată a programului de lucru și având în vedere domeniul de activitate –producerea energiei electrice și necesitatea funcționării permanente a sistemului energetic național în condiții de siguranță, concluzia a fost că procentul de încadrare a activității în grupa I de muncă este de 100%.
Față de faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă(decizia nr. 4775/2010 pronunțată de Curtea de Apel C.) s-a constatat că reclamanții au desfășurat activitate în condiții de grupa I de muncă și având în vedere concluziile expertului din prezenta cauză, se constată că procentul de încadrare a activității reclamanților în grupa I de muncă este de 100%.
Necesitatea menționării procentului rezultă din dispozițiile H.G.nr.257/2011 privind normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Casa Județeană refuzând să ia în considerare adeverințele din care lipsește procentul prevăzut inițial de ordinul nr.50/1990, ceea ce echivalează cu imposibilitatea pentru reclamanți de a beneficia de soluția favorabilă obținută prin sentința nr.183/2010 indicarea procentului ținând de întinderea dreptului recunoscut prin această hotărâre . Instanța nu poate reține nici apărările pârâtei
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, instanța urmează să admită cererea reclamanților, să constate că reclamanții B. A. și L. N. în perioadele 01.09._01 și 13.11._01 au prestat activitate corespunzătoare grupei I conform hotărârilor judecătorești irevocabile, în procent de 100 % din timpul efectiv de lucru.
Va fi obligată pârâta la eliberarea unei adeverinței tip conform anexei 14 din H.G .257/2011, pentru fiecare reclamant în parte, care să cuprindă procentul de 100% din timpul efectiv de lucru prestat de reclamanți în condițiile grupei I de muncă .
Instanța va lua act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții L. N., domiciliat în satul Călugăreni, ., CNP_ și B. A., domiciliată în . CNP_ în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, ..15-17, sector 1 prin ADM. JUDICIAR EURO INSOL SPRL cu sediul în București, sector 5, C. N., Clădirea Opera Center, nr.1-5,.> Constată că reclamanții B. A. și L. N. în perioadele 01.09._01
și 13.11._01 au prestat activitate corespunzătoare grupei I conform hotărârilor judecătorești irevocabile în procent de 100 % din timpul efectiv de lucru.
Obligă pârâta la eliberarea unei adeverinței tip conform anexei 14 din H.G .257/2011, pentru fiecare reclamant în parte care să cuprindă procentul de 100% din timpul efectiv de lucru prestat de reclamanți în condițiile grupei I de muncă .
Ia act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Sentință executorie .
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015, al Tribunalul Gorj .
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red. USV/ex.6
E.B. 24 martie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1015/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
