Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 981/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 981/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 981/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 981/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R.
Asistent judiciar I. R. G.
Asistent judiciar C. P.
Grefier R. R.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. A. N., în contradictoriu cu pârâții C. Național „S. Haret” Târgu J., C. L. al M. Târgu J., Instituția Primarului Târgu J., reprezentată prin Primar, și I. Școlar Județean Gorj, având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având în vedere cererea scrisă a reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa părților.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2014, sub nr._ pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta C. A. N. a chemat în judecată pârâții C. Național „S. Haret” Târgu J., C. L. al M. Târgu J., Instituția Primarului Târgu J., reprezentată prin Primar, și I. Școlar Județean Gorj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului C. Național „S. Haret” Târgu J. la plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 19.12.2011, până la zi, sume actualizate cu indicele de inflație de la data introducerii cererii, până la data plății efective;
- obligarea pârâtului C. Național „S. Haret” Târgu J. la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.666/25.03.2010;
- obligarea pârâtului C. Național „S. Haret” Târgu J. să emită o nouă decizie de încadrare salarială pentru perioada 19.12.2011 până la zi, decizie care să aibă în vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr. 666/25.03.2010;
- obligarea pârâtului C. L. al M. Târgu J. și P. M. Târgu J. la alocarea fondurilor necesare acestor plăți;
- obligarea Inspectoratului Școlar Județean Gorj la aprobarea statelor de plată întocmite de către pârâtul C. Național „S. Haret” Târgu J..
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale și încadrarea cu începere din data de 19.12.2011, potrivit Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, respectiv încadrarea potrivit Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 15.12.2011 – 31.08.2012, a fost detașată la C. Național „S. Haret” Târgu J., în funcția de profesor gradul I în învățământul primar iar de la data de 01.09.2012, până în prezent, a lucrat la aceeași unitate de învățământ în funcția de profesor I, gradul I, în învățământul primar, având încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Reclamanta a mai arătat că diferențele de plată acordate pentru intervalul 01.10._09 reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, fiind stabilită valoarea coeficientului 1.000, element de calcul al salariului de încadrare, în raport de valoarea de 400.00 lei a coeficientului de multiplicare 1,000, solicitând, în esență menținerea salariului de încadrare legal și începând cu luna ianuarie 2010, conform sentinței nr. 666/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj.
Că, în perioada 01.01._10 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin Decizia nr. 1/2012 pronunțată de ICCJ ca RIL s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009, că personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu 1.01.2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu O.G. nr. l5/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda pe anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. In motivarea acestei decizii s-a reținut că, în raport de succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, de deciziile Curții Constituționale și de Decizia ICCJ nr. 3/2011 pronunțată ca RIL, în perioada 01.01._10, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare, calculate prin includerea majorărilor stabilite prin O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuia calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute, potrivit grilei de salarizare valabile în luna dec.2009 și care trebuia plătit personalului didactic, în raport de valoarea de 400.00 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Că, sunt întemeiate pretențiile de obligare a angajatorului la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariat efectiv încasate și cele cuvenite raportate la Legea nr. 330/2009 pentru personalul didactic.
Potrivit art. l alin. l din Legea nr. 285/2010: „începând cu 1.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
In ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, trebuiau stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, salariul reclamantei, începând cu luna ianuarie 2010(deci și cel din luna octombrie 2010) trebuia să fie egal cu salariul din luna decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
Ori, salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009, context în care, pentru personalul didactic, acesta trebuia stabilit prin raportare la valoarea coeficientului 1,000 de 400.00 lei, conform Legii nr. 221/2008 fiind, astfel îndreptățită cererea de calculare a salariului în anii 2010 și 2011 prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu o valoare de referință de 400,00 lei conform Legii nr.221/2008 și sentinței nr. 666/2010 pronunțată în dosarul nr._ .
In temeiul art.161 alin. 4 din Codul Muncii și art. 166 alin. 4 din Codul Muncii republicat, reclamanta a considerat că se impune acordarea de daune compensatorii prin actualizarea sumelor datorate reclamantei cu indicele de inflație la data plății și dobânda legală, pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești, datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației prin trecerea timpului, fiind necesară și obligatorie repararea materială a acestui prejudiciu prin aplicarea la sumele cuvenite a indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, plus dobânda legală aferentă, prejudiciul trebuind să fie integral.
In drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 166 și art. 269 din Codul muncii, art. 1530 – 1535 Cod civil, art. 21 -36 din Legea nr. 205/2001, art. 1 -4 din H.G. nr. 1395/2010, art. 1-5 din H.G. nr. 1274/2011, Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legea nr 284/2010,
Legea nr 285/2010, Legea nr. 63/2011, Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, art. 20 și art. 45 din Constituția României.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie xerox: C.I, sentința civilă nr. 666/25.05.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, adeverința nr. 4242/15.11.2014 și adeverința nr. 4243/15.11.2014, eliberate de C. Național „S. Haret” Târgu J. și raport per salariat din 18.12.2014
La data de 18.01.2015, pârâtul C. L. al M. Târgu J. a formulat și depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâtul C. L. al M. Târgu J. a arătat că nu are calitate de angajator pentru personalul didactic din cadrul C. Național „S. Haret” Târgu J., instituție aflată în subordinea Inspectoratului Școlar Județean Gorj, revenindu-i doar obligația finanțării cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ.
Pârâtul a mai arătat că drepturile solicitate de către reclamantă sunt drepturi bănești ce decurg din calitatea de salariat iar debitorul obligației de plată al acestor drepturi nu poate fi decât cel în folosul căruia salariatul prestează munca, respectiv C. Național „S. Haret” Târgu J., între reclamantă și C. L. al M. Târgu J. neexistând niciun raport juridic direct.
Deși au fost legal citați, pârâții C. Național „S. Haret” Târgu J. și I. Școlar Județean Gorj nu au formulat întâmpinare.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta C. A. N. a chemat în judecată pârâții C. Național „S. Haret” Târgu J., C. L. al M. Târgu J., Instituția Primarului Târgu J., reprezentată prin Primar, și I. Școlar Județean Gorj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului C. Național „S. Haret” Târgu J. la plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 19.12.2011, până la zi, sume actualizate cu indicele de inflație de la data introducerii cererii, până la data plății efective, obligarea pârâtului C. Național „S. Haret” Târgu J. la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr. 666/25.03.2010, obligarea pârâtului C. Național „S. Haret” Târgu J. să emită o nouă decizie de încadrare salarială pentru perioada 19.12.2011 până la zi, decizie care să aibă în vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr.666/25.03.2010, obligarea pârâtului C. L. al M. Târgu J. și P. M. Târgu J. la alocarea fondurilor necesare acestor plăți, precum și obligarea Inspectoratului Școlar Județean Gorj la aprobarea statelor de plată întocmite de către pârâtul C. Național „S. Haret” Târgu J., potrivit Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, respectiv încadrarea potrivit Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010.
Reclamanta C. A. N. are calitatea de profesor gradul I în învățământul primar așa cum rezultă din adeverința nr. 4242/15.11.2014 și adeverința nr. 4243/15.11.2014, eliberate de C. Național „S. Haret” Târgu J. .
În esență, s-a susținut în cuprinsul cererii că după . Legii nr. 63/2011, modalitatea de calcul a salariilor nu a mai avut în vedere prevederile Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr. 330/2009, iar acest lucru a făcut ca salariile personalului didactic și didactic auxiliar să fie diminuate.
Instanța reține că dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea 285/2010 prevăd că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport de vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Prin Ordinul 42/77/13.01.2012 al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit acestor norme, în aplicarea art. 33 din Legea - cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 4, alin.3 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin act administrativ, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clase de salarizare.
Punctul II al Normelor se referă la stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011.
OG 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei începând cu data intrării în vigoare a legii, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar cu aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Referitor la modalitatea de interpretare și aplicare a Legii 221/2008, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 a admis recursul în interesul legii și a constatat că dispozițiile OG 15/2008 astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008 constituie temei legal pentru diferențele dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
Mai mult, prin Decizia în interesul legii nr. 11/08.10.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 734/31.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
Astfel, angajatorul era obligat ca, până la data de 13.05.2011 să reîncadreze personalul didactic conform legilor de salarizare unitară, 330/2009 și 285/2010 luându-se în considerare la stabilirea salariului de bază dispozițiile legii 221/2008. Această reîncadrare salarială a produs efecte doar până la data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a legii 63/2011.
Legea 63/2011 stabilește, în esență, drepturile de natură salarială cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru categoria profesională vizată (art. 6 din lege). Așadar, adoptarea acestei legi a reprezentat o soluție de natură să permită unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale într-un context specific acestei categorii, de natură a contracara efectele negative arătate chiar în expunerea de motive a legii, salariații care ocupă funcții identice în cadrul unităților de învățământ de stat fiind remunerați diferit, deși în cadrul acestor unități se desfășoară aceleași activități didactice.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale respective constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, și Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012. Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", din perspectiva art.1 din, Protocolul adițional nr.1 la CEDO, aspect invocat și în motivarea acțiunii de față, Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată făcându-se trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94.
Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
Se are în vedere și faptul că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul salarizării (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege sau act normativ. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că actul normativ emis în anul 2011 pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar și anume Legea 63/2011, constituie o modalitate de salarizare nouă a acestei categorii de personal în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât salariul nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de Legea-cadru nr. 285/2010.
Prin fiecare din deciziile susmenționate Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea Legii 63/2011 prin prisma respectării art. 16, art.41, art.47, art.53 și art. 135 din Constituția României.
Dreptul de a pretinde acordarea unor drepturi salariale sub forma stabilirii unui salariu de bază raportat la dispozițiile Legii 221/2008 s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 și a dispozițiilor contrare Legii 63/2011 pentru această categorie de personal, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de stabilire a salariilor, prevăzută de legea nouă și anexele la aceasta.
Prin modificarea formei de salarizare, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, aceeași Curte a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salarizarea aceleiași categorii de personal în cursul anului 2012 se reține incidența dispozițiilor legii 283/2011 potrivit cărora art.1 al: (3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții; al. (4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011 și al. (5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.
Nu există astfel niciun temei legal în baza căruia pentru perioada ulterioară datei de 14 mai 2011 la încadrarea personalului didactic, potrivit legii 63/2011, să se țină cont de prevederile legii 221/2008, considerente pentru care acțiunea formulată de reclamantă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. A. N., C.N.P._, domiciliată în Municipiul Târgu J., ., Nr. 1, ., ., în contradictoriu cu pârâții C. Național „S. Haret” Târgu J., cu sediul în Municipiul Târgu J., ., Nr. 106, Județul Gorj, C. L. al M. Târgu J. și Instituția Primarului Târgu J., reprezentată prin Primar, ambii cu sediul în Municipiul Târgu J., .. 19, Județul Gorj, și I. Școlar Județean Gorj, cu sediul în Municipiul Târgu J., . – 134, Județul Gorj.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. R. | Asistent judiciar, I. R. G. | Asistent judiciar, C. P. |
Grefier, R. R. |
Red.I.G.. 06 Martie 2015/Ex.6.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 992/2015.... → |
|---|
