Acţiune în constatare. Sentința nr. 2541/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2541/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2541/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 2541/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar C. R.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. IONîn contradictoriu cu pârâta S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, având ca obiect
acțiune în constatare condiții deosebite de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamantul personal și asistat de avocat L. I. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, iar pentru societatea pârâtă s-a prezentat consilier juridic C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că reclaamntul a depus la dosarul cauzei note scrise..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat părților cuvântul atât cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și excepți autorității de jucru judecat invocată de către pârâtă, cât și cu privire la fondul cauzei.
Reprezentantul societății pârâte a solicitat admiterea excepțiilor invocateiar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Apărătorul reclamantului a solicitat respingerea excepțiilor invocate, susținând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate că în perioada menționată reclamantul a lucrat în cadrul societății pârâte în condiții deosebite de muncă, fiind vorba așadar de o acțiune în constatare care este imprescriptibilă iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să elibereze o adeverința prin care să se constate că în perioada 01.04._08 a lucrat în cadrul societății pârâtei, în condiții deosebite de muncă, în procent de 100%, precum și obligarea acesteia la plata contribuțiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condițiilor menționate, pentru perioada indicată. Totodată, reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a precizat că a fost angajatul pârâtei începând din data de 21.01.1977, având profesia de lacatuș/maistru conducere formație, iar în anul 2014 a formulat cerere de ieșire la pensie pentru limită de vârstă
S-a arătat de către reclamant că în perioadele din 21.01.1977 până în 01.04.2001 precum și după 01.01.2008, a lucrat în condiții deosebite de muncă, grupa a II a, spor 100% ce i-au fost recunoscute, făcându-se mențiunea în carnetul de muncă, iar în perioada menționată a lucrat în aceleași condiții de muncă, practic având același loc de muncă, în care condițiile deosebite de muncă solicitate, nu i-au fost recunoscute.
S-a menționat de către reclamant că pentru această perioadă, pârâta a considerat că o parte din angajații săi, printre care se regăsește și reclamantul, nu mai pot beneficia de recunoașterea condițiilor deosebite de muncă, procent 100%, deși mediul în care s-a lucrat a fost întotdeauna același, factorii cât și pericolul la care au fost expuși a fost dintotdeauna același, atât până în anul 2003 cât și după acest an până la data ieșirii sale la pensie.
Reclamantul a apreciat ca fiind un abuz efectuat de către pârâtă prin nerecunoașterea și acordarea drepturilor sale cât și a unora din angajații sau foștii angajați ai săi, respectiv faptul că în perioada 2003-2008, nu a lucrat în condiții deosebite de muncă, atâta timp cât toate documentele ce le-a deținut pentru această perioadă, respectiv avizele emise de către Inspectoratul Teritorial de muncă al Județului Gorj, coroborate cu anexa II din Ord 50/1990 atestă faptul că locul de muncă pe care l-a avut se încadrează în condiții deosebite de muncă.
Totodată, s-a arătat că există persoane, cărora pârâta le-a recunoscut condițiile de muncă deosebite, prin achiesarea în fața instanței de judecată la solicitarea acestor persoane-angajați ai săi, recunoscând în mod direct că aceștia au lucrat în condiții deosebite de muncă, astfel pronunțându-se sentința nr 189 din data de 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr_ . Față de aceste aspecte apreciază că se încearcă o discriminare din partea pârâtei între angajații sau foștii angajați ai săi, care contravin disp. art. 16 din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și i autorităților publice fără privilegii și fără discriminări. Față de aceste aspecte consideră că pârâta a apreciat în mod greșit, că doar anumite persoane din rândul angajaților săi, pot beneficia de recunoașterea condițiilor de muncă deosebite, spor 100%, pentru perioada menționată, având în vedere că disp. Ord 50/1990 coroborate cu avizele întocmite de Inspectoratul Teritorial de muncă Gorj raportate la locul de muncă ce l-a avut în cadrul acesteia, îi oferă dreptul de a i se recunoaște condițiile de muncă în care a lucrat.
Reclamantul a mai susținut că deși a avut aceeași funcție, același loc de muncă, a fost expus acelorași factori de risc în exercitarea profesiei avute în cadrul pârâtei, iar pentru perioadele solicitate, pârâta a acordat condițiile deosebite de muncă după preferințe ignorând mediul, același dintotdeauna în care a lucrat.
S-a menționat că dacă condițiile de muncă s-ar fi modificat, în sensul că în perioada anilor 2003-2008, acestea s-ar fi îmbunătățit simțitor, în urma stabilirii, acestei stări de fapt, de către o expertiză tehnico judiciară în protecția muncii, pârâta cu siguranță nu mai putea obține avizele întocmite de către ITM pentru această perioadă și după 01.04.2008 nu mai era necesară încadrarea noastră, a angajaților în condiții de muncă deosebite, deci o revenire la situația anterioară datei de 01.01.2003.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, Ord 50/1990, HG nr 261/22.02.2001 și Hg nr 1025/28.08.2003.
La data de 31.03.2015, societatea pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, pârâta a motivat faptul ca Tribunalul Gorj s-a mai pronunțat cu privire la motivele cererii, pronunțând astfel hotărârea nr.3715/27.06.2013 in dosarul nr._ ** rămasa irevocabila prin decizia nr.9077/21.10.2013 a Curții de Apel C..
Solicitarea adresată instanței de judecată a fost aceea de a fi reconstituit procentul necesar încadrării acestuia în condiții deosebite de muncă, începând cu anul 2002 și până la data introducerii respectivei acțiuni (06.07.2009), precum și efectuarea demersurilor legale privind înscrierea condițiilor deosebite de muncă, cu recâștigarea tuturor drepturilor cuvenite și acordarea cheltuielilor de judecată.
Soluția irevocabilă pronunțată de instanțele de judecată a fost de respingere a solicitărilor petentului reprezentat de sindicat.
S-a menționat că autoritatea de lucru judecat are la baza regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecata decât o singura data si ca o constatare făcuta prin hotărâre judecătoreasca definitiva nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre. Potrivit art.1201 Codul Civil, exista autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si intre aceleași părți, făcută intre ele si contra lor, in aceeași calitate.
Puterea de lucru judecat presupune îndeplinirea condiției cumulative a triplei identități: aceleași persoane, aceeași cauza si același obiect.
Pârâta a precizat că identitatea de părți este îndeplinita având in vedere ca petentul a figurat ca parte si in dosarul nr._ ** in care Tribunalul Gorj s-a mai pronunțat cu privire la motivele cererii, pronunțând astfel hotărârea nr.3715/27.06.2013 rămasa irevocabila prin decizia nr.9077/21.10.2013 a Curții de Apel C..
În privința identității de obiect menționam ca prezenta cerere de chemare in judecata are același obiect si aceiași cauza ca si in dosarul mai sus menționat, respectiv obligarea intimatei la reconstituirea procentului de necesar încadrării in condiții deosebite de munca.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, pârâta a arătat că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant reprezintă obligația de a face și a apreciat că acțiunea de față este una prescriptibilă, de la momentul nașterii dreptului material al acțiune al petentul au trecut mai mult de 3 ani. Acesta cunoștea încă de la 06.07.2009 neîncadrarea acestuia în condiții deosebite de muncă.
Mai mult decât atât acțiunea a fost înregistrată la 05.02.2015. iar ultima mențiune efectuată de angajator în carnetul de muncă al petentului fiind 14.04.2010, dată de la care există certitudinea că acesta avea cunoștință de înscrierile din propriul carnet de muncă. Și față de această dată s-au scurs mai bine de 3 ani, astfel că operează din plin prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al petentului.
Având cunoștință de neîncadrarea în condiții deosebite de muncă la aceste date concrete arătate mai sus, pârâta a apreciat că dreptul material la acțiune al petentului s-a stins, fiind incidente în cauză prevederile art. 268 alin. (2) din Codul Muncii conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în asemenea situații în 3 ani de la nașterea dreptului.
Pe fondul cauzei societatea pârâtă a precizat că nu sunt incidente prevederile Ordinului nr. 50/1990 care reglementează grupa a II-a de muncă. Acest ordin a fost abrogat odată cu . Legii nr. 19/2000. Solicitarea petentului este pentru perioada ce începe cu 01.04.2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
S. pârâtă a urmat procedura reglementată de Legea nr. 19/2000. HG 1261/2001 și HG 246/2007. în conformitate cu Legea nr. 19/2000 art. 19 alin. (4) au fost stabilite locurile de muncă în condiții deosebite.
Astfel, dispozițiile art. 19 alin.4 din Legea nr. 19/2000 prevedeau că „locurile de muncă in condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă (...), cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare", așa cum și-au găsit acestea reglementarea prin H.G.261/2001 și, ulterior, prin H.G. nr. 246/2007, și astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1622/2008 și prin H.G. nr. 1627/2009, în acest caz avizul inspectoratului teritorial de muncă fiind obligatoriu (art.19 alin.5 din lege).
In condițiile legii, fiecare loc de muncă a fost evaluat anual în ceea ce privește condițiile de muncă de o comisie mixtă din care au tăcut parte un reprezentant al inspectoratului teritorial de muncă, un medic de medicina muncii, un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților sau un membru de sindicat. în urma determinărilor noxelor profesionale și raportului acestei comisii, „nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite se face de către angajator, împreună cu sindicatele reprezentative, potrivit legii. " (art.8 din H.G.nr.246/2007).
Din prevederile Ordinului 340/04.05.2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 si art. 16 din Norme, rezulta ca stabilirea condițiilor deosebite de munca prin contractul colectiv de munca farà respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare prevăzute de HG nr. 261/2001, farà avizul ITM prin care se dovedește încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite, nu este permisa .
Art. 10 din HG nr.261/2001 prevede ca „încadrarea tuturor categoriilor de salariați in locurile de munca in condiții deosebite se face numai in cazul in care activitatea lor se desfășoară efectiv in aceste locuri de munca potrivit programului normal de lucru.”
Potrivit prevederilor art. 11 din HG nr.261/2001 ,,nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea in locurile de munca in condiții deosebite potrivit art. 10 se face de către angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii”.
Conform art. 17 din HG nr.261/2001 ,,expertizarea tehnica a locurilor de munca in condiții deosebite se efectuează de către angajator, Inspectoratele teritoriale de munca, Institutul N. de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii sau de alte organisme recunoscute de Ministerul Muncii si Solidarității Sociale”.
S-a menționat că ulterior a fost adoptata HG nr.246/2007, care la art. 1 prevede ca avizele de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite, valabile pana la data de 06.03.2007, acordate in conformitate cu prevederile HG nr.261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite, cu modificările si completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite in cuprinsul acestei hotărâri.
Pentru încadrarea unui loc de munca in condiții deosebite, este necesara parcurgerea unei proceduri ce se finalizează cu nominalizarea care se face de către angajator împreuna cu sindicatele, si se materializează prin încheierea contractelor de munca la nivel de unitate cat si prin contractele individuale de munca.
Pârâta a arătat că pentru anumite perioade de timp, reclamantul nu a fost nominalizat ca fiind salariat care si-a desfășurat in permanenta activitatea in condiții deosebite de munca a fost stabilit de angajator împreună cu sindicatele si acest fapt i-a fost adus la cunoștința odată cu semnarea actelor adiționale la contractul individual de munca.
S-a precizat faptul că prevederile menționate de reclamant nu pot constitui temei pentru admiterea acțiunii.
Referitor la cererea reclamantului de a plati contribuțiile de asigurări sociale către bugetul de stat aferente condițiilor deosebite de munca, s-a menționat instanței faptul ca, pentru perioadele pentru care nu s-a făcut încadrarea în condiții deosebite de munca, societatea noastră nu a obținut aviz pentru încadrarea in condiții deosebite a locului de munca si meseriei reclamantului, astfel ca nu exista temei legal pentru a stabili o asemenea obligație in seama angajatorului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Având în vedere faptul că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, instanța va analiza cu precădere excepția autorității de lucru judecat, invocată.
Prin sentința civilă nr.3744/20.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de petentul SINDICATUL LIBER „MINERUL” E.M.C. ROVINARI pentru petenții – membri de sindicat menționați în anexa la acțiune de la fila 19 și 20 din dosar, printre care și reclamantul, a fost obligată intimata să acorde salariaților - membri de sindicat grupa a II-a de muncă, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă, corespunzătoare acestei grupe de muncă, în perioadele menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert D. G.(filele 277 - 307 din dosar) și a fost obligată intimata să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților - membri de sindicat, cu privire la grupa a II-a de muncă, conform celor menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a forrmulat recurs, iar prin Decizia nr.2183/31.03.2011, Curtea de Apel C. a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.7137/20.10.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr._ * a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către Sindicatul Liber „Minerul” E.M.C. Rovinari, recursul fiind admis, casată sentința și trimisă spre rejudecare.
S-a format dosarul nr._ **, sentința rămânând irevocabilă prin Decizia nr.9077/21.10.2013 a Curții de Apel C. în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
Perioada ce a făcut obiectul cererii formulate în dosarul nr._, este anul 2002- anul 2008, pentru care reclamantul a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă, pentru activitatea desfășurtă în condiții deosebite de muncă, corespunzătoare acestei grupe de muncă.
Potrivit art. 430 al 1 si 2 din C. proc. civ: ”hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
In conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. civ: (1) „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, putând fi invocată de instanță sau de către părți, în orice stare a procesului (art. 432 Cod procedură civilă). În eventualitatea admiterii, duce la încetarea procesului, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Așadar, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar a exista tripla identitate de părți, obiect si cauză. In dosarul de față aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Se retine astfel că, sentința nr._.06.2013, a rămas irevocabilă prin Decizia nr.9077/21.10.2013 a Curții de Apel C. în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
În privința identității de obiect, se reține că obiectul acțiunii este reprezentat de pretenția concretă dedusă judecății, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii si dreptul subiectiv la care se refera obiectul material pretins. Identitatea de obiect poate fi totală sau parțiala.
În speță, nu. există identitate de obiect între acțiunea de față si cea care a făcut obiectul dosarului nr._ **. Obiectul prezentei cereri de chemare in judecată îl constituie constatatarea faptului că în perioadele 01.04._02 și 01.01._08, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiții deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens, precum și obligarea acesteia la plata contribuțiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condițiilor de muncă menționate.
Obiectul dosarului_ a vizat reconstituirea procentului de intrare în subteran.
Din analiza sentinței pronunțată în dosarul_ se reține faptul că reclamantul a solicitat drepturile aferente pentru luna ianuarie 2002, ianuarie 2003-decembrie 2007.
In speța de față, acțiunea vizeză și perioada 01.04._02, motiv pentru care, instanța constată că excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă este neîntemeiată, astfel că o va respinge.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă pe motiv că drepturile solicitate ar fi prescrise, în conformitate cu art.238 alin.2 din Codul muncii, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate, având în vedere că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.2 din Codul muncii (in forma în vigoare pentru perioada in litigiu) curge de la data nașterii dreptului la acțiune, iar, în speță, salariații nu au avut posibilitatea de a cunoaște mai devreme natura condițiilor de muncă în care au fost încadrați, decât in momentul în care au luat cunoștință de adeverințele privind datele necesare determinării stagiului de cotizare si punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei, iar pârâta nu a făcut dovada ca au luat la cunoștință la o data anterioară.
Pe fond, reclamantul a solicitat prin cererea de față constatatarea faptului că în perioadele 01.04._08, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiții deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens, precum și obligarea acesteia la plata contribuțiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condițiilor de muncă menționate.
Procedura încadrării în locurile cu condiții deosebite de muncă este reglementată prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, H.G. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și H.G. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. În speță nu sunt aplicabile prevederile Ordinului 50/1990, invocat în cererea de chemare în judecată, care reglementează grupa a II -a de muncă, acesta fiind abrogat începând cu data de 01.04.2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, care nu a mai prevăzut încadrarea în grupele de muncă I și II de muncă, ci în condiții deosebite și speciale.
Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale:
„(1) În sensul prezentei legi, locurile de munca în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de munca în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite.”
În temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a fost adoptată H.G. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
La art.10 din HG nr.261/2001 se prevede că „încadrarea tuturor categoriilor de salariați în locurile de muncă în condiții deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfășoară efectiv în aceste locuri de muncă potrivit programului normal de lucru”.
Potrivit prevederilor art.11 din H.G. nr.261/2001 „nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite potrivit art.10 se face de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii”.
Conform art.17 din HG nr.261/2001 „expertizarea tehnică a locurilor de muncă în condiții deosebite se efectuează de angajator, inspectoratele teritoriale de muncă, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii sau de alte organisme recunoscute de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale”.
Ulterior a fost adoptată H.G. nr.246/2007, care la art.1 prevede că avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul acestei hotărâri.
Așadar, aceste dispoziții se referă la înnoirea avizelor deja existente și nu la obținerea unui aviz în scopul încadrării salariaților în condiții deosebite de muncă.
Această hotărâre prevede o procedură asemănătoare cu cea reglementată de H.G. nr.261/2001.
Astfel, conform prevederilor art.7 „încadrarea tuturor categoriilor de salariați în locurile de muncă în condiții deosebite se face în cazul în care activitatea acestora se desfășoară numai în aceste locuri de muncă, potrivit programului normal de lucru”.
La art.8 se prevede că „nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite se face de către angajator, împreună cu sindicatele reprezentative, potrivit legii, sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, iar la art. 9 se prevede că „ perioadele în care un salariat lucrează permanent în locuri de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin decizie a angajatorului, prin care sunt reglementate atribuțiile de serviciu ce revin fiecărui salariat”.
De asemenea, conform prevederilor art. 10 H.G. nr.261/2001, perioada în care un salariat ce lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite a fost în concediu de odihnă sau în incapacitate de muncă se consideră timp în care activitatea s-a desfășurat în condițiile locului de muncă în care lucra la data ivirii acestei situații.
Reiese deci, că pentru încadrarea unui loc de muncă în condiții deosebite, este necesară parcurgerea unei astfel de proceduri, procedură finalizată cu nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în aceste condiții, nominalizare care se face de către angajator împreună cu sindicatele, și se consfințește prin încheierea contractelor de muncă la nivel de unitate cât și prin contractele de muncă individuale.
În speță, reclamantul a avut calitatea de angajat al societății S.C. C. Energetic EMC Rovinari și a ocupat posturile de conducător formație lucru lacătuș, excavatorist, așa cum rezultă din adeverințele depuse(fila 37-39 din dosar).
În speță, au fost nominalizate locurile de muncă ce se încadrează în condiții deosebite de muncă, de către angajator pentru locurile de muncă încadrate in condiții deosebite.
Perioadele în care salariaților li s-a recunoscut desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă rezultă din adeverințele eliberate de Casa Județeană de Pensii Gorj privind perioada în care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă sau condiții normale de muncă.
Așa cum rezultă din economia prevederilor Ordinului 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, art.16 din Norme, stabilirea condițiilor deosebite de muncă fără respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, fără avizul inspectoratului teritorial de munca prin care se dovedește încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite, nu este permisă, cererea privind acordarea condițiilor deosebite de muncă apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerea salariaților în sensul că, atâta timp cat salariații au beneficiat de grupa a II a de muncă la data intrării in vigoare a HG nr.261/2008, ar fi trebuit in mod direct, fără nici o procedură, să fie încadrați în condiții deosebite de muncă, aceasta nu este întemeiată.
Dispozițiile art.8 din HG 261/ 2001 nu permit încadrarea “în mod direct”a salariaților in categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, în absenta avizului emis de ITM.
Necesitatea unui aviz si in ipoteza enunțată rezultă, cu claritate, din Ordinul nr. 352 din 7 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, anexa 2 la norme si anume “ avizul se solicită în conformitate cu art. 7 din HG 261/2001 (au fost luate toate măsurile tehnico organizatorice de normalizare a condițiilor de muncă)” sau „ in conformitate cu art. 8 din HG 261 /2001 (s-au stabilit măsuri tehnico organizatorice pentru normalizare a condițiilor de muncă)” .
În speță, perioada în litigiu, cu privire la condițiile de muncă în care salariatul din prezenta cauză și-a desfășurat activitatea sunt în concordanță cu prevederile contractelor colective de muncă, atât în actele adiționale la contractele individuale de muncă, cât și în contractele colective de muncă, locul de muncă și activitatea desfășurată de salariat sunt prevăzute în condiții normale de muncă. Încadrarea locurilor de muncă și activităților desfășurate de către salariați în condiții deosebite s-a efectuat de comun acord de către angajator și sindicat, conform prevederilor legale în vigoare, astfel că nu există motive de nulitate a clauzelor contractuale.
Rezultă așadar, în mod neechivoc, faptul că partenerii sociali sunt cei care nominalizează locurile care se încadrează în condiții deosebite de muncă și trebuie să întreprindă operațiunile necesare, iar instanța de judecată nu se poate substitui acestora ci poate să sancționeze nerespectarea dispozițiilor legale în cauză.
In condițiile în care legiuitorul a impus o procedură strictă de urmat pentru partenerii sociali în vederea încadrării în condiții deosebite, care nu a fost parcursă, încadrarea activității desfășurată într-o anumită perioadă în condiții deosebite nu se poate dispune de instanța de judecată, deoarece printr-o astfel de măsură s-ar eluda dispozițiile legale.
Prin urmare, față de considerentele expuse, instanța urmează să respingă excepțiile invocate și să respingă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul C. Energetic Oltenia S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârâtă .
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul în R., ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, cu sediul în Tg-J., ., nr. 5, județul Gorj,.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, C. R. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
M.Ș. 30 Iunie 2015/TL/ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2581/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
