Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2371/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2371/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 2371/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2371/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta . TG-J. în contradictoriu cu pârâtul V. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra fondului pricinii au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța dispunând amânarea pronunțării la data de 15.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, formulată de către reclamanta . TG-J. în contradictoriu cu pârâtul V. D., prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești în suma de 6.938,30 lei, reprezentând contravaloare deconturi achitate numitei B. Speranță pentru deplasări la Timișoara și suma de 299.80 lei reprezentând beneficii nerealizate. De asemenea, s-a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamanta a precizat că prin Decizia nr. 2417/2013 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, s-a stabilit ca din verificarea legalității cheltuielilor ocazionate de susținerea examenului de selecție pentru înscrierea la programul de rezidențiat in vederea obținerii celei de a doua specializări in „ Medicina Muncii " si de finanțare a participării la stagiul de pregătire, s-a constatat efectuarea de plăti nelegale ce au diminuat rezultatul financiar si impozitul pe profit. S-a stabilit de asemenea ca S.C. Med serv M. S.A. nu a întocmit si aprobat conform prevederilor legale un plan de formare profesionala pentru anul 2006.
S-a menționat că deși prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.3/2006 a fost aprobată participarea pentru doua zile la selecția organizată de Facultatea Timișoara pentru înscrierea la programul de rezidențiat in vederea obținerii celei de a doua specializări in „ Medicina Muncii", dr. B. Speranță a solicitat si încasat contravaloarea cheltuielilor pentru cinci zile de deplasare . Prin hotărârea Consiliului de Administrație nr.6/2006 nu a fost aprobata finanțarea din fondurile societății a cheltuielilor pentru acest stagiu. Valoarea cheltuielilor de deplasare decontate de societate sunt suma totala de 6.938,30 lei pentru care au fost calculate beneficii nerealizate in suma de 299.80 lei.
S-a precizat că pentru zilele din perioada martie 2006-aprilie 2010, in care dr. B. Speranța a fost prezent la cursurile pentru obținerea celei de-a doua specializări, aceasta a beneficiat nelegal de drepturi salariale, ca si cum ar fi fost prezenta in societate in suma totala de 5.304 lei, fiind achitate si contribuțiile sociale de către angajator in suma de 1.936 lei . Prin angajarea pe cheltuielile de exploatare a sumelor plătite necuvenit a fost diminuat profitul impozabil ce aceasta suma si implicit impozitul pe profit cu suma de 2.268,53 lei .
Reclamanta a relatat faptul că din documentele aflate in societate nu rezulta ca doamna B. Speranța a participat la cursul de formare profesionala din inițiativa angajatorului, pentru ca angajatorul sa suporte cheltuielile ocazionate de participare (art.194 Codul Muncii), în acest sens nu există un program de formare profesională, anexa la contractul colectiv de muncă așa cum prevede art. 191 alin.2 din Codul muncii, prin care să fie stabilite obiectivele, domeniile de activitate desfășurate pentru care este necesara formarea profesionala, personalul care participa si durata cursurilor de formare profesionala, fapt pentru care Consiliul de Administrație nu a aprobat finanțarea cheltuielilor pentru participarea la acest stagiu de pregătire. Daca participarea la curs ar fi fost din inițiativa angajatorului, pentru perioadele in care d-na B. Speranța a participat la stagiul de formare profesionala, fiind scoasa integral din activitate, trebuia sa i se suspende contractul individual de munca si prin contractul individual de munca sa-i fie stabilita o indemnizatei plătită de angajator, așa cum prevede art.194, alin. 3 din Codul Muncii, salariatul nu poate avea inițiativa încetării contractului individual de munca o perioada de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala .
Reclamanta a mai arătat că referitor la formarea profesionala, actul adițional nr.95/29.08.2006 la contractul individual de munca valabil pe anul 2006, pana la 30.08.2007 nu conține decât obiective si modalitatea in care se poate realiza formarea profesionala, nefăcând-se referire la „ modalitatea concreta de formare profesionala drepturile si obligațiile părților, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legale de formare profesionala inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul așa cum se prevede in art.194 alin.2.
Având in vedere ca finanțarea cheltuielilor pentru participarea la stagiul de pregătire profesionala nu a fost aprobata de Consiliul de Administrație, pentru a se justifica suportarea cheltuielilor efectuate cu formarea profesionala a d-nei B. Speranța, in anul 2007 a fost încheiat actul adițional nr.l01/30.08.2007 la contractul individual de munca, prin care s-a introdus o clauza privind formarea referitoare la obligația acesteia ca „ la data absolvirii cursului de formare profesionala, salariatul nu poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 ani…”.
S-a arătat că persoana care a aplicat viza de control financiar preventiv este pârâtul Viasu D., ce a fost împuternicit sa exercite controlul financiar preventiv in conformitate cu prevederile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern / managerial si controlul financiar-preventiv.
Conform art.10, alin.5, din O.G. nr.119/ 1999 privind controlul intern/managerial si controlul financiar preventiv si ale O.M.F.P. nr.522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, respectiv: „ persoanele in drept sa exercite controlul financiar-preventiv propriu răspund, potrivit legii, in raport de culpa lor, pentru legalitate, regularitate si încadrarea in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, in privința operațiunilor care au acordat viza de control financiar preventiv".
In conformitate cu art.5, alin (1) din Ordonanța nr.119/1999 „persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniu public au obligația sa realizeze o buna gestiune financiara prin asigurarea legalității, regularității, economicității si eficientei in utilizarea fondurilor publice si in administrarea patrimoniului public ".
S-a menționat faptul că încă din data de 19.02.2013 pârâtul V. D. a avut cunoștința de faptul ca doamna B. Speranța a participat la cursul de medicina muncii întrucât a formulat către Inspectoratul de Politie al Politiei al județului T. adresa nr.740, data la care trebuia sa informeze consiliul de administrație in legătura cu prejudiciul cauzat.
S-a mai precizat de către reclamantă că termenul de prescripție începe sa curgă începând cu data de 19.02.2013 si astfel are un interes legitim in formularea acestei acțiuni.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.254 Codul Muncii, republicat.
La data de 05.02.2015 pârâtul V. D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică.
Pârâtul, având in vedere prevederile art. 6, alin. (4) Noul cod civil si art. 201 din Legea nr. 71/2011, a solicitat instanței sa constate ca dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost formulat in termenul stabilit de lege. Odată cu stingere dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind accesorii, conform prevederilor art. 1 din Decretul nr.167/1958, iar termenul prescripției este de 3 ani.
S-a precizat că pe această perioada au fost întocmite anual Bilanțuri contabile,R. ale Comisiei de cenzori, R. ale administratorului, avizate si aprobate de Consiliul de Administrație si Adunarea Generala a Acționarilor, precum si R. de control ale Ministerului de Finanțe, verificări gestionare de fond ale acționarului majoritar CE. Oltenia, conform Actului constitutiv al societății si nu au fost constatate cheltuieli neeconomicoase si care sa depășească prevederile din Bugetul de Venituri si Cheltuieli pe fiecare an, mai mult Curtea de Conturi a efectuat un control la S.C. M. M. SA, in urma unor sesizări privind aceste aspecte in anul 2012 si nu au fost constatate nereguli.
Pârâtul a menționat că în motivele prezentate in cerere nu este determinata cu exactitate si in mod direct dauna, paguba, efectele patrimoniale negative produse de subsemnatul, prejudiciul patrimonial rezulta din încălcarea drepturilor si intereselor economice si care trebuie sa fie real, cert, material: „salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.”
S-a arătat de către pârât că aceste sume considerate,, despăgubiri" reprezintă contravaloarea unor cheltuieli efectuate și ulterior decontate unui angajat al societății pe baza de documente legale, Ordine de deplasare - delegații, dispuse si semnate de directorii societății la plecarea in delegație, cheltuieli care se calculează ulterior, după ce au fost deja efectuate din banii angajatului trimis in delegație ( interes de serviciu) si la decontare sunt însoțite de documente justificative legale(transport, cazare, diurna), pentru care angajatul "întocmește si o declarație pe proprie răspundere. Documentele anexate se verifica si se certifica pentru realitate si legalitate in vederea decontării de compartimentul financiar-contabilitate, se avizează de contabilul sef si se aproba decontarea lor de ordonatorul la plata, directorul societății.
Contabilul sef nu acorda viza de control financiar-preventiv anticipat, pentru o operație economica ce urmează a se realiza si avizează in vederea aprobării la plata - decontarea unor cheltuieli, deja realizate anterior avizării.
De asemenea, s-a precizat că în motivarea acțiunii nu se prezintă probe din care sa rezulte si sa se justifice îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru declanșarea răspunderii patrimoniale, fiind invocata Decizia nr.2417/2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj „ s-a stabilit ca din verificarea legalității cheltuielilor ocazionate de susținerea examenului de selecție pentru înscrierea la programul de rezidențiat s-a constatat efectuarea de plați nelegale ce au diminuat rezultatul financiar si impozitul pe profit," fără sa fie invocat temeiul legal care a fost încălcat si cum s-a ajuns la constatarea ca aceste plați sunt ilegale, mai mult reclamanta recunoaște ca aceste cheltuieli au fost aprobate prin Hotărârea CA. nr. 3/2006 si ca societatea nu a avut aprobat conform prevederilor legale un plan de formare profesionala pentru anul 2006, iar in anul 2007 a fost încheiat Actul adițional nr.101/30.08.2007 la Contractul individual de munca care cuprinde o clauza privind formarea profesionala. Temeiul invocat pentru nelegalitatea acestor operațiuni este art.10, alin. (5) din O.G. nr.119/1999 privind controlul intern/ managerial si controlul financiar preventiv si O.M.F.P. nr.522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea c.f.p., respectiv: „persoanele in drept sa exercite controlul financiar - preventiv propriu răspund, potrivit legii, in raport de culpa lor, pentru legalitate, regularitate si încadrarea in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, in privința operațiunilor care au acordat viza de control financiar - preventiv".
Astfel, organul de control a stabilit ca din verificarea legalității cheltuielilors-a constatat efectuarea de plați nelegale, nefiind vorba de credite bugetare sau de credite de angajament aprobate, sau măcar de schimbarea ca destinație a unor cheltuieli prevăzute in bugetele de venituri si cheltuieli aprobate, in funcție de care este stabilita eficienta, economicitatea sau temeinicia unei cheltuieli, cu atât mai mult cu cat aceste cheltuieli sunt pentru perfecționare si formare profesionala, se recuperează in timp, iar eficienta lor este greu de calculat la o anumita perioada, chiar daca se întinde pe trei ani.
Toate aceste cheltuieli de deplasare (transport, diurna, cazare) aprobate si decontate de conducerea societății in baza unor documente justificative legale, prevăzute in B.V.C. la perioade aprobate prin Bilanțul contabil, la sfârșitul fiecărui an, prin Raportul cenzorilor și administratorului depuse la Ministerul Finanțelor Publice, situația veniturilor și cheltuielilor înregistrate la aceste perioade, referitor la eficiența lor, nu mai poate fi rectificate.
Cheltuielile de deplasare ale unui salariat se decontează in baza Ordinului de deplasare -
Delegație de serviciu, care in conformitate cu Normele metodologice de întocmire si utilizare a
documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul 3512/2008 al ministrului Finanțelor
Publice si in conformitate cu Graficul de circulație a documentelor in cadrul S.C. M. M. SA Tg-J., aprobat prin Decizia directorului executiv, are următorul circuit:
- cod „14-5-4"; - emitent: „persoana care urmează a efectua deplasarea";
- circula: persoana împuternicita sa dispună deplasarea, prin semnare;
- registratura societății;
- persoana care efectuează deplasarea;
- persoanele autorizate de la unitatea unde s-a efectuat deplasarea sa confirme sosirea si plecarea persoanei delegate;
- registratura unității pentru depunerea decontului de deplasare;
- financiar contabil pentru verificarea decontului, pe baza actelor justificative anexate si a unei declarații sub semnătura proprie a persoanei delegate;
- persoana autorizata sa exercite controlul financiar - preventiv;
- conducătorul unității pentru aprobarea cheltuielilor efectuate.
Astfel, s-a menționat de către pârât că persoana împuternicita sa acorde viza de control financiar - preventiv nu avizează si cu atât mai mult, nu aproba delegarea in interesul serviciului a personalului angajat, aceasta fiind in exclusivitate competenta conducătorului unității, compartimentul financiar-contabilitate verifica doar decontarea cheltuielilor de deplasare pe baza documentelor justificative anexate la decontul de cheltuieli si a declarației persoanei care a efectuat deplasarea post factum, după ce deplasarea a fost efectuata), in baza Ordinului de deplasare care este imperativ, iar aprobarea si plata efectiva a cheltuielilor este aprobata de conducătorul unității, care a dispus si delegarea angajatului.
Delegarea unui salariat nu presupune numai cheltuieli de deplasare, dar si plata drepturilor salariale prin întocmirea documentelor de pontaj, foaia colectiva de prezenta, fisa calcul salarii, state de plata, documente care au fost întocmite având in vedere aprobarea CA. de participare la concursul de rezidențiat la care au participat mai mulți medici angajați ai societății chiar si la cursuri pentru a doua specializare si in baza Actului adițional la Contractul individual de munca al angajatului, care ulterior s-a constatat ca nu îndeplinea condițiile legale.
S-a menționat că în vederea acordării vizei de control financiar-preventiv propriu, proiectele de operațiuni se prezintă însoțite de documente justificative corespunzătoare, certificate in privința realității si legalității prin semnătura conducătorului compartimentului sau a persoanelor de specialitate care inițiază operațiunea respectiva, conform aceluiași ort. 10, alin.(3) din ordonanța menționata.
Acordarea vizei de control financiar - preventiv propriu nu este competenta si nici răspunderea exclusiva a persoanei care exercita controlul financiar-preventiv propriu mai mult, art. 10 alin (A) din O.G. nr. 119/1999 dispune:
„Compartimentele de specialitate prevăzute la alin. (3) răspund pentru realitatea, regularitatea si legalitatea operațiunilor ale căror documente justificative le-au certificat. Obținerea vizei de control financiar - preventiv propriu pe documente care cuprind date nereale sau inexacte si/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu exonerează de răspundere pe șefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit."
Cheltuielile de deplasare realizate si înregistrate in evidentele financiar - contabile ale societății au fost prevăzute in bugetele de venituri si cheltuieli pentru fiecare an din aceasta perioada si care nu au fost depășite, iar decontarea lor s-a efectuat in numerar prin operațiuni evidențiate in Registrul de Casa pe baza de Dispoziții de plata, care la rândul lor au fost certificate si aprobate de compartimentele de specialitate si verificate pentru legalitate, lunar de membrii Comisiei de cenzori si menționate in Registrul de procese verbale, fără ca aceștia sa sesizeze conducerea societății, respectiv Consiliul de Administrație si A.G.A de existenta unor nereguli.
Referitor la mențiunea reclamantei ca in data de 19. 02. 2013 a fost transmisa adresa nr.740 la I.P.J. T. la o solicitare a acestei instituții, adresată si înregistrată la acționarul majoritar al societății, in urma unei plângeri penale referitoare la cursurile de specialitate efectuate de d-na dr. B. Speranța (plângere respinsa de organul de cercetare penala) prin care s-a comunicat ca la data respectiva societatea nu avea înregistrate in evidentele contabile prejudicii provenite din cheltuielile ocazionate de aceste cursuri, adresa care nu are legătura cu acțiunea formulata, cu prescripția si nici cu dreptul la acțiune.
În legătura cu aceste cursuri au fost făcute numeroase sesizări la instituțiile statului, inclusiv la Curtea Constituționala a României in anul 2012, care au fost verificate nefiind stabilite masuri împotriva unor angajați sau a conducerii societății.
Aceste aspecte se puteau clarifica in timpul sau la finalizarea controlului realizat de Camera de Conturi Gorj sau prin formularea de obiecțiuni la Raportul de control, inclusiv in ce privește prescripția acestor cheltuieli, dar in mod intenționat si abuziv acestea au fost stabilite in răspunderea unica a contabilului sef al cărui post a fost desființat ilegal in luna iulie 2013, la propunerea noului director executiv.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de dispozițiile art. 205 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În temeiul disp. art. 258 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind admisibilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
În baza art.248 cod procedură civilă, tribunalul va analiza cu precădere excepția prescripției dreptului materiale la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare.
Se reține astfel că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta . Tg-J. a solicitat obligarea pârâtului V. D., prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești în sumă de 6.938,30 lei, reprezentând contravaloare deconturi achitate numitei B. Speranța pentru deplasări la Timișoara și suma de 299.80 lei reprezentând beneficii nerealizate.
Pârâta a susținut că suma respectivă a fost achitată nelegal în condițiile în care în perioada martie 2006-aprilie 2010 dr. B. Speranța a fost prezentă la cursurile pentru obținerea celei de-a doua specializări beneficiind nelegal de drepturi salariale, neexistând un program de formare profesională, iar Consiliul de Administrație nu a aprobat finanțarea cheltuielilor pentru participarea la acest stagiu de pregătire.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit c din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
De asemenea, potrivit art. 211 din Legea nr. 62/2011, cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:
c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Reiese așadar că termenul de 3 ani în care se prescrie dreptul la acțiune al angajatorului împotriva salariatului pentru recuperarea unor sume acordate necuvenit începe să curgă de la data producerii pagubei, și nu de la un alt moment.
Cum în cazul de față sumele respective au fost acordate numitei B. Speranța în perioada 2006-2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29.12.2014, termenul de prescripție de trei ani este cu mult depășit. Acest termen operează și în favoarea pârâtului din cauza de față, căruia i se impută faptul că ar fi aplicat viza de control financiar preventiv în vederea decontării contravalorii deplasărilor efectuate de salariatul B. Speranța în intervalul menționat.
În mod greșit s-a susținut de către pârâtă că termenul de prescripție a început să curgă începând cu data de 19.02.2013, când a fost formulată adresa nr.740 către Inspectoratul de Poliție al Județului T.(fila 78 din dosar), în condițiile în care raportat la prevederile legale mai sus menționate acest termen începe să curgă de la data producerii pagubei. Ori, paguba a fost produsă în dauna unității pârâte în momentul efectuării deconturilor către numita B. Speranța, fapt ce s-a întâmplat în perioada 2006-2010.
De altfel, toate ordinele de deplasare, inclusiv referatele de pe verso privind cheltuielile efectuate cu ocazia deplasărilor au fost aprobate de către conducătorul unității. Mai mult, acesta din urmă a avut cunoștință și de hotărârea Consiliului de Administrație nr.6/2006 prin care nu a fost aprobată finanțarea din fondurile societății a cheltuielilor pentru specializarea „Medicina Muncii” în vederea căreia a participat și numita B. Speranța conform ordinelor de deplasare.
De asemenea, irelevantă sub aspectul curgerii prescripției este și constatarea făcută de organul de control din cadrul Curții de Conturi, care este un terț față de raporturile de muncă ce s-au derulat între părțile litigante, atâta timp cât reclamanta a avut cunoștință de efectuarea plăților încă de la momentul achitării acestora, precum și de faptul că nu fuseseră aprobate astfel de sume.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune astfel că o va admite și în consecință va respinge cererea ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și în consecință respinge acțiunea formulată de către reclamanta . TG-J., cu sediul în Tg-J., .. 38A, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul V. D., cu domiciliul în Motru, ., ., ., având CNP_, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
4 ex. / 27 Mai 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2144/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4039/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
