Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 98/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 8206/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 98/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R.
Asistent judiciar I. R. G.
Asistent judiciar C. P.
Grefier R. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat L. M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. Cornelius R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având în vedere cererea scrisă a reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa părților.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Din oficiu, instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune și constatând cauza în stare de judecată, o retine spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat L. M. a chemat în judecată pârâta Școala G. Cornelius R., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligate să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art.1 alin.1 lit.c din OG nr. 15/2008, coeficienții de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru funcțiile didactice din anexele nr.1.2, 2 si 3 vor avea următoarele valori: intre 01.01._08:259,593 lei; între 01.04._08:275,168 lei; între 01.10._08: 291, 678 lei.
Aceasta ordonanță a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/27.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei, pentru perioada 01.10._09, aceasta urmând a fi valoarea de referința pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr. 221/2008 prevedea creșterea salariilor personalului didactic si didactic auxiliar începând cu 01 octombrie, pârâții nu au procedat la calculul si plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi.
O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 a modificat unele măsuri ale O.G. 15/2008 așa cum a fost aprobată prin Legea 221/2008, reducând majorările stabilite de Parlament, însă prin Decizia nr.1221/12.11.2008 Curtea Constituționala s-a pronunțat in sensul constatării O.G. 136/2008 ca fiind neconstituțională, iar prin decizia nr. 843 din 02.06.2009 a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp. art. 1 pct.2 si 3 din OUG 151/2008 pentru modificarea si completarea OG 15/2008, sunt neconstituționale.
De asemenea, prin O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului bugetar s-a încercat, din nou, reducerea majorărilor salariale stabilite de Parlament, încercând sa se blocheze aplicarea Legii nr.221/2008, însă si acest act normativ a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr.989/30.06.2009.
Încercările executivului de a bloca aplicarea Legii nr.221/2008 au continuat prin adoptarea O.U.G. nr. 31/2009 si 41/2009 ce modificau perioada de aplicabilitate a unor dispoziții legale declarate neconstituționale, astfel că ele erau lipsite de efecte juridice.
Reclamanta a mai arătat că în baza Legii nr.330/2009, salarizarea trebuia să se mențină, începând cu 01.01.2010 la nivelul lunii decembrie 2009, cu aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000, in valoare de 400 lei, în baza art. 30 alin.5, art.12 alin.3 si art. 7 alin.2 din această lege.
În dovedirea cererii, a depus la dosar: adeverința nr.277/20.05.2014 emisă de Școala G. Cornelius R., cartea de identitate.
Pârâta Școala G. „Cornelius R.” nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din 15 ianuarie 2015, din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar această excepție va fi analizată cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Astfel, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta L. M. a chemat în judecată pârâta Școala G. „Cornelius R.”, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii prevăd că acțiunile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere că reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29 octombrie 2014, instanța constată că la data introducerii cererii de chemare în judecată prescripția dreptului material la acțiune se împlinise.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, identificată prin CUI_, în numele membrului de sindicat L. M., CNP_, cu domiciliul în comuna Dănciulești, ., în contradictoriu cu pârâta Școala G. Cornelius R., cu sediul în ., județul Gorj.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. R. | Asistent judiciar, I. R. G. | Asistent judiciar, C. P. |
Grefier, R. R. |
4 ex.
C.P. 20 Ianuarie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
