Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 905/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 905/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 7534/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 905/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâta . SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamantă avocat P. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, iar pentru societatea pârâtă s-a prezentat consilier juridic Dungan L., conform împuternicirii depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul atât cu privire la excepția tardivității emiterii deciziei contestate, cât și pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și a învederat instanței faptul că a renunțat la excepția tardivității prin notele de ședință depuse anterior, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei contestate și obligarea pârâtei la restituirea sumei reținute ca sancțiune. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A susținut că nu există o legătură de cauzalitate între fapta reclamantei și prejudiciul produs unității prin înregistrarea unui număr fictiv de kilometrii de către șofer. Că, sancțiunea aplicată reclamantei este dacă nu neîntemeiată oricum disproporționată având în vedere gravitatea, consecințele directe, conduita anterioară a reclamantei respectiv lipsa altor abateri în activitatea desfășurată în cadrul societății. A susținut de asemenea că și în situația în care, prin absurd, s-ar admite existența unei conduite culpabile și a consecinței prejudiciabile, nu poate fi oricum justificată legătura de cauzalitate între aceste două situații, din moment ce la da la care s-a procedat la audierea reclamantei, cursa fusese confirmată.
Reprezentantul pârâtei a solicitat respingerea excepției tardivității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. A susținut că sancțiunea a fost aplicată la o săptămână de la înregistrarea raportului final de cercetare astfel încât nu se pune problema tardivității. Cât privește susținerile reclamantei constând în insuficienta aplicare a dispozițiilor referitoare la cercetarea prealabilă, a arătat că reclamanta a fost invitată pentru a-și expune punctul de vedere ocazie cu care a fost întrebată dacă solicită un termen pentru a-și formula apărările, iar aceasta a afirmat că nu este cazul întrucât este consilier juridic și este în măsură să-și susțină apărările. Cât privește individualizarea sancțiunii s-a arătat că aceasta a fost corectă în condițiile în care este vorba de un consilier juridic care prin declarațiile sale false a sprijinit săvârșirea de către un alt salariat a unei abateri disciplinare. Că, fapta reclamantei a fost considerată o abatere gravă tocmai având în vedere statutul acesteia de consilier juridic.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 4163/02.09.2014- număr din Registrul special si nr._/02.09.2014-numar din Registrul general, decizie emisa de Directorul General Executiv al Societății Complexul Energetic O. SA, prin care reclamanta a fost sancționată cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o durata de 3 luni conform art. 248 alin.1 lit. c din Codul Muncii coroborat cu art.210 alin. 1 lit. c din Contractul Colectiv de Munca al societății.
Reclamanta a solicitat în principal tardivitatea emiterii deciziei contestate, iar in subsidiar nulitatea absoluta a deciziei menționate cu consecința repunerii pârtilor in situația anterioara.
În fapt, reclamanta a menționat că este angajata Societății Complexul Energetic O. SA in funcția de consilier juridic începând cu data de 16 05 2005 așa cum rezulta din Dispoziția nr 368 din data de 17 05 2005 emisa de către Societatea Naționala a Lignitului O. SA Tg J. .
Fapta pentru care a fost sancționată disciplinar prin diminuarea salariului cu 10 % pe trei luni, respectiv septembrie, octombrie si noiembrie 2014, consta in faptul că a dat o declarație neconforma cu realitatea in fata comisiei Departamentului de Control Intern in data de 13.06.2014, declarație asupra căreia reclamanta a revenit ulterior.
Astfel, reclamanta a precizat că în data de 08.05.2014, fiind nevoita sa se prezinte la Tribunalul M. in vederea susținerii unor dosare ale societății pârâte, s-a deplasat cu autoturismul de serviciu condus de numitul Patrascoiu C..
Reclamanta a precizat că după o anumită perioadă de timp a fost contactată telefonic de către conducătorul auto Patrascoiu C. cu rugămintea ca in cazul in care va fi întrebată, sa confirme faptul ca, in data de 08.05.2014 când a fost la Tribunalul M., s-au deplasat si la Cariera Husnicioara, acesta susținând ca nu putea justifica 3 litri de combustibil si risca astfel sa fie concediat, urmând a acoperi paguba creata societății, respectiv pierderea celor 3 litri de benzina.
Astfel, reclamanta a dat o declarație neconformă cu realitatea pentru a-și ajuta colegul de serviciu, însă ulterior a dat o nouă declarație prin care a fost nevoita sa spună adevărul întrucât autoturismul in litigiu era monitorizat GPS- aspect neștiut de reclamantă, astfel ca, orice litru de combustibil consumat se reflecta in foaia de parcurs raportat la distanta parcursa.
S-a menționat că deși a dat explicațiile necesare celor in drept asupra situației create, reclamanta a fost anchetată disciplinar, apărările sale date prin nota explicativa in fata comisiei de disciplina au fost înlăturate, astfel ca, in cele din urma a fost emisa decizia din 02.09.2014 prin care i-a fost comunicata sancțiunea disciplinara aplicata.
Reclamanta a invocat tardivitatea aplicării sancțiunii disciplinare in raport de prevederile art.252 alin. 1 din Codul muncii unde este prevăzut un termen de 30 zile calendaristice de la săvârșirea faptei, in cazul său fapta constatându-se la 13.06.2014 iar dispoziția de sancționare a fost emisa in data de 02.09.2014. Astfel, prin Nota de informare a Departamentului Control Intern, înregistrata sun nr 748/18.06.2014 la SCE O. SA TG J., conducerea societății a luat la cunoștința despre săvârșirea faptei, data de la care începe sa curgă cele 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare .
S-a menționat că fapta pentru care a fost sancționată nu are legătura cu atribuțiile sale de serviciu, întrucât singura persoana care trebuia sa dea explicații cu privire la lipsa celor 3 litri de combustibil si eventual sa fie sancționată, era conducătorul auto Patrascoiu C., cu atât mai mult cu cat eu nu am semnat foaia de parcurs pentru deplasarea făcuta.
Conform Codului Muncii, răspunderea disciplinara are un caracter strict personal, nefiind o răspundere pentru fapta altora .
Astfel, potrivit disp. art.250 din Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinara in raport cu gravitatea abaterii, de împrejurările in care fapta a fost săvârșita, de gradul de vinovăție al salariatului, de consecințele abaterii disciplinare, de comportarea generala in serviciu precum si de eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior.
Reclamanta a arătat că sancțiunea privind diminuarea salariului cu 10% pe 3 luni este vădit disproporționata fata de așa-zisa fapta săvârșita iar la aplicarea ei nu s-au avut in vedere criteriile prevăzute la art. 250 din Codul muncii având in vedere ca nu a mai fost sancționată anterior, a avut un comportament bun in cadrul societății după cum este specificat in cuprinsul deciziei iar fapta pentru care s-a ajuns aici nu o privește direct pe reclamantă care nu a avut reprezentarea ca săvârșesc o fapta reprobabila prin faptul ca ajuta un coleg aflat . pentru lipsa a trei litri de benzina.
S-a precizat că nici comisia de cercetare disciplinara nu a respectat prevederile Codului muncii, in sensul ca prin adresa 4709/09 07 2014, primita de reclamantă in data de 14.07.2014, a fost înștiințată ca in data de 15.07.2014 este convocata sa dea nota explicativa, ori in acesta situație termenul acordat in vederea pregătirii pentru apărare acordat de legiuitor este de 5 zile calendaristice, conf. art. 267 alin 2 - Codul muncii, reclamanta având la dispoziție o zi.
Totodată, reclamanta a precizat faptul că persoanele care au semnat foaia de parcurs au fost sancționate cu avertisment scris .
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii, CCM/2013-2014 al S CE O. SA TG J. .
La data de 11.11.2014 societatea pârâtă . SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
In fapt, pârâta a precizat că decizia contestata a fost emisa după efectuarea cercetării disciplinare dispusa de către Directorul General al Societății Complexul Energetic O. SA ;comisia de cercetare întocmind un raport final înregistrat sub nr._/14.08.2014. Cercetarea disciplinara prealabila a evidențiat următoarele aspecte: * Din Nota de Informare nr. 748/18.06.2014 întocmita de Departamentul Control Intern al societății care a avut ca tematica verificarea privind modul de utilizare a autoturismelor in cadrul Societății Complexul Energetic O. S.A.- sediu Sucursala Divizia Miniera Tg-J., verificări care s-au efectuat in perioada 12.06-16.06.2014, au rezultat o . deficiente, cum ar fi înscrierea pe foile de parcurs a unor trasee ce nu sunt înregistrate de sistemul GPS.
In data de 08.05.2014, reclamanta fiind nevoita sa se prezinte la Tribunalul M. pentru a susține interesele societății in doua dosare a solicitat mijloc de transport, acesta fiindu-i asigurat, fiindu-i repartizat conducătorul auto Patrascoiu C. cu autoturismul 29-GJ-SEN. Deplasarea s-a efectuat pe traseul Tg-J. - Drobeta-T.-S., ajungând la Tribunalul M. aproximativ in jurul orei 11,00 așa cum reiese din a doua declarație data de reclamantă. După rezolvarea problemelor la Tribunal reclamanta declara in prima nota explicativa ca a mers la Cariera Husnicioara pentru a lăsa niște documente (sentințe judecătorești) la compartimentul juridic.
Acest lucru nu rezulta din ordinul de deplasare si nici din foaia de parcurs generata de sistemul GPS.
Reclamanta a fost convocata conform legii prin adresa nr. 4709/09.07.2014, iar aceasta s-a prezentat la cercetarea disciplinară prealabilă în data de 15.07.2014, ora 10,00 la Societatea Complexul Energetic O. S.A.- Direcția Resurse Umane, Tg-J., . P., nefiind asistata de reprezentantul organizației sindicale din care face parte. Prin nota explicativa data in fata comisiei de cercetarea disciplinara prealabila motivează faptul ca nu ar fi fost legal convocata conform Codului Muncii, invocând faptul ca adresa de convocare a fost făcuta cu o zi înainte de realizarea cercetării. Întrebata de comisie daca solicita un alt termen pentru a-si formula apărările, reclamanta a afirmat ca nu este cazul,fiind consilier juridic si este in măsura sa-si susțină apărările.
Astfel, critica reclamantei privitoare la modalitatea in care a fost convocata la cercetarea disciplinara este netemeinica, cu atât mai mult cu cat invoca art.267 din Codul muncii care nu este incident, acest articol conține prevederi despre jurisdicția muncii, nu despre răspunderea disciplinara.
Conform art.251 Codul muncii, (2) In vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana împuternicita de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data ,ora si locul întrevederii. Convocarea adresata reclamantei a respectat toate canoanele impuse de dispoziția legala, ca dovada reclamanta a fost prezenta la ora si locul stabilit, a afirmat ca este in măsura sa-si susțină apărările si a formulat nota explicativa in scris.
Motivul cercetării disciplinare prealabile a reclamantei il constituie declarația neconforma cu realitatea din data de 13.06.2014 ,privind faptul ca in data de 08.05.2014,atunci când s-a deplasat la Tribunalul M., la întoarcere ar fi mers la UMC Husnicioara, lucru neadevărat, acesta fiind contrazis de foaia de parcurs generata de sistemul GPS.
S-a menționat de către societatea pârâtă că au fost înlăturate apărările invocate de către reclamantă de către comisia de cercetare disciplinară prealabilă întrucât, prin declarațiile date inițial in fata comisiei din cadrul Departamentului de Control Intern a declarat lucruri neadevărate, încălcând astfel prevederile pct. 2.17, art. 206(2) din Contractul Colectiv de Munca si pct. 2.16, art. 39.2 din Regulamentul Intern care prevăd ca este considerata abatere disciplinara „ comunicarea cu intenție de date sau informații false sau incomplete "
Fapta săvârșita de salariata Sabiescu E. a condus la înscrierea in foaia de parcurs si, totodată la confirmarea unor curse fictive.
În ceea ce privește tardivitatea aplicării sancțiunii, invocate de reclamantă, pârâta a solicitat respingerea acestei excepții arătând că potrivit art. 252 alin.1 Codul muncii prevede "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Înalta Curte de Casație si Justiție a pronunțat Decizia nr. 16/2012, in recursul in interesul legii, prin care a stabilit ca termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii sa curgă de la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
Având in vedere ca Raportul final a fost înregistrat in 14.08.2014 si decizia de sancționare a fost emisa in 02.09.2014, critica tardivității este eronata.
Pârâta a mai arătat că abaterea disciplinara prevăzuta de Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate, respectiv la art. 206(2) ,2.17,, comunicarea cu intenție de date sau informații false sau incomplete”, precum si in Regulamentul Intern, la capitolul Reguli privind disciplina muncii in unitate, art.39(2) ,2.16, este cea care a fost constatata si sancționată.
Că reclamanta a recunoscut ca a furnizat informații false in fata Corpului de control, justificând ca nu știa ca aceste informații pot fi verificate prin intermediul aparaturii GPS, apoi ca a încercat sa ajute un coleg sa acopere utilizarea autoturismului in alte scopuri decât cele reglementate. Fapta reclamantei este in legătura cu atribuțiile de serviciu, pentru ca a susținut in mod incorect ca deplasarea a fost efectuata in cadrul atribuțiilor de serviciu, de la o instanța la o subunitate, motiv pentru care i s-a asigurat mijloc de transport.
S-a precizat că fapta reclamantei a produs consecințe juridice, având in vedere ca a încercat sa acopere altă abatere disciplinara, cea a șoferului, având in vedere ca fapta de a folosi in interes personal bunurile din patrimoniul unității este considerata o abatere destul de grava.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Față de prevederile art.248 cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu precădere asupra excepției tardivității invocată de reclamantă prin acțiunea formulată, constatând în acest sens că prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei nu s-a solicitat să se ia act de renunțarea la această excepție.În acest sens, se reține că potrivit art. 252 alin.1 Codul muncii "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Prin decizia nr.16/2012 dată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit ca termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii începe să curgă de la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
În cazul de față, Raportul final al cercetării prealabile a fost înregistrat in 14.08.2014(fila 24 din dosar) iar decizia de sancționare a fost emisa in 02.09.2014, așadar în termenul legal, astfel că se impune respingerea excepției tardivității.
Pe fondul cauzei, analizând cererea reclamantei, raportat la probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată și reține următoarele:
În fapt, reclamanta Sabiescu E. în calitate de consilier juridic în cadrul . SA a contestat decizia nr. 4163/_/02.09.2014 prin care a fost sancționată în baza art.248 litera c codul muncii coroborat cu art.210 alineat 1 litera c din Contractul Colectiv de Muncă, cu reducerea salariului de bază pe o durată de trei luni cu 10%.
S-a reținut în sarcina reclamantei că se face vinovată de încălcarea art.206 alineat 2 punct 2.17 din Contractul Colectiv de muncă și art.39 alineat 2 punct 2.16 din Regulamentul intern, care prevede:”comunicarea cu intenție de date sau informații false sau incomplete” constituie abatere disciplinară.
În motivarea contestației, reclamanta a susținut în principal că: decizia de sancționare contestata a fost emisă tardiv;fapta pentru care a fost sancționată nu are legătură cu atribuțiile sale de serviciu; nerespectarea dispozițiilor privind cercetarea prealabilă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă următoarea stare de fapt:
Prin nota de informare nr.748 din 18.06.2014 întocmită de departamentul control intern al societății care a avut ca tematică verificarea privind modul de utilizare a autoturismelor în cadrul . SA, s-au reținut o . deficiențe cum ar fi înscrierea pe foile de parcurs a unor trasee ce nu sunt înregistrate în sistemul GPS.
S-a constatat astfel că în data de 08.05.2014 reclamanta s-a prezentat la Tribunalul M. pentru a susține cauze aflate pe rolul acestei instanțe, ocazia cu care a solicitat mijloc de transport, respectiv autoturismul condus de P. C.. În data de 13.06.2014 reclamanta a dat o declarație neconformă cu realitatea, în fața comisiei Departamentului de Control Intern(fila 41 din dosar), precizând că după susținerea cauzelor la Tribunalul M. a mers la cariera Husnicioara pentru a lăsa niște documente la compartimentul juridic, susținere contrazisă însă de ordinul de deplasare și foaia de parcurs generată de sistemul GPS.
Ulterior, în nota explicativă dată în fața comisiei de cercetare disciplinară, reclamanta a susținut că la aproape o lună de la data deplasării, a fost sunată de conducătorul auto P. C., spunându-i că are ceva probleme și că în foaia de parcurs din data de 08.05.2014 a trecut un drum de Husnicioara, rugând-o să confirme acest lucru dacă este întrebată. Cu aceeași ocazie reclamanta a declarat că nu cunoștea faptul că autoturismul este monitorizat cu aparat GPS, fapt pentru care a dat o a doua declarație la Corpul de Control Intern al societății în care recunoaște că în prima declarație a scris lucruri neadevărate pe care le regretă.
Prin urmare, reclamanta a fost sancționată pentru „comunicarea cu intenție de date sau informații false sau incomplete”, faptă ce constituie abatere disciplinară conform art.39 alineat 2 punct 2.16 din Regulamentul intern.
Fapta reclamantei are în mod evident legătură cu atribuțiile de serviciu, în condițiile în care a susținut în mod nejustificat că în data de 08.05.2014 deplasarea pe care a efectuat-o cu autoturismul condus de P. C. a vizat și cariera Husnicioara, când în realitate aceștia s-au deplasat doar la Tribunalul M.. De altfel, prin nota explicativă din data de 17.06.2014, reclamanta a recunoscut faptul că a făcut această afirmație pe care nu o mai susține întrucât a greșit, susținând niște lucruri neadevărate.
Nici susținerea reclamantei în sensul că n-a fost respectată întocmai procedura cercetării disciplinare prealabile nu poate fi primită de instanță.
În conformitate cu art.251 din Codul muncii republicat:
(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute de art.248 alin.1 lit.a(avertisment) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile în care prevăzute la alin.2, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare salariatul are dreptul să formuleze si să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum si dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de către un membru al sindicatului al cărui membru este.
În speță, se reține că nu au fost încălcate prevederile privind cercetarea disciplinară în cazul reclamantei.
Reclamanta a fost convocată la cercetare disciplinară prin adresa nr.4709 din 09.07.2014 8fila 31 din dosar) pentru data de 15.07.2014, ora 10,00, la Direcția resurse Umane Tg-J., obiectul cercetării constând in ,,cercetarea disciplinară prealabilă a faptei menționată în Nota de Informare a Corpului de Control nr.748/18.06.2014, măsura nr.3, cu privire la declarația necorespunzătoare adevărului în care afirma deplasarea autoturismului_ la UMC Husnicioara în data de 08.05.2014”. Convocarea a fost comunicată reclamantei în data de 14.07.2014, într-adevăr cu doar o zi înainte de data întrevederii, însă dreptul la apărare al acesteia nu a fost încălcat devreme ce i s-a acordat posibilitatea solicitării uni termen în acest sens, ocazie cu care reclamanta a precizat că fiind consilier juridic este în măsură să-și susțină apărările, aspect menționat la punctul 2 din nota explicativă(fila 27 din dosar).
De asemenea, a fost întocmită nota explicativă din data de 15.07.2014, reclamanta răspunzând tuturor întrebărilor formulate de comisia de cercetare disciplinară.
Cât privește susținerea reclamantei că nu există o legătură de cauzalitate între fapta sa și prejudiciul produs unității prin înregistrarea unui număr fictiv de kilometrii de către șofer, instanța reține că acest lucru este lipsit de relevanță.
Pentru antrenarea răspunderii disciplinare a unui salariat, trebuie să fie întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare:
- obiectul, constituit de relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă;
- latura obiectivă, respectiv fapta-acțiunea sau inacțiunea salariatului;
- subiectul, care este întotdeauna o persoană fizică în calitate de subiect calificat, respectiv salariatul;
- latura subiectivă, respectiv vinovăția salariatului.
Existența întrunită a elementelor abaterii disciplinare-cauza, declanșează efectul, respectiv răspunderea disciplinară. Deci fapta ilicită trebuie să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul. Dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă.
Aceste elemente sunt întrunite și în cauza de față, în condițiile în care reclamanta a încălcat cu vinovăție obligațiile de serviciu, prin comunicarea de informații neadevărate, având drept scop acoperirea unei alte abateri disciplinare comisă de conducătorul auto, constând în înregistrarea fictivă a unui anumit număr de kilometrii.
Instanța reține însă că la emiterea deciziei de sancționare, angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 250 Codul muncii, sancțiunea aplicată reclamantei fiind disproporționată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate care se apreciază în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Este adevărat că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având competența de a individualiza sancțiunea disciplinară aplicabilă, însă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurării în care a fost săvârșită fapta, cu gradul de vinovăție al salariatului, raportat la consecințele abaterii disciplinare și cu luarea în considerare a comportamentului general al salariatului la serviciu și a eventualelor sancțiuni suferite anterior de către salariat.
Dispozițiile legale mai sus menționate au ca preocupare dozarea sancțiunii, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului activ educativ și preventiv al răspunderii.
Prin urmare, sancțiunile se aplică gradual în funcție de fapta comisă și de gradul de vinovăție al salariatului.
În speță, date fiind împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, având în vedere totodată comportarea generală bună a reclamantei la serviciu, inexistența unor sancțiuni disciplinare suferite anterior, instanța reține că angajatorul a aplicat o măsură severă față de salariatul în cauză, deși avea posibilitatea să aleagă o măsură mai moderată față de elementele concrete care stau la baza stabilirii unei sancțiuni disciplinare așa cum prevăd dispozițiile art. 250 Codul muncii.
Se reține că în materia legislației muncii nu există o interdicție expresă a instanței de judecată de a dispune înlocuirea sancțiunile aplicate de către angajator, pornind de la faptul că rolul instanței este în primul rând de a controla legalitatea și temeinicia deciziilor angajatorului și totodată să aprecieze la dozarea sancțiunii aplicată de angajator angajatului.
Prin înlocuirea sancțiunii, instanța nu se substituie în atribuțiile angajatorului, ci dispune conform propriei judecăți, sub aspectul individualizării acesteia. În acest mod nu trebuie absolutizată realizarea interesului salariatului, prin stabilirea unei sancțiuni mai ușoare, ci trebuie avut în vedere că, odată ce s-a constatat săvârșirea unei abateri disciplinare, acesta nu rămâne nesancționat.
În acest sens, instanța amintește și decizia nr. 11/2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, prin care s-a stabilit că „Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.”
Față de considerentele de mai sus, instanța apreciază că se impune înlocuirea și respectiv dozarea sancțiunii, reținând că angajatorul nu a individualizat în mod legal sancțiunea aplicată proporțional cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate ce trebuie apreciată în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale, prevăzute de art. 250 Codul muncii, astfel că va dispune înlocuirea sancțiunii aplicate reclamantei cu sancțiunea avertismentului scris. În temeiul art.453 cod procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității emiterii deciziei invocată de reclamanta S. E..
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta S. E., având CNP_, cu domiciliul în comuna Văgiulești, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Tg-J., ., nr. 5, județul Gorj.
Dispune modificarea deciziei de sancționare înregistrată sub nr. 4163 din 02.09.2014 în Registrul Special, în sensul că înlocuiește sancțiunea constând în reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10% cu sancțiunea avertismentului scris.
Obligă pârâta să restituie reclamantei sumele reținute în baza deciziei respective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
4 ex. / 26 Februarie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
