Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2726/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2726/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2726/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2726/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâții S.C. A. C. Salubritate SRL R., Orașul R. și C. L. R., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat M. A., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, pârâta S.C. A. C. Salubritate SRL R., reprezentată de avocat N. C., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, pârâții Orașul R. și C. L. R. fiind reprezentați de consilier juridic Ș. C..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că prin compartimentul Registratură s-a depus de către pârâta S.C. A. C. Salubritate SRL R. un set de înscrisuri, respectiv actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere și organigrama anterioară și ulterioară concedierii, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a dat cuvântul pe fond.
Avocat M. A. pentru reclamantă a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, conform motivelor detaliate în cererea de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat. Arată că în decizia contestată nu s-au menționat criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, că nu s-a făcut dovada efectuării notificării prevăzută de art.72 din Codul muncii.
Avocat N. C. pentru pârâta S.C. A. C. Salubritate SRL R. a solicitat respingerea acțiunii, susținând că au fost respectate criteriile de stabilire a priorității la concediere, că nu s-a notificat o simplă intenție de concediere, prin notificările efectuate de pârâtă, că s-a ținut cont la restructurare de organigrama întocmită în funcție de volumul de muncă.
Consilier juridic Ș. C. pentru pârâții Orașul R. și C. L. R. a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, pe cale de consecință, respingerea acțiunii față de pârâții Orașul R. și C. L. R., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuale pasivă. A arătat că față de obiectul litigiului, pe care –l apreciază a fi un litigiu de muncă in sensul dispozițiilor din Codul muncii, Orașul R. și C. L. R. nu au calitatea de angajatori ai reclamantei, astfel cum reiese din contractul individual de muncă al reclamantei, nu au emis decizia contestată, nu sunt debitori ai drepturilor solicitate de reclamantă, astfel că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză, pe fondul cauzei, urmând ca instanța să dispună.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.09.2014 sub nr._ , reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâții S.C. A. C. Salubritate S.R.L., Orașul R. și C. L. R. a contestat decizia nr.67 din data de 28.07.2014,
emisă de S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R., solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să dispună în baza art.78 din Codul muncii și, pe cale de excepție, nulitatea absolută a deciziei nr. 67/28.07.2014, emisă de conducerea S.C. Apa C. Salubritate S.R.L. R. și repunerea părților în situația avută anterior emiterii acestei decizii, în sensul reintegrării pe postul de lăcătuș, cu același salariu, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege.
Pe fond, având în vedere dispozițiile art. 65 si art. 66 din Codul muncii, invocate și de angajator în decizia nr.67/28.07.2014, să se dispună anularea deciziei și repunerea părților în situația avută anterior emiterii acestei decizii, în sensul reintegrării sale pe postul de lăcătuș și cu același salariu, întrucât decizia este netemeinică și nelegală; să fie obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate în raport cu indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. nr.13/2011, întrucât societatea pârâtă este de rea-credință și întârzie în mod repetat efectuarea plăților salariale și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în mod normal; să fie obligată pârâta la efectuarea calculului și plății tuturor contribuțiilor la fondurile sociale și speciale de stat, corespunzător drepturilor salariale rezultate conform solicitării anterioare; precum și să fie obligată societatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, pe care le va efectua cu acest proces.
În motivarea cererii a arătat că, in fapt, conducerea S.C. A. C. Salubritate S.R.L R., a emis decizia de concediere colectiva cu nr. 67 / 28.07.2014, care o vizează in mod direct și pe care i-a comunicat-o prin postă in data de 04.08.2014.
Că pârâta S.C. Apa C. Salubritate S.R.L. R. a fost înființată de C. L. R., în calitatea sa de asociat unic al societății pârâte, dar și în calitatea sa de autoritate locală deliberativă, care controlează și supraveghează destinele acestei societăți, prin adoptarea de H.C.L.-uri în ce îi privește, cum ar fi și H.C.L. nr. 58 / 23.06.2014, privind aprobarea planului de reorganizare, al organigramei și statului de funcții, iar Orașul R., prin reprezentantul său, este autoritatea locală executivă, care pune în aplicare H.C.L.-urile adoptate de C. L. R., inclusiv cu privire la societatea pârâtă.
S-a învederat că rațiunea de a introduce în cauză și pe cele două pârâte, este pe de o parte, una care constată legătura foarte strânsă cu societatea pe care au înființat-o, atât sub aspectul subordonării acestei societăți, cât și sub aspectul atestării calității celor două pârâte, ca fiind cei mai mari debitori ai acestei societăți, înființată de cele doua pârâte, iar pe de alta parte, din cauza zvonurilor care circulă foarte discret, cum că societatea ar urma să fie desființată, în ideea de a nu se mai plăti anumite obligații salariale. Rațiunea este una de protecție juridică a sa, în sensul identificării și asigurării sursei financiare, hotărârea judecătorească pronunțată în cauză urmând a le fi opozabilă celor două pârâte.
Precizează că este salariata societății pârâte in funcția de lăcătuș, in cadrul Sectorului -Apa C., la Stația de A., începând cu data de 02.03.2009, conform deciziei . SRL R., cu nr. 56 / 02.03.2009, ca urmare a preluării contractului său individual de muncă de la Direcția de Servicii Comunale R. ( DSC ), drept pentru care a fost încheiat și un act adițional la Contractul individual de muncă încheiat in cadrul Direcției de Servicii Comunale, documente pe care încă nu le deține, însă solicită instanței să le ceară de la angajator.
În cadrul societății pârâte s-au încheiat până în prezent două contracte colective de muncă între societate și salariați, cu drepturile și obligațiile părților, acolo precizate, care sunt obligatorii pentru părți și drept dovadă, proba îi incumbă angajatorului.
Cu privire la capătul 1 de cerere, reclamanta a arătat următoarele:
a) Societatea parata nu a respectat criteriile de stabilire a ordinii de priorități la concediere, în sensul ca nu a efectuat evaluarea realizării obiectivelor de performanță, încălcând astfel anexa la contractul colectiv de muncă pe unitate, care prevede că „perioada evaluata este cuprinsă între 01 ianuarie și 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea” și tot în această anexă se prevede că „evaluarea activității salariaților se face între 01 și 31 ianuarie, din anul următor perioadei evaluate”, unde era posibilă obținerea unor calificative diferite, care puteau face departajarea;
b) De asemenea, societatea pârâtă nu a respectat criteriile de stabilire a ordinii de priorități la concediere, în sensul că nu a aplicat criteriul social, prevăzut de lege dar și de contractul colectiv de muncă pe unitate, care prevede că: „a) dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de munca al soțului care are venitul cel mai mic, fără ca prin aceasta să
se poată desface contractul de munca al unei persoane care ocupa un post neavizat de reducere; b) măsura să afecteze pe acei salariați ai căror soți/soții au loc de muncă cu caracter permanent, într-o alta unitate; c) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; d) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în întreținere copii, bărbații văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, unici întreținători de familie, precum și salariații bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor”.
c) Societatea pârâtă nu a respectat procedura de informare cu toți salariații, privitor la măsurile luate și astfel a încălcat art. 73, al. 1, lit. a), din C.C.M. pe unitate, în sensul că în prealabil concedierilor colective, trebuia utilizată procedura de diminuare a programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, conform Codului muncii, dar și art. 73, al. 1, lit. b), din C.C.M. pe unitate, în sensul că justificarea tehnico-economică, împreună cu obiecțiile și propunerile salariaților, nu a fost supusă spre analiză și avizare Adunării Generale a salariaților, precum și art. 73, al. 1 lit. c), din CCM pe unitate, în sensul că angajatorul nu a inițiat în timp util, consultările cu reprezentanții salariaților, respectiv cu 20 de zile înainte de notificarea prevăzut la art.69 al.1 din Codul muncii;
d)Angajatorul a încălcat art.69 alin.3 din Codul Muncii, in sensul că nu a procedat la o departajare corectă și legală privind desființarea posturilor de lăcătuș, neaplicând criteriile de departajare;
e)De asemenea, angajatorul a încălcat dispozițiile art. 72, al. 1, din Codul muncii, în sensul că a emis decizia de concediere colectivă, cu nr. 75 / 28.07.2014, fără a notifica I.T.M. Gorj și A.J.O.F.M. Gorj despre decizia finală privind aplicarea măsurii de concediere colectivă, pârâta notificând în fapt, doar intenția de concedieri colective;
f)Societatea pârâtă a emis decizia de concediere colectivă cu nr. 67/ 28.07.2014, încălcând dispozițiile art.72 al.1 din Codul muncii, în sensul că nu a respectat termenul de cel puțin 30 de zile calendaristice, calculat de la data notificării finale către I.T.M. Gorj și A.J.O.F.M. Gorj, cu privire la măsura concedierii colective, notificare finală pe care pârâta nu a comunicat-o la I.T.M. Gorj și A.J.O.F.M. Gorj, așa cum a menționat și mai sus, la lit. e;
g)Societatea parată a încălcat dispozițiile art. 69 al. 1 din Codul muncii și art. 73, al.1 lit. a), în sensul că nu a făcut demersuri, nu a solicitat sprijinul A.J.O.F.M. Gorj privind redistribuirea salariaților concediați sau recalificarea lor;
h) Notificările comunicate ITM Gorj și AJOFM Gorj, privitoare la intenția angajatorului de a efectua concedieri colective, nu îmbracă forma prevăzută de lege, în sensul că nu conțin toate informațiile cerute de art.70, raportat la art. 69, al. 2, din Codul muncii;
i) Decizia nr.67 / 28.07.2014 de concediere colectivă, emisă de conducerea societății pârâte, nu conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 76, din Codul muncii, respectiv criteriile de stabilire ordine priorități, conform art. 69, al. 2, lit. d), din Codul muncii;
j) Decizia atacată nu are la bază o nota de fundamentare și un raport economic, care să ateste situația economică grea a societății pârâte;
k) De asemenea, anterior emiterii deciziei nr. 67/28.07.2014, pârâta trebuia să redacteze și să-i comunice un formular de preaviz, pe care însă nu l-a emis și evident, nu l-a comunicat;
I) Societatea pârâtă, a menționat în decizia nr. 67 / 28.07.2014, în mod eronat, termenul de 30 de zile, pentru contestație la decizie, în loc de termenul corect de 45 de zile, conform Legii nr. 62/2011.
Pe fond, având in vedere disp. art. 65 si art. 66 din Codul muncii, invocate si de angajator in decizia nr. 67 / 28.07.2014, a solicitat să se dispună anularea acesteia și repunerea părtilor in situația avuta anterior emiterii acestei decizii, in sensul reintegrării sale pe postul de lăcătuș, cu același salariu, întrucât decizia este netemeinica si nelegală.
Cu privire la capătul 2 de cerere, reclamanta a arătat următoarele:
a) Cauza nu este una nici reală și nici serioasă, așa cum susține societatea pârâtă în decizia nr. 67/28.07.2014, de concediere colectivă, întrucât în cadrul societății, în perioada 2011 – 2013 inclusiv, s-au făcut foarte multe angajări de personal și asta în mod discreționar, proba ce îi incumbă angajatorului;
b) De asemenea, cauza nu este una nici reala si nici serioasa, așa cum susține societatea parata in decizia nr. 67/28.07.2014, întrucât în cadrul societății, conform statului de plata din luna ianuarie 2012, s-au acordat prime unor salariați și asta la fel, în mod discreționar, proba ce îi incumbă angajatorului;
c) Cauza nu este una nici reala si nici serioasa, întrucât în cadrul societății, în perioada 2011 – 2013 inclusiv, s-au mai făcut alte 3 documentații de analiză economico-financiară, înregistrate sub nr.
3576/31.10.2011, nr. 3552/02.10.2012 și nr. 2048/11.06.2013, iar la sfârșitul acestor ani societatea noastră a fost pe profit, prin urmare, nici prezenta analiză economico-financiară nu poate fi credibilă, proba ce îi incumbă angajatorului, în sensul de a depune la dosar toate aceste analize;
d) De asemenea, cauza nu este una nici reală și nici serioasă, întrucât în cadrul societății, în perioada 2010 - 2013, inclusiv, s-au făcut multe majorări de salarii, peste cele obligatorii, privind salariul minim pe economie și ca drept dovadă, proba îi incumbă angajatorului;
e) Cauza nu este una nici reală și nici serioasă, așa cum susține societatea parată în decizia contestată, întrucât în cadrul societății s-a emis decizia cu nr. 258/06.12. 2011, de anulare a unor preavize, proba ce îi incumbă angajatorului;
f) Cauza nu este una nici reală și nici serioasă, întrucât, recent, în cadrul societății, conducerea a întocmit o adresă cu nr. 1957/11.06.2014, la care anexează referatul cu nr. 1956/11.06.2014 și planul de reorganizare, cu nr. 1977/12.06.2014, prin care se arată că măsurile vor fi luate începând cu data de 01.08.2014, iar în notificarea către I.T.M. Gorj și A.J.O.F.M. Gorj, precum și în decizia nr. 75/28.07.2014 se precizează că măsurile de concediere vor fi luate începând cu data de 01.09.2014, dând dovadă cel puțin de incoerență și necorelare a informațiilor, de incompetență și, chiar mai grav, de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual;
g) Cauza nu este una nici reală și nici serioasă, întrucât societatea pârâta a organizat sâmbăta, în data de 16.08.2014, un concurs, cu premii în bani și alte facilitați, cu ocazia Festivalului Berii, organizat la R.;
i) Deși C.C.M. pe unitate, prevede în art.72 al. 1 acordarea unui salariu compensatoriu la concedierea colectivă, pârâta nu numai că nu i l-a acordat, dar nici n-a făcut vorbire în decizie despre aceasta posibilitate;
j) Cu privire la reorganizare, se arată că în acest sens Codul civil, începând cu art. 232 și următoarele, precizează în mod foarte clar cum se procedează la reorganizarea persoanei juridice, iar pârâta nu face dovada unei astfel de proceduri;
k) De asemenea, anterior emiterii deciziei nr. 67 / 28.07.2014, pârâta trebuia să redacteze și să-i comunice un formular de preaviz, pe care insă nu l-a emis si evident, nu l-a comunicat;
I) Cauza nu este una nici reala și nici serioasă, așa cum se invocă in decizia atacată, intrucât societatea pârâtă a ascuns câțiva salariați T. (4), la Sector Piața, in ideea de a-i salva de la concediere, creându-se un raport dubios, respectiv 4 sefi la 4 muncitori, deși acest sector înregistra la data de 31.05.2014, o pierdere de 22.310,72 lei RON, conform planului de reorganizare, întocmit de directorul executiv.
În drept, reclamanta a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 69 al. 2 lit. f și al. 3, art. 69 al. 2, coroborat cu art. 70, art. 70, art. 72, art. 76, art. 78, art. 79, art. 80, art. 269, art. 275, art. 272, art. 275 și art. 278, toate din Codul muncii, art. 148 al. 1 și art. 152 al. 2 din Legea nr. 62/2011, O.G. nr.13/2011, precum și pe celelalte dispoziții din C.C.M., mai sus invocate.
In dovedirea contestației, reclamanta a depus la dosar cartea de identitate, decizia nr. 67/28.07.2014, plicul in care mi-a fost comunicata decizia nr 67, care poarta data poștei de 04.08.2014, precum și decizia cu nr. 56 / 02.03.2009, apreciind in ce privește restul documentelor menționate, in temeiul art. 272 din Codul muncii, sarcina probei ii incumbă angajatorului.
Pârâții Orașul R. și C. L. al Orașului R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, în principal pentru lipsa calității procesual pasive a Orașului R. și Consiliului L. al orașului R., iar, în subsidiar, pe fond urmând ca instanța să dispună.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate au arătat că obiectul cererii de chemare în judecată vizează contestația împotriva deciziei de concediere, reintegrarea, plata drepturilor de natură salarială pentru perioada concediată, plata contribuțiilor și despăgubiri morale pentru concedierea efectuată.
Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae”, presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată Codul Muncii ,,contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu”, iar, potrivit art. 157 alin. (1) „salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective intre angajator și salariați și reprezentanți ai acestora” .
Orașul R. și C. L. al orașului R. nu sunt angajatorii reclamantei.
Calitatea procesual pasivă, presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Calitatea procesual pasivă nu o poate avea decât emitentul actului contestat, iar Orașul R. și C. L. al orașului R. nu sunt emitenți deciziei contestate.
Orașul R. și C. L. al orașului R. nu au emis decizia de concediere și nu au calitatea de a acorda drepturi salariale reclamantei, deoarece nu au calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu sunt nici semnatari ai contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236, „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă”.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul societății cu personalitate juridică, în speță S.C A.C.S. R. S.R.L.
Prin urmare, Orașul R. și C. L. al orașului R. nu pot revoca o decizie de concediere care nu este emisă de aceștia nu pot răspunde în instanță pentru aceasta, nu pot plăti drepturi salariale reclamantei, angajat la S.C A. R. S.R.L, deoarece nu le incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Orașul R. și Consiliului L. al orașului R. sunt în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale reclamantei, atât timp cât nu dețin nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantei, respectiv dacă este angajat, ce grad are, dacă este director, contabil, consilier juridic sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură etc.
S-a arătat că nici obligarea Orașului R. și a Consiliului L. al orașului R. să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece nu există niciun fel de raport juridic între reclamant și aceste instituții, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură de către angajator-persoană juridică.
Pe de altă parte, s-a arătat, cu privire la C. L. al orașului R., că nu are capacitate de folosință și astfel nu are nici capacitate procesuală. S-a învederat că aceeași situație a lipsei calității de angajator se regăsește și în privința Orașului R..
Totodată, s-a arătat că Orașul R. și C. L. al orașului R. nu au calitatea de ordonatori de credite, pentru angajatorul S.C A. R. S.R.L., pentru a putea dispune alocarea sau plata sumelor.
S-a arătat că în motivarea calității procesual pasive a Orașului R. și Consiliului L. al orașului R. reclamanta susține „rațiunea de protecție, de identificare și asigurare de surse financiare”, astfel că, în opinia reclamantei, așa cum motivează, calitatea procesuală pasivă o are orice persoană fizică sau juridică care are fonduri pentru ca acesta să se poată îndestula în cazul unei hotărâri favorabile.
S-a arătat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, rezultă în mod evident lipsa calității procesual pasive a Orașului R. și C. L. al Orașului R., fapt ce se solicită să se constate și, pe cale de consecință, să fie respinsă acțiunea, cu această motivare.
Pe fondul cauzei s-a arătat că Orașul R. și C. L. al orașului R. nu pot să-și formuleze un punct de vedere, față de neparticiparea la luarea deciziei de concediere și la concedierea propriu-zisă.
În drept, pârâții au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 Cod de procedură civilă, cât și pe actele normative invocate în cuprinsul întâmpinării.
Reclamanta a formulat Răspuns la Întâmpinarea depusă de orașul R. și C. L. R., susținând că intre cei doi pârâți și S.C. A. C. Salubritate S.R.L. există legături de
subordonare, invocând o . hotărâri ale Consiliului L. in acest sens. De asemenea, arată că atât Orașul R., cât și C. L. R. pot efectua și plata drepturilor salariale, in situația in care angajatorul nu mai există sau intră in incapacitate de plată, așa cum s-a procedat de fiecare dată. Pe de altă parte, reclamanta solicită a se lua act că in cauză, există intâmpinare depusă in condiții legale doar de către Orașul R., intrucât consilierul juridic se află in raporturi directe de muncă doar cu acest pârât, nu și cu C. L., acesta nefăcând dovada că are calitate de reprezentant al Consiliului R.. Pe fond, susține că pârâții au participat la luarea deciziei de concediere, prin HCL nr.58 din 23.06.2014 fiind aprobat un plan de reorganizare al S.C. A. C. Salubritate S.R.L., inregistrat atât la angajator, cât și in cadrul Orașului R., lan care prevede concedieri colective.
În același cadru procesual pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
S-a arătat că S.C. A. C. Salubritate S.R.L. este o societate comercială cu răspundere limitată, având ca asociat unic C. L. R. și, conform actului constitutiv, angajarea salariaților se face pe bază de contract individual de muncă, iar nivelul salariilor personalului se stabilește de către asociatul unic C. L. R., conform organigramei și a statului de funcții. De asemenea fondul de salarii cuprins în bugetul de venituri și cheltuieli este aprobat prin hotărâre de consiliu, conform prevederilor legale.
l. Cu privire la anularea deciziei de concediere contestată și reîncadrarea pe postul deținut anterior deciziei, pârâta a precizat faptul că procedura de concediere s-a efectuat cu respectarea Codului muncii și a contractului colectiv de muncă, prin consultări cu reprezentanții salariaților .
Având în vedere dificultățile financiare și a lipsei de disponibil prin care trece societatea, înregistrând la data de 31.05.2014 o pierdere contabilă de_ lei, reducerea suprafețelor măturate și implicit și a valorilor facturate cu Primăria Orașului R., iar ponderea mare a cheltuielilor în cadrul societății o reprezintă cheltuielile de personal, s-a propus în C. L. R. prin planul de reorganizare anexat în copie, reducerea unui număr de 21 posturi personal T., operativ și muncitor.
C. L. R. a analizat și a aprobat prin H.C.L. nr 58/2014 noua organigramă și noul stat de funcții prin care s-au redus 2 posturi de lăcătuș din cele 6 existente.
Având în vedere planul de reorganizare și C.C.M. s-au stabilit criterii de departajare și anume, în situația în care se dispune desființarea unor posturi dintr-o . mare de posturi similare, criteriul prin care se face departajarea este cel cu privire la proba practică, specifică fiecărui post/funcții, departajare ce s-a și făcut prin organizare de concurs. Reclamanta a participat la concurs, obținând notă sub nivelul de trecere.
2. Referitor la respectarea termenelor și notificarea către I.T.M. și A.J.O.F.M. Gorj, s-a arătat că acestea au fost comunicate în termenul prevăzut de lege și prin aceste notificări a solicitat sprijinul privind redistribuirea salariaților concediați sau recalificarea lor.
3. Concedierea colectivă s-a inițiat având la bază un raport economic prezentat prin planul de reorganizare cu nr. 1977/12.06.2014, care atestă situația economică grea a societății și prin reducerea suprafețelor măturate și implicit și a valorilor facturate cu Primăria Orașului R., care este principalul client al societății, valoarea lunar facturată cu acesta fiind inițial de circa 11.000 lei, iar în prezent de circa 50.000 lei.
4. Preavizul a fost prevăzut în decizia de concediere la art.3 alin. a și b, de care reclamanta a luat la cunoștință prin semnarea de primire a deciziei și cu care a fost de acord, neexistând la societate nicio plângere în acest sens depusă în termenul prevăzut de lege.
În drept, pârâta a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului de Procedura civilă.
In probațiune, a depus la dosarul cauzei planul de reorganizare la data de 31.05.2014, Hotârârea privind aprobarea planului de reorganizare, al organigramei și statului de funcții pentru S.C. A. C. Salubritate S.R.L, adresa nr. 2124 din data de 25.06.2014,, Anunț cu rezultatul la proba scrisă pentru ocuparea posturilor de lăcătuș, Tematica pentru ocuparea posturilor de lăcătuș din cadrul societății pârâte, Anunț din 2212/02.07.2014.
La dosar, reclamanta a depus Răspuns la Intâmpinarea depusî de pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L., arâtând, in esență că apărarea pârâtei nu răspunde motivelor invocate prin contestație, neproducând niciun fel de probe, apreciind a fi abuzivă, nelegală și nefondată.
In complinirea probatoriului, instanța a solicitat pârâtei S.C. A. C. Salubritate S.R.L.să depună la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere pe carea ințeles să o conteste, inregistrată sun nr.67/28.07.2014.
La dosarul cauzei, pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L a depus un set de inscrisuri, respectiv: respectiv copii după organigrama anterioară și ulterioară emiterii deciziei contestate, copie de pe documentele care atestă dificultăți economice ale societății – balanța de verificare la data de 30.09.2014, hotărârea prin care se aprobă planul de reorganizare, organigrama și statul de funcții, precum și copie certificată după planul de reorganizare, filele 76-112.
Reclamanta, la rândul său a formulat Concluzii scrise insoțite de inscrisuri( filele 124-129 din dosar), prin care arată, in esență, că prin probele depuse la dosar societatea pârâtă nu face dovada că a respectat criteriile de stabilire a ordinii de priorități la concediere, că nu a respectat procedura de informare cu toți salariații, privitor la măsurile luate și astfel a incălcat art.73 alin.1 lit.a și b din contractul colectiv de muncă pe unitate. Mai arată că angajatorul a incălcat dispozițiile art.72 alin.1 din Codul Muncii, in sensul că a emis decizia de concediere nr.67/28.07.2014 fără a notifica ITM Gorj și AJOFM Gorj, pârâta notificând in fapt,doar intenția de concedieri colective.
Arată de asemenea că au fost incălcate și dispozițiile art.69 alin.1 din Codul muncii, precum și cele dispuse prin art.76 din același act normativ.
Prin compartimentul Registratură, la data de 02.06.2015, pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. a depus la dosar actele ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere, precum și organigrama anterioară și ulterioară concedierii, inscrisuri aflate la filele 133-160.
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul R. și C. L. al orașului R. invocată de aceștia se reține că, față de obiectul litigiului, și anume nulitatea deciziei de concediere, reintegrarea, plata drepturilor salariale pentru perioada în care reclamanta a fost concediată, plata contribuțiilor și despăgubiri pentru concedierea efectuată, văzând existența raporturilor de muncă existente între reclamantă și pârâta . S.R.L., instanța apreciază că litigiul de față este un litigiu de muncă in sensul dispozițiilor art. 231 din Codul muncii, iar potrivit art.267 Codul muncii, în cazul unui litigiu de natura celui de față, părți sunt angajatul, în cauză reclamanta F. M., si angajatorul, în speță . SRL. Pârâții Orașul R. și C. L. R. nu au calitatea de angajatori ai reclamantei, astfel cum reiese din contractul individual de muncă al reclamantei, nu au emis decizia contestată, nu sunt debitori ai drepturilor solicitate de reclamantă, astfel că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. L. R. și Orașul R. și, in consecință, se va respinge acțiunea față de pârâții Orașul R. și C. L. R., ca fiind formulată impotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile și susținerile părților, instanța constată că acțiunea este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajată a pârâtei S.C. A. C. Salubritate S.R.L., pe postul de lăcătuș, în baza contractului individual de muncă înregistrat in cadrul pârâtei, până la data de 01.09.2014.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat decizia nr.67 din data de 28.07.2014, emisă de S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R., solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să dispună în baza art.78 din Codul muncii și, pe cale de excepție, să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 67/28.07.2014 emisă de conducerea S.C. Apa C. Salubritate S.R.L. R. cu consecința repunerii părților în situația avută anterior emiterii acestei decizii, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege. Totodată, a solicitat să se dispună anularea deciziei și repunerea părților în situația avută anterior emiterii acestei decizii, în sensul reintegrării sale pe postul de lăcătuș și cu același salariu, întrucât decizia este netemeinică și nelegală; să fie obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate în raport cu indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. nr.13/2011,să fie obligată pârâta la efectuarea calculului și plății tuturor contribuțiilor la fondurile sociale și speciale de stat, corespunzător drepturilor salariale rezultate conform solicitării anterioare; precum și să fie obligată societatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia de concediere colectivă nr.67/28.07.2014 pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantei F. M., în temeiul dispozițiilor art.65 și art.66 din Codul muncii, din inițiativa angajatorului, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concederii colective, generată de desființarea efectivă a postului ocupat de reclamantă, dintr-o cauză reală și serioasă(art.1).
În motivarea concedierii, la art.2 din decizie s-au invocat în drept prevederile art.65-78 din Legea nr.53/2003- Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, ce reglementează concedierea colectivă, iar în fapt dificultățile financiare întâmpinate de S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R..
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă, astfel cum prevede art.66 din Codul muncii.
În cauză, potrivit mențiunii din decizia de concediere contestată, s-a efectuat o concediere colectivă, în sensul prevederilor art.68 din Codul muncii.
În cazul concedierii colective, prevederile art.69-72 din Codul muncii reglementează o procedura premergătoare emiterii deciziei de concediere, obligatorie, stabilind în sarcina angajatorului o . obligații, constând în: consultarea cu organizațiilor sindicale sau cu reprezentanții salariaților, cu notificarea în prealabil a informațiilor prevăzute de art.69 alin.2 din Codul muncii, printre care criteriile avute în vedere, potrivit legii și contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, comunicarea acestei notificări și către inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă, propunerea de către sindicat sau reprezentanții salariaților de măsuri în vederea evitării sau diminuării numărului persoanelor concediate, răspunsul angajatorului în scris și motivat la aceste propuneri, notificarea măsurii concedierii colective către inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă.
În speță instanța reține că pârâta nu a respectat prevederile art.72 din Codul muncii, privind notificarea aplicării măsurii concedierii colective către inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă.
În conformitate cu art.72 din Codul muncii:
,,În situația în care ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art.69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația de a notifica în scris I.T.M. și A.J.O.F.M. cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterior datei emiterii deciziilor de concediere,,.
Angajatorul a făcut dovada notificării emise în baza art.70 coroborat cu art.69 din Codul muncii, către reprezentanții salariaților, agenția teritorială pentru ocuparea forței de muncă și inspectoratul teritorial de muncă.
Astfel, pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R. a comunicat către I.T.M. Gorj notificarea emisă în temeiul art.70 din Codul muncii (notificarea înregistrată sub nr._/25.06.2014-fila 52), precum și către A.J.O.F.M. Gorj( notificarea înregistrată sub nr._/25.06.2014-fila 53). În ceea ce privește reprezentanții salariaților, aceștia au semnat pentru luare la cunoștință pe notificarea nr.2124/25.06.2014.
Așa cum rezultă din notificările de mai sus, în baza art. 69 alin. 1, 2, 3 și 4 din Codul muncii, a fost notificată intenția de concediere colectivă, menționându-se că, potrivit art.71 alin.1 din Codul muncii, reprezentanții salariaților notificați pot propune măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați, în termen de 10 zile de la data luării la cunoștință a intenției de concediere colectivă.
Pârâta nu a făcut însă dovada notificării către A.J.O.F.M. Gorj și I.T.M. Gorj a deciziei de aplicare a măsurii de concediere colectivă, în conformitate cu art.72 din Codul muncii, notificare distinctă de cea prevăzută de art.70 din Codul muncii.
Totodată, instanța reține că decizia de concediere nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art.76 din Codul muncii, lipsind mențiunea privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
În baza prevederilor art.76 lit. c din Codul muncii, în cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, conform art.69 alin. 2 lit. d.
Obligația de menționare a acestor criterii este prevăzută de lege ca o garanție în favoarea salariaților împotriva eventualului comportament abuziv al angajatorului, pentru a se putea verifica modalitatea în care s-a efectuat în mod efectiv selecția salariaților afectați de concediere.
În decizia contestată pârâta a făcut doar referire la faptul că sunt prevăzute criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere în contractul colectiv de muncă, fără a preciza criteriile concrete pe care le-a avut în vedere în cadrul concedierii colective efectuate.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Codul muncii republicat, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, astfel că, față de cele mai sus reținute, instanța constată că este incidentă în cauză sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere.
În consecință, nu mai este necesară analizarea altor aspecte privind nelegalitatea și temeinicia deciziei de concediere, invocate de reclamantă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța urmează să constate nulitatea deciziei nr.67/28.07.2014, emisă de pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R., iar, în aplicarea prevederilor art. 80 alin. 1 și 2 din Codul muncii republicat, urmează să repună părțile în situația anterioară, dispunând obligarea pârâtei să reintegreze reclamanta pe postul deținut anterior emiterii
deciziei de concediere, respectiv lăcătuș in cadrul Sectorului A. C.(Captare, Tratare și Distribuție A. Potabilă).
Totodată, pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. va fi obligată la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii și până la data reintegrării acesteia pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferentă drepturilor bănești solicitate, instanța, în raport de prevederile art. 166 alin.4 din Codul muncii republicat, potrivit cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului” și prevederile art. 1535 alin.1 din Codul civil, potrivit cărora „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, urmează a obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești solicitate.
De asemenea, în baza art.40 alin.2 lit. f din Codul muncii republicat, pârâta va fi obligată la calculul si virarea către bugetul de stat consolidat a contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestor drepturi.
În baza art. 453 alin.1 și 2 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei S.C. A. C. Salubritate S.R.L. in raport de soluția dată in cauză, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (conform chitanței nr.58 din data de 10.06.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. L. R., cu sediul in R., ., județul Gorj și Orașul R., cu sediul in R., ., județul Gorj și în consecință respinge acțiunea față de pârâții Orașul R. și C. L. R., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuale pasivă.
Admite contestația formulată de reclamanta F. M., CNP_, domiciliată în Tg-J., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R., cu sediul în R., ., ., județul Gorj, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, C.U.I. RO_.
Constată nulitatea deciziei nr.67/28.07.2014, emisă de pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R..
Repune părțile în situația anterioară și obligă pârâta să reintegreze reclamanta pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv lăcătuș in cadrul Sectorului A. C.(Captare, Tratare și Distribuție A. Potabilă).
Obligă pârâta la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii și până la data reintegrării acesteia pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, precum și acordarea dobânzii legale aferentă drepturilor bănești solicitate.
Obligă pârâta să vireze la bugetul de stat consolidat contribuțiile de asigurări sociale aferente drepturilor bănești solicitate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Sentință executorie de drept .
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red. USV/ex.6
C.R. 08 Iulie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
