Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 775/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 775/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 775/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 775/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar G. N.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R. M. -M., în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor-Direcția Silvică Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit partile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care: instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Secției Litigii de munca si Asigurari Sociale invocata de pirita prin intampinare si constatand cauza in stare de judecata, s-a procedat la solutionare.
TRIBUBALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul R. M. -M. a chemat în judecată în calitate de pârâtă R. Națională a Pădurilor- Romsilva Direcția Silvică Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de sanctiune disciplinara nr. 194/20.08.2014, ca netemeinică și nefondată.
În motivare, a arătat reclamantul că, este angajat pe funcția de inginer silvic in cadrul Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva Direcția Silvică Gorj –O.S Tg-Carbunesti iar ca urmare a unui control s-a dispus sanctionarea sa cu masura diminuarii salariului cu 20% pe trei luni .
Ca, decizia de sanctionare este data cu incalcarea legii . Astfel, nu rezulta o culpa profesionala, faptele consemnate in decizia de sanctionare nu sunt identificate ca fiind stabilite in sarcina sa .
Nu se arata concret care este atributiunea din fisa postului care a fost incalcata de reclamanta si nu se precizeaza care este legatura de cauzalitate intre fapte, faptuitor si rezultatul periculos .
Decizia de sanctionare a fost emisa cu incalcarea art. 251 al. 1 si art. 252 al. 2 lit. c din Codul muncii intrucat decizia a fost data fara ase efectua cercetarea disciplinara prealabila in conditiile stabilite de lege .
In dovedire, reclamanta a depus la dosar copii ale urmatoarelor acte: deczia nr. 194/20.08.2014, Nota de relatii, adresa nr. 7953/04.09.2014, Hotararea nr. 15/04.09.2014, Fisa postului, Propuneri pentru sanctionarea unor salariati.
Legal citată pârâta Direcția Silvică a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să respingeți acțiunii formulată de R. M. -M..
În motivare s-a arătat că, prin cererea ce formează obiectul dosarului de fata al Tribunalului Gorj petiționarul R. M. -M. a solicitat instanței de judecată să dispună anularea deciziei de sanctionare nr.194/2014 remisă de către Direcția Silvică Gorj.
Pirita a invocat exceptia necompetentei materiale a Sectiei Litigii de munca si Asigurari sociale, aratand ca potrivit art. 58 din OUG 59/2000, personalului silvic i se aplica dispozitiile Legii 188/1999 privind statutul functionarilor publici .
Pe fond, pirita a solicitat respingerea actiunii intrucat reclamanta se face vinovata de faptele retinute prin decizia de sanctionare si vinovatia sa reiese din actele intocmite cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare si din inscrisurile mentionate in decizie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 194 din 20.08.2014, emisă de pârâta RNP Romsilva – Direcția Silvică Gorj.
Se reține că, prin această Decizie, atașată în copie la fila nr. 3 din dosar, pârâta a fost sanctionata cu sanctiunea prevazuta de art. 247 din Codul Muncii coroborat cu art. 101 al. 2 lit. c din CCM, respectiv diminuarea salariului cu 20% pe 3 luni .
Instanța reține că Secția litigii de munca si asigurari sociale a Tribunalului Gorj nu este competentă material cu soluționarea cauzei deduse judecății, urmare a celor statuate de către ÎCCJ prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunțată în recursul în interesul legii, în dosar nr.1/2014.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.84/2007, coroborate cu dispozițiile art.254 și art.266 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art.58 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.427/2001, cu modificările ulterioare, a stabilit că acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art.1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din codul de procedură civilă republicat, instanța va analiza excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj – Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu.
Așa fiind, reținând conținutul acțiunii de față, precum și că Decizia de sanctionare contestată se întemeiază pe dispozițiile legale susmenționate, se constată că excepția necompetenței materiale a acestei Secții, pe rolul căreia a fost înregistrat litigiul, este întemeiată. Ca o consecință, aceasta va fi admisă și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției din cadrul Tribunalului Gorj.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Codul muncii republicat, prevederile acestui cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice, derogatorii.
În conformitate cu prevederile art. 58 alin. 1 din O.G. 59/2000: „Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel”.
Instanța reține că decizia nr. 3, pronunțată în dosarul nr.1/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și a stabilit că acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art.1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă, nu este aplicabilă în cauza de față, care nu are ca obiect o acțiune în răspundere patrimonială, ci contestația reclamantului - inginer silvic, împotriva deciziei de sanctionare nr. 194/2014.
Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere la pronunțarea deciziei de mai sus dispozițiile art.6 alin.1 din O.U.G. 85/2006.
Așa cum s-a arătat în considerentele deciziei, problema de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești (ce a făcut obiectul recursului în interesul legii) vizează o categorie aparte de raporturi juridice, care intră sub incidența unui act normativ cu caracter special.
„Astfel, raportul juridic dedus judecății în litigiile soluționate diferit de instanțele judecătorești se caracterizează prin următoarele elemente: existența unei pagube produse vegetației forestiere prin tăieri ilegale de arbori; paguba este constatată și evaluată de către personalul silvic cu atribuții în acest sens; paza vegetației forestiere în privința căreia s-a produs paguba reprezintă o atribuție a personalului silvic având gradul profesional de inginer silvic, atribuție prevăzută în contractul individual de muncă; paguba constatată și evaluată s-a produs ca urmare a neîndeplinirii atribuției de pază a vegetației forestiere; în vederea recuperării prejudiciului constatat și evaluat entitatea prejudiciată se îndreaptă cu o acțiune în răspundere patrimonială împotriva persoanei vinovate (persoana cu atribuții de pază), în temeiul art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006.
În consecință, entitatea prejudiciată deduce judecății un raport juridic de răspundere patrimonială, în condițiile cadrului legal reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006.
Or, art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 dispune expres în sensul că, pentru pagubele produse vegetației forestiere prin tăieri ilegale de arbori, "personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii ()".
Atât timp cât raportul juridic dedus judecății în litigiile soluționate în mod diferit se încadrează în ipotezele strict reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, rezultă că litigiilor respective le sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, în virtutea normei de trimitere de la art. 6 alin. (1) din ordonanța de urgență, dispozițiile menționate din Codul muncii.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 reprezintă o reglementare cu caracter special, astfel că, în aplicarea principiului specialia generalibus derogant, derogă de la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, care fac trimitere la prevederile Legii nr. 188/1999, și reprezintă, în sensul tezei a II-a a aceluiași articol, o situație în care printr-un act normativ cu aceeași forță juridică se dispune altfel. ”
În speță raportul juridic dedus judecății nu se încadrează în ipotezele strict reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006.
Așa cum se arată în decizia în interesul legii sus menționată, art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 dispune expres în sensul că, pentru pagubele produse vegetației forestiere prin tăieri ilegale de arbori, personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii .
Ori prezenta cauză nu privește răspunderea patrimonială a personalului cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse vegetației forestiere prin tăieri ilegale de arbori, ci are ca obiect anularea deciziei de sanctionare nr. 194/2014.
Prin urmare, având în vedere că raportul juridic dedus judecății în cauza de față nu se încadrează în ipotezele strict reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, conform prevederilor art. 58 alin.1 din O.G. 59/2000.
Așa cum s-a reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele deciziei în interesul legii nr. 3/2014, dispozițiile art. 58 alin. 1 din O.G. 59/2000, care prevăd că „personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel” nu fac nicio distincție, astfel că, potrivit principiului de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, dispozițiile Legii nr. 188/1999 se aplică personalului silvic, în integralitatea sa, deci inclusiv categoriei profesionale din care face parte reclamantul.
Conform disp. art.109 din Legea 188/1999, republicată și actualizată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, instanța reține că aparține instanței de contencios administrativ competența de soluționare a acțiunii, motiv pentru care, va fi admisă excepția de necompetență materială funcțională invocată din oficiu .
Având în vedere prevederile art. 95 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art.136 din Codul de procedură civilă republicat, conform căruia dispozițiile secțiunii privitoare la excepția de necompetență și conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetența materiala a instantei, si in consecinta
Declină in favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Gorj competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R. M. -M., CNP_, cu domiciliul ales în Tismana ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg-J., . P., nr. 3, județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015, la Tribunalul Gorj.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
Red. T.L/4EX.
G.N. 18 Februarie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
