Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 224/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 224/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 224/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 224/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar I. R. G.
Grefier T. U.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamantul V. C. F. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. E. pentru reclamantul V. C. F., lipsă fiind reprezentantul pârâtei ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat L. E. pentru reclamantul V. C. F. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în data de 14.03.2014, sub numărul_, reclamantul V. C. F. în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, respectiv: la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte efectuată, precum și pentru zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale lucrate, pentru perioada 28.02._13, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în ceea ce privește munca suplimentară, art.123 din Codul muncii republicat prevede că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), stabilindu-se prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În ceea ce privește munca de noapte, a arătat că, potrivit art.126 din Codul muncii republicat a reglementat precis și limitat modalitățile de recompensare astfel:
,,Salariații de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru,,.
Referitor la munca prestată în zilele de sărbătoare legală, a menționat că art. 142 din Codul muncii precizează, de asemenea, precis și limitat, modul de recompensare al salariatului:
,,(1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140. precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, a arătat că acestea se compensează conform contractului colectiv de muncă unic la nivel național și art.137 si 138 din Codul muncii.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 53/2003 (Codul muncii).
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosarul cauzei contractul individual de muncă înregistrat sub nr. R 535/27.02.2013, actul adițional 1 nr. R1516/31._, adeverința nr.P2536/15.05.2013 emisă de . și decizia nr. R4275/19.12.2013 privind încetarea prin demisie a contractului individual de muncă.
Pârâta S.C. C. P.S.G. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată este nulă, în temeiul art.205 al.2 lit.b Cod procedură civilă, deoarece nu cuprinde obiectul și motivele de fapt si de drept ale cererii cu care reclamantul înțelege să investească instanța, iar, conform dispozițiilor art.194 lit.c si d Cod procedură civilă, este obligatoriu ca cererea de chemare în judecată să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, cât și motivele de fapt si de drept ale cererii.
A precizat pârâta că sunt incidente în cauză prevederile Codului muncii, dar numai în ceea ce privește sarcina probei, care revine pârâtei, dar nu și în ceea ce privește cuantificarea și justificarea pretențiilor reclamantului, precum si faptul că reclamantul nu-și motivează cererea, redând doar textul unor articole din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, în temeiul art.205 alin.2 lit.c și lit.d Cod procedură civilă, a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiată.
A menționat că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății, pe postul de agent de securitate (de pază), până în data de 19.12 2013, data la care contractul sau individual de munca a încetat ca urmare a demisiei, și în toată această perioadă reclamantul și-a desfășurat activitatea conform programului de lucru și a beneficiat de toate sporurile care i se cuveneau conform dispozițiilor legale.
Acest fapt este confirmat și prin aceea că, reclamantul nu a avut nici o obiecție în ceea ce privește drepturile salariale pe care le-a încasat aferent orelor lucrate. Relevante în acest sens sunt și fluturașii de salariu, din care rezultă că în lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2013 reclamantul a încasat drepturile salariale care i s-au cuvenit, inclusiv sporul de noapte, sporul pentru orele lucrate suplimentar și pentru orele lucrate sâmbăta și duminica
Prin urmare, a susținut pârâta, că există prezumția că toate drepturile salariale care i s-au cuvenit pentru activitatea desfășurată ca salariat al S.C. C. P.S.G. S.R.L. au fost achitate integral, conform orelor lucrate efectiv de acesta, iar reclamantul și-a valorificat pe deplin toate drepturile de care a beneficiat conform legislației muncii.
Pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contractul individual de muncă nr.R535/27.02.2013, actele adiționale nr.1/R1516/31.05.2012 la contractul individual de muncă, decizia nr.R4725/19.12.2013 emisă de pârâtă, extras Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015, state de salarii, foi de pontaj și fluturași salariu pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2013.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile mai sus menționate și, la cererea reclamantului, proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.
Expertiza a fost efectuată de expert B. L., iar raportul de expertiză, împreună cu anexele la raport a fost depus la dosar la data de 20.10.2014(filele 81-99 din dosar). Ulterior, față de obiecțiunile formulate, s-au întocmit răspunsul la obiecțiuni, care a fost depus la dosar la data de 02.12.2014 la filele 110-111.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul V. C. F. a fost angajat al pârâtei S.C. C. P. S.R.L., pe postul de agent securitate (de pază) în perioada 28.02._13, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.R535/27.02.2013, actele adiționale la acesta si decizia nr.R4725/19.12.2013 de încetare a contractului individual de muncă.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate pentru: munca suplimentară, munca de noapte, munca prestată în zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale pentru perioada 28.02._13.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.117 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii republicat (în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia) munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform prevederii de la lit.J pct.3 din contractul individual de muncă încheiat între părți, orele suplimentare prestate în afara programului de lucru se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015 si înregistrat la I.T.M. D. sub nr. 48 din data de 11.04.2013 s-a prevăzut la art. 15 pct. 5 că orele suplimentare se compensează cu timp liber corespunzător, având același regim al muncii suplimentare cu cel reglementat de Codul muncii republicat.
Prin urmare, pentru munca suplimentară reclamantul era îndreptățit la compensare prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, iar, în situația in care nu i se acordau orele libere plătite, munca suplimentară trebuia plătită prin adăugarea unui spor la salariu de 75%, corespunzător duratei acesteia.
În urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, respectiv contractul individual de muncă încheiat între părți si actelor adiționale la acesta, foile de pontaj si statele de plata, conform raportului de expertiză, reclamantul în perioada în litigiu a efectuat 316 ore suplimentar peste programul normal de muncă pentru care ar primi suma de 2540 lei și a fost plătit pentru 262 ore cu suma de 1131 lei, rezultând o diferență de 988 lei sumă netă, neplătită reclamantului.
Astfel, acesta nu a beneficiat de timp liber pentru compensarea orelor lucrate suplimentar în termenul prevăzut de 60 de zile, acest lucru rezultând din faptul că în fiecare lună reclamantul a efectuat suplimentar peste programul normal de muncă.
Pârâta a evidențiat și plătit o parte din orele efectuate suplimentar, respectiv 262 ore față de 316 ore cât a efectuat reclamantul, calculate cu un salariu tarifar orar, însă fără a calcula sporul aferent acestora conform prevederilor legale.
În ceea ce privește munca de noapte, potrivit art.125 din Codul muncii republicat, pentru munca prestată între orele 2200 – 600 salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte, valabile în perioada în litigiu, nu s-au prevăzut dispoziții care să stabilească un cuantum al sporului de noapte mai mare decât cel prevăzut de art.125 din Codul muncii republicat.
Conform constatărilor expertului, reclamantul a prestat ore de noapte, și nu a beneficiat de reducerea programului de lucru, iar pârâta nu i-a acordat în totalitate drepturile salariale cuvenite pentru orele de noapte.
În concret, reclamantul a efectuat 808 ore de noapte pentru care ar primi suma de 925 lei și a fost plătit pentru suma de 808 ore cu suma de 698 lei, rezultând o diferență de 227 lei brut și de 159 lei net neplătită reclamantului.
Pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.140 și art.141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantului, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
În raportul de expertiză contabilă s-a reținut că reclamantul a efectuat 60 de ore în sărbătorile legale pentru care ar primi suma de 554 lei și a fost plătit pentru 24 ore cu suma de 111 lei, rezultând o diferență de 443 lei brut și de 311 lei net, neplătite reclamantului.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
Potrivit art.137 alin.4 și 5 din Codul muncii republicat, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă si cu acordul sindicatului, sau, după caz, al reprezentanților salariaților, salariații având dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 din Codul muncii.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015 și înregistrat la I.T.M. D. sub nr. 48 din data de 11.04.2013, la art. 19 alin.2 se prevede că salariații beneficiază de un spor la salariu de 1% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat sâmbăta și duminica.
În privința orelor lucrate în zilele de sâmbăta și duminica, expertul a constatat că reclamantul a prestat activitate în 38 zile de repaus săptămânal, din care pentru 13 zile s-a acordat timp liber în săptămâna următoare, iar pentru 25 zile rămase necompensate cu timp liber în alte zile, respectiv 300 de ore, reclamantul ar primi un spor în sumă de 2061 lei față de sporul plătit de pârâtă în sumă de 14 lei, rezultând o diferență de 2047 lei brut și de 1436 lei net neplătite reclamantului.
S-a concluzionat de către expert că pentru perioada 28.02._13 lucrată în cadrul ., reclamantului V. C. F. i se cuvine suma totală netă de 2894 lei, reprezentând muncă prestată suplimentar, pe timp de noapte, în perioada repaosului săptămânal și în zilele de sărbători legale.
Actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, solicitată de reclamant, este necesară pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației, față de prevederile art.166 alin.4 din Codul muncii republicat.
În consecință, va fi obligată pârâta . la plata către reclamantul V. C.-F. a drepturilor salariale cuvenite și neachitate pe perioada 28.02.2013 – 19.12.2013, reprezentând muncă suplimentară, muncă prestată în perioada repaosului săptămânal, muncă prestată în perioada sărbătorilor legale, muncă prestată pe timp de noapte, în sumă totală netă de 2894 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație.
În baza art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și onorariul de expertiză, ce au fost suportate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. C. F. CNP_, domiciliat în Țicleni, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..10, județul D..
Obligă pârâta . la plata către reclamantul V. C.-F. a drepturilor salariale cuvenite și neachitate pe perioada 28.02.2013 – 19.12.2013, reprezentând muncă suplimentară, muncă prestată în perioada repaosului săptămânal, muncă prestată în perioada sărbătorilor legale, muncă prestată pe timp de noapte, în sumă totală netă de 2894 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Obligă pârâta . la plata către reclamant a sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunal Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, I. R. G. |
Grefier, T. U. |
E.G./T.U
4 ex.2/6 Ianuarie 2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 775/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
