Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Sentința nr. 1507/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1507/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 7956/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.1507
Ședința publică de la 20 martie 2015
Completul constituit din:
Președinte N. C. B.
Asistent judiciar D. C. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier M. E.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza privind pe reclamanta T. A. împotriva pârâtele S. C. Energetic Oltenia S.A. și S. D. Minieră Târgu-J. a Societății Complexului Energetic Oltenia SA., având ca obiect contestație decizie modificare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 12.03.2015, când cei prezenți au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi(încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință), și instanța, la solicitarea reclamantei de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 20.10.2014, sub nr._, reclamanta T. A. a chemat în judecată pârâtele S. C. Energetic Oltenia S.A. și S. D. Minieră Târgu-J. a Societății Complexului Energetic Oltenia SA., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie anulată Decizia Directorului General Executiv al Societății C. Energetic Oltenia S.A înregistrată în registru special sub nr.4478 din 19.09.2014, în registru general sub nr._/19.09.2014, să se constate încetat contractul individual de muncă, așa cum a fost modificat prin actele adiționale, în temeiul dispozițiilor art.65 din Codul muncii, să fie obligată pârâta la plata a 16 salarii medii brute pe unitate, în baza art.70 alin.3 raportat la art.70 alin.7 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, sume actualizate de la data când trebuiau acordate până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că este salariată a Societății C. Energetic Oltenia S.A., fiind încadrată ca inginer în cadrul Unității Miniere de Carieră Roșâ1iuța a Sucursalei D. Minieră și prin Decizia Directorului General Executiv al Societății C. Energetic Oltenia S.A., înregistrată în registru special sub nr.4478 din 19.09.2014, în registru general sub nr._/19.09.2014, a fost trecută din funcția de inginer nivel 3 in cadrul Unității Miniere de Carieră Rosiuța a Sucursalei D. Minieră, în postul de conducător formație de lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06 - Sectorul II Excavare Transport Haldare din cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța a Sucursalei Sucursalei D. Minieră, în postul de conducător formație de lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06 - Sectorul II Excavare Transport Haldare din cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța a Sucursalei, fiind astfel modificate unilateral elemente importante ale contractului individual de muncă: locul muncii de la Unitatea Minieră de Carieră Rosiuța a Sucursalei D. Minieră birouri la Sectorul II Excavare Transport Haldare din cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța a Sucursalei, felul muncii din funcția de inginer în postul de conducător formație de lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06, elementul salarizare fiind necunoscut.
A susținut nelegalitatea deciziei de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, pe considerentul că este dată cu încălcarea disp. art. 41 din Codul muncii și art. 17 din C. Muncii, precizând că nu există un act adițional la contractul individual de muncă.
A învederat că, tot cu nerespectarea disp. art.17 alin. 2 din Codul muncii, nu i s-a adus niciodată la cunoștință: funcția/ocupația conform specificației clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative si atribuțiile postului; riscurile specifice postului; alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plătii salariului la care salariatul are dreptul; durata normala a muncii, exprimata în ore/zi si ore/săptămână; indicarea contractului colectiv de munca ce reglementează condițiile de munca ale salariatului, intimata nerespectând obligația de informare. În plus, a arătat, reclamanta lipsește preavizul.
Pe de altă parte, decizia contestata nu cuprinde nici o motivație în fapt și nici în motivarea în drept. Măsura dispusă nu poate fi încadrata în nici una dintre masurile prevăzute de Codul muncii ca justificând modificarea unilaterala a contractului individual de munca. Decizia unilaterală a angajatorului, prin care se modifica locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, trebuie să cuprindă mențiuni obligatorii privind motivele ce au stat la baza acesteia pentru a fi posibilă verificarea legalității acesteia de către instanța de judecată. Decizia nu este un act administrativ, întrucât aceasta a fost emisă de angajator în timpul derulării raporturilor de muncă si in executarea acestora, ia din conținutul deciziei nu rezultă că trecerea sa de la un loc de muncă la un altul ar fi o sancțiune disciplinară aplicată acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.41 (3) Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă. Prin decizia contestată, s-a dispus modificarea locului de muncă, o astfel de modificare neputând fi dispusă decât în condițiile art. 42 care reglementează delegarea sau detașarea. Aceste elemente, conform dispozițiilor imperative ale Codului Muncii pot fi modificate doar cu acordul salariatului [art. 41 alin. (1)] și, doar cu titlu de excepție, în cazurile și condițiile prevăzute expres și limitativ prin art. 42-48 Codul muncii. Ca atare, deși angajatorul are, într-adevăr, conform art. 38 (1) din CCM, posibilitatea să coreleze structura de personal cu nevoile unității, aceste prerogative pot fi exercitate doar în limitele legale anterior menționate.
Decizia contestata concretizează în fapt o măsură de modificare unilaterala a contractului de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esențiale: funcția (postul si felul muncii), în condițiile în care în cauza nu este incidența nici una dintre situațiile de excepție prevăzute de art.48 C. muncii care sa permită angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca.
În practică s-a reținut că locul muncii se concretizează prin localitatea unde se prestează munca, precum și salariul, putând fi concretizat într-o secție, birou etc, dacă se precizează locul unde se lucrează efectiv, fiind sinonim cu noțiunea de post. Această definiție este reglementată de Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Astfel locul muncii presupune adaptarea la particularitățile fiecărui loc de muncă.
In contextul în care se susține că măsura dispusă este una disciplinară, invocă nulitatea absolută a deciziei contestate în raport de disp. art.252 al. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuind să cuprindă in mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate aparerile formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinara se aplica, termenul in care sancțiunea poate fi contestata, instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestată.
A susținut că s-a avut în vedere prin decizia contestată incidența dispozițiilor art.65 din Codul muncii, respectiv încetarea contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca efect al desființării locului de muncă dintr-o cauză reală și serioasă, în contextul în care nu a optat pentru postul pus la dispoziție de către unitatea angajatoare, nesemnând nici un act adițional pentru postul de inginer producție. Instanța nu este chemată în acest caz a se substitui părților pentru a hotărî modalitatea de încetare a raporturilor de muncă, în speța, încetarea operând ca efect al aplicării dispozițiile art.65 Codul muncii. A precizat că nu contestă caracterul real, efectiv și serios al cauzei de încetare.
A arătat că, în realitate, motivul pentru care s-a procedat la emiterea deciziei contestate și nu a unei decizii de încetare a raporturilor de muncă a fost acela de a evita acordarea plăților compensatorii negociate pentru astfel de situații, conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art.70 (3) din contractul colectiv de muncă, la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, în cazul prevăzut de art.68 din Codul muncii salariații vor beneficia de măsuri active de combaterea șomajului și vor fi sprijiniți de către S.C. C. Energetic Oltenia S.A., în limita sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli, prin acordarea de plăți compensatorii, în funcție de vechimea în muncă. În temeiul art. 67 alin.7 din Codul muncii, de măsurile prevăzute la alin. 3 beneficiază și salariații al căror contract individual de muncă pe durată nedeterminată a fost desfăcut ca urmare a aplicării art. 65 și art.66 din Codul muncii, respectiv au fost concediați individual, iar ca efect al încetării contractului individual de muncă se impune și admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata a 16 salarii medii brute pe unitate.
A mai arătat reclamantul că are o vechime în muncă mai mare de 25 de ani, așa cum reiese din carnetul de muncă, astfel că se i se cuvine acordarea numărului maxim de salarii, respectiv 16 salarii medii brute pe unitate.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.17, art.41 și urm. Codul muncii, art. 70 din C.C.M. raportat la disp. art.194 Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, decizia nr.4478/_/19.09.2014, decizia nr.55/185/01.04.2013, fișa postului reclamantei din data de 01.03.2012, actul adițional nr.5/01.04.2013.
Pârâta C. Energetic Oltenia SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, deoarece la data de 04.11.2014 a fost emisă Decizia nr. 5406/_/04.1.2014 de către Directorul General Executiv al societății. Prin această decizie a fost revocată Decizia nr. 4478/_/19.09.2014. Revocarea deciziei contestate face ca cererea de chemare în judecată să fie rămasă fără obiect.
Conform art.40 alin.(1) lit. c) din Codul muncii și art.21 alin.(1) pct.7. din contractul colectiv de muncă 2013-2014 încheiat la nivelul Societății C. Energetic Oltenia S.A., angajatorul are ca atribut „ să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;", iar anularea propriului act, prin care nu prejudiciază salariata reclamantă, ci acesta este, dimpotrivă, emis în folosul acesteia, reprezintă nu numai un act legal, ci și în interesul salariatei reclamante. Această decizie de revocare nu prejudiciază salariata reclamantă, fiind restabilită situația anterioară emiterii deciziei contestate, reclamanta ocupând practic neîntrerupt aceeași funcție, de inginer nivel 3 în cadrul U.M.C. Roșiuța, avută înaintea datei de 01.10.2014.
Decizia contestată nu este una de sancționare sau care să stabilească drepturi sau obligații, în sarcina reclamantei, prin urmare, nu produce efecte juridice prin ea însăși.
Mai mult decât atât, data de la care reclamanta este obligată, conform prevederilor contractuale, a se prezenta pentru a presta muncă ca inginer nivel 3 la UMC Roșiuța este aceea a momentului opozabilității deciziei de revocare față de aceasta, reprezentată de momentul comunicării deciziei de revocare a deciziei contestate. De altfel, și o hotărâre judecătorească ce ar anula decizia contestată ar avea aceleași efecte ca și decizia de revocare, reclamanta nefiind cu nimic prejudiciată prin decizia de revocare față de hotărârea judecătorească.
Atitudinea angajatorului de a revoca decizia contestată nu reprezintă un abuz de drept, prin această atitudine acesta nu a făcut decât să-și exercite un atribut legal, conferit de art. 40 alin. (1) lit c) din Codul muncii.
Având în vedere decizia de revocare a deciziei contestate, apreciază că nu sunt incidente în cauză prevederile art 65 din Codul muncii, neputând fi pusă în discuție constatarea încetării contractului individual de muncă al reclamantei ca urmare a desființării postului. Sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei, privitoare la faptul că prin emiterea deciziei contestate a fost evitată acordarea plăților compensatorii negociate pentru astfel de situații, deoarece la emiterea deciziei contestate nu s-a avut în vedere o încetare a contractului individual de muncă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Cod procedură civilă.
În apărare a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, decizia nr. 5406/_/04.11.2014 și decizia nr. 4478/_/19.09.2014.
La data de 04.12.2014, reclamanta a formulat completare la cererea de chemare în judecată și răspuns la întâmpinare. În completarea cererii de chemare în judecată, a solicitat, anularea deciziei directorului general executiv al Societății C. Energetic Oltenia S.A. înregistrată în registru special sub nr.5405 din 04.11.2014, în registru general sub nr._/04.11.2014, prin care s-a dispus revocarea deciziei nr. 4478/_/19.09.2014 cu privire la ocuparea postului de conducător formație de lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06 - Sectorul II Excavare Transport Haldare din cadrul Unității Miniere de Carieră Rosiuța a Sucursalei.
În motivare, a arătat că nu i-a fost comunicată decizia de revocare nici măcar în acest moment, luând cunoștință de conținutul acesteia de pe copie comunicată de către instanță, odată cu întâmpinarea. Decizia din 04.11.2014 nu a produs efecte juridice, nefiind comunicată, iar termenul de la care decizia produce efecte juridice curge de la data comunicării acestuia, potrivit disp. art. 268 C. Muncii, termen în care aceasta o poate contesta. Revocarea deciziei este nelegală, întrucât reprezintă o nouă decizie de modificare unilaterală a raporturilor de muncă, cu efecte la 04.11.2014, în perioada 19.09.2014 (data emiterii primei decizii contestate)-4.11.2014 (aproximativ 5 luni), figurând încadrată ca și conducător formație de lucru, în cuprinsul noii decizii făcându-se strict mențiunea că aceasta nu produce efect retroactiv, ci se aplică începând cu 04.11.2014. Practic, prima decizie contestată din 19.09.2014 a produs efecte și produce în continuare, până la data de 04.11.2014, perioadă în care a fost încadrată ca și conducător formație de lucru, mențiune care există și în Revisal și în statele de funcții, iar prin noua decizie contestată, începând cu 04.11.2014, i s-a modificat din nou unilateral locul de muncă, din conducător formație de lucru în inginer. Din conținutul nu reiese că a operat efectiv o repunere în situația anterioară, ci doar că începând cu 04.11.2014 este încadrată pe postul de inginer, iar repunerea în situația anterioară, deci reîncadrarea pe postul de inginer începând cu 01.10.2014 nu mai poate opera câtă vreme pentru această perioadă 01.10._14 a produs efecte juridice prima decizie contestată. Ca atare nu se revine direct la situația anterioară datei de 19.09.2014, ci în realitate este o nouă decizie de modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
A mai arătat că este inadmisibilă revocarea unui act juridic după ce acesta a intrat în circuitul civil. Chiar și în situația în care s-ar susține teza posibilității revocării actelor unilaterale, trebuie ca aceste acte să nu depindă de acceptarea destinatarului. Or, modificându-se din nou locul muncii față de situația existentă în perioada 01.10.2014-04.1 1.2014, este necesar acordul reclamantei. Revocarea actului civil unilateral este interzisă atunci când prin această revocare s-ar aduce atingere drepturilor altuia (ceea ce în cazul dat este real, o asemenea revocare nefiind în folosul salariatului care dorește încetarea contractului individual de muncă), iar posibilitatea angajatorului de a revoca decizia este discutabilă, față de dispozițiile Codului muncii, potrivit cărora decizia produce efecte de la data comunicării ei salariatului, în temeiul primei decizii contestate fiind făcute inclusiv modificările în Revisal.
De altfel, decizia a intrat în circuitul civil, fiind comunicată salariatei și contestată în instanță. Pretinsa revocare a intervenit doar după comunicarea cererii de chemare în judecată, iar dreptul angajatorului de a revoca actele emise nu este un drept absolut, existând o limita in dreptul de revocare, marcat de principiul drepturilor legitim câștigate. In argumentarea acestei teze a irevocabilității actului juridic de către organul emitent, trebuie avut în vedere principiul din dreptul civil după care contractul nu poate fi reziliat decât pe cale judecătorească, organul emitent având posibilitatea să verifice legalitatea și oportunitatea unui raport juridic civil când a emis actul contestat.
A mai arătat că decizia din 04.11.2014 este lovită nulitate, fiind emisă în perioada în care reclamanta se găsea în concediu medical, pârâtei aducându-i-se la cunoștință până la momentul emiterii deciziei starea de incapacitate în care se afla salariata. Potrivit art.50 din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația concediului pentru incapacitate temporară de muncă, iar potrivit dispozițiilor art.49 Codul muncii, în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept. In realitate, scopul emiterii unei noi decizii de revocare a primei decizii atacate, a fost acela de a evita încetarea raporturilor de muncă din culpa angajatorului și plată a celor a 16 salarii medii brute pe unitate potrivit contractului colectiv de muncă.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.201 alin.2 Cod de procedură civilă.
Pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A. a formulat întâmpinare la cererea de completare, prin care, pe lângă cele susținute în întâmpinare, a precizat că nu au fost operate modificări în sistemul Revisal, neexistând un act adițional semnat de reclamantă, că reclamanta nu a fost prejudiciat sub aspect financiar, drepturile bănești fiindu-i acordate conform actului adițional nr.5/01.04.2013, unde este menționat un salariu brut de 3443 lei si că nu se poate pune in discuție constatarea încetării contractului individual de muncă în baza art. 65 din Codul muncii, încetarea contractului de muncă în acest mod necesitând acordul expres al angajatorului, care în speță nu există, ca de altfel nici acordarea salariilor compensatorii, ce reprezintă un ajutor acordat persoanelor rămase fără un loc de muncă, și nu posibilitatea ca, atunci când salariatul nu mai vrea să lucreze, să solicite plăți compensatorii. A depus la dosar, in copie certificată pentru conformitate cu originalul, raport per salariat din Revisal.
Pârâta S. D. Minieră Târgu-J. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsa calității procesuale pasive, pe motiv că nu a emis decizia contestată și a depus la dosar extras din actul constitutiv al Societății C. Energetic Oltenia S.A.
În cursul cercetării judecătorești, pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A a depus la dosar note scrise prin care a arătat că reclamanta s-a aflat in concediu medical în perioada 13.10._14, iar în perioada 22.12._14 a fost în concediu de odihnă. Totodată, a depus la dosar, în copie certificată, raport per salariat din 11.02.2015, fișe pentru timpul lucrat din perioada octombrie 2014-ianuarie 2015, stat personal T. din 31.10.2014, stat personal T. din 30.11.2014, stat personal T. din 31.12.2014, stat personal T. din 30.09.2014, stat personal T. din 31.08.2014, stat personal T. din 31.07.2014, stat personal T. din 30.06.2014, stat personal T. din 31.05.2014, stat personal T. din 30.04.2014, stat personal T. din 31.02.2014, stat personal T. din 28.02.2014, stat personal T. din 18.02.2014,
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. D. Minieră Târgu-J., invocată de pârâtă.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana pârâtului și cel care este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, în baza art. 36 Cod de procedură civilă.
În speță, deciziile contestate de reclamant au fost emise de S. C. Energetic Oltenia S.A., și nu de către S. D. Minieră Târgu-J., astfel că pârâta S. D. Minieră Târgu-J. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, urmând a se respinge cererea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta T. A. este angajată a pârâtei S. C. Energetic Oltenia S.A.
Conform ultimului act adițional la contractul individual de muncă, semnat de reclamanta, aceasta ocupa funcția de inginer(actul adițional nr.5/01.04.2013-fila 11 din dosar)
Prin decizia emisă de pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A., înregistrată în registrul special sub nr.4478/19.09.2014 și în registrul general sub nr._/19.09.2014, s-a dispus, începând cu data de 01.10.2014, trecerea reclamantei din funcția de inginer nivel 3 din cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța a Sucursalei D. Minieră Târgu-J. pe postul de conducător formație lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06-Sector II Excavare Transport Haldare în cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța a Sucursalei D. Minieră(fila 4 din dosar).
La data de 04.11.2014, pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A. a emis decizia înregistrată în registrul special sub nr.5406/04.11.2014 și în registrul general sub nr._/04.11.2014, prin care a dispus ,,revocarea deciziei nr.4478/_/19.09.2014, cu privire la ocuparea de către doamna T. A. a postului de conducător formație lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06-Sector II Excavare Transport Haldare din cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța a Sucursalei D. Minieră,,(fila 19 din dosar).
Reclamanta contestă în cauză ambele decizii, susținând nulitatea deciziei de revocare ce împiedică respingerea ca rămasă fără obiect a contestației formulate împotriva primei decizii.
Instanța apreciază că este neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei de revocare, pentru următoarele considerente:
Nulitatea deciziei de revocare ca sancțiune pentru lipsa comunicării acesteia nu poate fi reținută, în condițiile în care prevederile Codului muncii nu prevăd o astfel de sancțiune. Pe de altă parte, reclamanta a luat cunoștință de decizie în cursul judecății, fiindu-i comunicată odată cu întâmpinarea, și chiar a contestat decizia, fără a suferi vreo vătămare.
Referitor la imposibilitatea revocării deciziei de modificare a contractului individual de muncă, se reține că, potrivit prevederilor art.40 alin.(1) lit. c) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor, iar dispoziția de revocare a unui act emis tot de pârâtă se încadrează în prevederile legale menționate, fiind un atribut al angajatorului.
Decizia de revocare a deciziei de modificare a contractului individual de muncă este un act fără caracter jurisdicțional, unilateral, a cărui valabilitate nu depinde de acceptarea destinatarului, fiind admisibilă revocarea sa de către angajator, fără acordul salariatului, cu condiția ca prin revocare să nu se aducă atingere drepturilor salariatului.
În speță, decizia de modificarea a contractului de muncă a fost emisă la data de 19.09.2014, fiind comunicată reclamantei la data de 09.10.2014 (conform mențiunilor de pe decizie), iar decizia de revocare a fost emisă la data de 04.11.2014.
În perioada 13.10._14 reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, iar în perioada 22.12._14 a fost în concediu de odihnă, cu excepția zilei de 24.12.2014, când a avut zi liberă, astfel cum rezultă din fișele pentru evidența timpului lucrat, depuse de pârâtă la dosar(filele 44-46). În aceste perioade, conform mențiunilor din statele de personal T., emise lunar, și fișelor pentru evidența timpului, reclamanta a deținut funcția de inginer, personal în curs de plasare, situație existentă din perioada anterioară emiterii deciziei din 19.09.2014.
Înainte de data de 13.10.2014 reclamanta nu a prestat activitate pe postul de postul de conducător formație lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06-Sector II Excavare Transport Haldare în cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța, în statele de personal a figurat cu funcția de inginer, la Secția Electrică, personal T.(cod_ 14), aceeași funcție fiind menționată și în fișele pentru evidența timpului lucrat.
Incepând cu data de 5 ianuarie 2015, reclamanta și-a reluat activitatea pe funcția deținută anterior emiterii deciziei nr.4478/_/ 19.09.2014, aceea de inginer (fila 47).
Conform raportului per salariat Revisal, nu s-a operat în registrul general pentru evidența salariaților modificarea contractului individual de muncă conform deciziei nr.4478/_/ 19.09.2014, respectiv trecerea de pe postul de inginer la Unitatea Minieră de Carieră Roșiuța pe postul de conducător formație lucru pe fluxul tehnologic al Excavatorului 06-Sector II Excavare Transport Haldare în cadrul Unității Miniere de Carieră Roșiuța, și nici modificări cu privire la salarizarea reclamantei ca urmare a acestei decizii(fila 43).
Așadar, decizia de modificare a contractului individual de muncă nu a produs efecte juridice, înainte de data revocării, și nici ulterior deciziei de revocare, ce a fost pusă efectiv în aplicare.
Nu este întemeiată susținerea reclamantei că în cuprinsul deciziei se menționează că decizia de revocare se aplică începând cu data de 04.11.2014, din verificarea deciziei rezultând inexistența unei astfel de mențiuni, astfel că revocarea a produs efecte retroactive, de la data emiterii deciziei revocate, cu consecința repunerii în situația anterioară, prin reintegrarea angajatului pe postul ocupat anterior.
Atitudinea angajatorului de a revoca decizia emisă vădit cu încălcarea dispozițiilor legale, înainte de soluționarea contestației împotriva deciziei revocate, nu poate fi calificată că fiind nelegală, atâta vreme cât prin conduita sa, acesta nu a făcut decât să asigure respectarea legii.
Pentru revocarea deciziei nu era necesară acceptarea revocării de către salariat, în condițiile în care angajatorul nu a făcut decât să revină asupra unei măsuri nelegale, neacceptate de reclamantă(conform mențiunii de pe decizie de modificare), nu a adus atingere drepturilor salariatului, dimpotrivă, a luat măsura pentru respectarea drepturilor sale.
Faptul că decizia de revocare a fost emisă în perioada în care reclamanta a fost în concediu pentru incapacitate temporară de muncă nu este de natură să atragă nulitatea deciziei. Potrivit art.50 din Codul muncii, contractul se suspendă de drept pe durata concediului pentru incapacitate temporară de muncă, iar, conform art.49 alin.6 din Codul muncii, în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele ce au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor de încetare de drept a contractului, însă aceste prevederi ce se referă la prorogarea unor termene, și nu prevăd interdicția măsurii, sub sancțiunea nulității.
În consecință, este neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei emise de pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A., înregistrată în registrul special sub nr.5406/04.11.2014 și în registrul general sub nr._/04.11.2014.
Raportat la aceasta decizie se va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea deciziei emise de pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A, înregistrată în registrul special sub nr.4478/19.09.2014 și în registrul general sub nr._/19.09.2014.
Cu privire la cererea reclamantei prin care se solicită constatarea încetării contractului individual de muncă în temeiul dispozițiilor art.65 din Codul muncii și obligarea pârâtei S. C. Energetic Oltenia S.A. la plata a 16 salarii medii brute pe unitate actualizate la data plății efective, în consecința celor mai sus reținute, instanța urmează a respinge cererea De altfel, reține instanța, încetarea contractului individul de muncă în temeiul dispozițiilor art.65 Codul muncii (concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului) este un caz de încetare a contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia. Concedierea în baza art.65 din Codul muncii este un atribut al angajatorului, iar instanța nu ar putea să se substituie angajatorului pentru a hotărî încetarea raporturilor de muncă în baza acestor prevederi legale. Încetarea raporturilor de muncă conform art.65 din Codul muncii nu este un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă(cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă sunt prevăzute de art.55 din Codul muncii), astfel că nu ar putea opera în temeiul legii, cu consecința constatării lui de către instanță.
În baza art.453 alin.1 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța retine ca neîntemeiată cererea acesteia privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. D. Minieră a Societății C. Energetic Oltenia S.A., și respinge cererea ulterior completată, formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge capătul din cererea de chemare în judecată ulterior completată, având ca obiect anularea deciziei emise de pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A., înregistrată în registrul special sub nr.5406/04.11.2014 și în registrul general sub nr._/04.11.2014, formulată de reclamanta T. A., C.N.P._, domiciliată în Motru, ., ., . cu pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, Cod fiscal RO_, cu sediul în Târgu-J., ., nr.5, județul Gorj, ca neîntemeiat.
Respinge capătul din cererea de chemare în judecată ulterior completată, având ca obiect anularea deciziei emise de pârâta S. C. Energetic Oltenia S.A, înregistrată în registrul special sub nr.4478/19.09.2014 și în registrul general sub nr._/19.09.2014, ca rămas fără obiect.
Respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
B.C.N./.20.04.2015 /5 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
