Obligaţie de a face. Sentința nr. 2632/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2632/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2632/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2632/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr.1 Dănești și C. L. Dănești, având ca obiect drepturi bănești - plată dobândă legală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință.
Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, în temeiul art. 223 alin. 3 si art. 411 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 208 si 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art. 258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art. 255 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibila si concludenta pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.03.2015 sub nr._ pe rolul Tribunalului Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâții Școala G. nr.1 Dănești și C. L. Dănești, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin sentințele nr.2292/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și sentința nr.1422 din 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ îndreptată prin încheierea de ședință din 11.06.2013, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentințele nr.2292 din 29.06.l2010 și nr.1422 din 10.04.2012 pronunțate de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr._ și nr._ pârâții din prezenta cauză au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 în perioada 01.10._09 și respectiv din aplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr.330/2009 și Legea nr.285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
A precizat că deși sentințele mai sus menționată sunt irevocabile, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale acordate de instanța de judecată, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani cuvenite, în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul personal prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
A invocat incidența dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], conform cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art.161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", precum si prevederile art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin.(1)], conform căruia:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
A apreciat că, și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art.1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării)
obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli
sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
A învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
A precizat, de asemenea, că, din prevederile legale mai sus invocate, a rezultat că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Reclamantul consideră că prin obligarea pârâtelor la acordarea dobânzii legale nu se poate aprecia că s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală are natură juridică diferită față de inflație și a invocat în acest sens Decizia nr. 2/2013 a I.C.C.J., pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 148 și urm. și art. 194 Cod procedură civilă, art. 156 (în prezent art. 161), art. 161 alin. 4 (în prezent art. 166 alin. 4), art. 268 și art. 295 (în prezent art. 278 alin. 1) din Codul muncii, art. 1 alin.2 din OG nr. 9/2000, 2 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1530 și urm. Cod civil.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: C.I., și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul sentințele nr.2292/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și sentința nr.1422 din 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ îndreptată prin încheierea de ședință din 11.06.2013, adeverința nr. 125 din 29.01.2015 și nr.841 din 08.07.2014.
Legal citată, pârâta Școala G. nr.1 Dănești a formulat întâmpinare prin care a arătat că unitatea școlară a acordat drepturile salariale câștigate, conform dosarelor nr._ ,_ în tranșele aferente conform OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute n titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, actualizat cu indicele de inflație . A precizat că în hotărârile judecătorești mai sus menționate nu era specificat și plata dobânzilor aferente, Școala G. nr.1 Dănești nu s-a considerat obligată să le plătească. A arătat pârâta că în cazul admiterii acțiunii în instanță, unitatea școlară va respecta hotărârea judecătorească .
Examinând cererea dedusă judecății în raport de actele și lucrările dosarului, de obiectul acțiunii și dispozițiile legale invocate, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului L. Dănești, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâții Școala G. nr.1 Dănești și C. L. Dănești, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin sentințele nr.2292/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și sentința nr.1422 din 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ îndreptată prin încheierea de ședință din 11.06.2013, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
Prin sentința nr.2292/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost obligată intimata Școala Generală nr.1 Dănești la plata către petent a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, pe perioada 01.10._09, actualizată în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective. A fost obligat intimatul C. L. Dănești să aloce fondurile necesare plății diferențelor de drepturi salariale solicitate.
Prin sentința nr.1422/10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost obligată intimata Școala Generală Nr.1 Dănești la reîncadrarea salarială a petentului începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultata din aplicarea Legii 221/2008.
A fost obligată intimata Școala Generală Nr. 1 Dănești să calculeze și să plătească petentului diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale astfel stabilite, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31.08.2010, iar intimatul C. L. Dănești să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
Instanța reține că prin aceste hotărâri judecătorești C. L. Dănești nu a fost obligat la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, ci a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi astfel că nu a avut calitatea de debitor al obligației de plată, motiv pentru care nu poate fi obligat la plata dobânzii legale aferente acestor drepturi salariale.
Astfel, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Dănești, invocată din oficiu și în consecință va respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța constată că prin sentința nr.2292/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost obligată intimata Școala Generală nr.1 Dănești la plata către petent a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, pe perioada 01.10._09, actualizată în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective. A fost obligat intimatul C. L. Dănești să aloce fondurile necesare plății diferențelor de drepturi salariale solicitate.
Prin sentința nr.1422/10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost obligată intimata Școala Generală Nr.1 Dănești la reîncadrarea salarială a petentului începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultata din aplicarea Legii 221/2008.
A fost obligată intimata Școala Generală Nr.1 Dănești să calculeze și să plătească petentului diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale astfel stabilite, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31.08.2010, iar intimatul C. L. Dănești să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
Sentințele menționate sunt irevocabile.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr. 71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art. 1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art. 1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art. 1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Conform art. 1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin Decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Pârâta a fost obligată prin hotărâri judecătorești la plata unor drepturi bănești către membrul de sindicat. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul sentinței judecătorești.
Hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar conform art. 274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
Așadar, pârâta avea obligația de a-si executa obligația de la momentul pronunțării sentinței, dată de la care sentința era executorie.
În speță, având în vedere cererea de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr. 2292/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ se va acorda începând cu data de 24.03.2012 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, iar dobânda legală aferentă sumelor datorate conform sentinței nr. 1422/10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale in dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlului executoriu și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Dănești cu sediul în . invocată de instanță din oficiu și respinge acțiunea față de acesta .
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M. CNP_, domiciliat în comuna Dănești, . în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr.1 Dănești cu sediul în . .
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor datorate conform sentinței nr.2292/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ începând cu data de 24.03.2012 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor datorate conform sentinței nr.1422/10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ începând cu data pronunțării titlului executoriu si până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. R. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red.E.B.
5 ex/ 01 iulie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2625/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
