Obligaţie de a face. Sentința nr. 1748/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1748/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 6421/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1748/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier T. U.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta L. E. M. în contradictoriu cu pârâta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic A. I. pentru pârâta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj, lipsă fiind reclamanta L. E. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat s-a acordat cuvântul părților prezente.
Consilier juridic A. I. pentru pârâtă a solicitat respingerea acțiuni conform motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ de reclamanta L. E. M. a chemat în judecată pârâta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 6473/29.07.2014, obligarea Direcției Silvice Gorj să procedeze la negocierea contractul individual de muncă printr-un nou act adițional la acesta și acordarea unei clase de salarizare, cel puțin egală cu clasa de salarizare acordată primitorului distribuitor din cadrul aparatului D.S. Gorj, conform atribuțiunilor de serviciu din fișa postului atribuite în plus față de cele cuvenite postului de operator calculator pentru postul de arhivar, postul de secretar și postul de centralist telefonist și obligarea Direcției Silvice Gorj la plata sporului de confidențialitate de 25% și a sporului de fidelitate de 20%.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din anul 2003 a fost încadrată în muncă cu contract individual de muncă (CIM) la R. R.-D.S. Gorj actualmente fiind pe un post de muncitor indirect productiv și anume pe postul de operator calculator.
Că, la data când a fost încadrată pe acest post în unitate lucrau alte trei colege pe postul de centralist-telefonist, secretar-dactilograf (post T.), iar ulterior colegele sale au ieșit la pensie, posturile acestora au fost desființate, iar atribuțiunile acestora de serviciu i-au fost atribuite reclamantei și funcția de arhivar impusă la un moment dat de organele de control cu ocazia unui control la arhiva D.S. Gorj, dar aceste sarcini le-a primit în plus cu înțelegerea că la următoarea negociere clasa de salarizare îi va fi majorată conform muncii prestate la clasa de salarizare de minim 32.
Deși, în urma înțelegeri cu fostul director, respectiv că va primi clasa de salarizare minim 32 conform atribuțiunilor primite în plus, la data actuală are același post de operator calculator ca muncitor indirect productiv având studii superioare juridice (drept) și clasa de salarizare 28 nemajorată, așa cum o avea și când avea doar atribuțiunile de operator calculator, contrar cu ceea ce convenise la momentul preluării acestor atribuțiuni, în plus, prestând atribuțiuni de serviciu pentru personalul T. (secretar, arhivar - a se vedea anexa nr.2a la CCM poziția 28, 33 aparat direcție silvică), precum și cea de telefonist.
Că, în acest mod angajatorul a deghizat practic atribuțiunile de personal T. într-un post de muncitor indirect productiv cu scopul de a porni negocierea salariului de bază de la o clasă minimă inferioară corespunzătoare postului de muncitor indirect productiv, iar, la data actuală deși prestează o muncă de mare responsabilitate similară salariatului cu nr. crt. 8 din statul de funcții, clasa sa de salarizare este mai mică decât a șoferului (clasa 29) sau a primitorului-distribuitor (clasa 32) care nu au alte sarcini în plus față de cele cuvenite postului.
Urmare a intrării în vigoare a noului Contract Colectiv de Muncă (CCM) 2014-2015 valabil începând cu 01.07.2014, prin adresa transmisă de R. București către D.S. Gorj sub nr._/AC/07.07.2014 s-a dispus să se procedeze „la o analiză temeinică și responsabilă a situațiilor nominale, pentru care se consideră că este necesară acordarea unor (clase de salarizare sau a unor sporuri, mai mari decât cele de care cei în cauză beneficiază în prezent" însă, D.S. Gorj a procedat la majorarea unor clase de salarizare numai anumitor salariați preferați pe criterii politice sau alte interese contrare bunelor moravuri și normelor legale fără ca aceștia să presteze atribuțiuni pentru alte posturi în plus așa cum prestează aceasta.
Că, astfel, unitatea a lăsat neapreciată și practic neplătită munca acesteia prestată în plus, fiind evidentă discriminarea sa având cea mai mică clasă de salarizare din personalul aparatului D.S. Gorj deși prestează atribuțiuni de personal T. în plus față de cele stabilite prin fișa postul de operator calculator, post de muncitor indirect productiv, munca sa de personal T. prestată unității fiind practic neplătită.
Astfel, s-a întocmit actul adițional contestat în care s-a consemnat fără a se fi negociat cu aceasta clasa de salarizare și sporurile fără a se fi respectat dreptul acesteia la negocieri individuale, în sensul de a fi negociat și stabilit cu directorul unității mandatat prin lege să reprezinte interesele persoanei juridice, o clase de salarizare în funcție de "munca prestata" în plus care anterior era prestată de doi salariați pensionați, încălcându-se astfel dispozițiile art. 25 și art. 26 din Regulamentul intern, art.123 alin 2 și art. 126 din CCM, art. 5, 6 și 39 alin 1 lit. k) din Codul muncii.
S-a arătat, de asemenea, că a semnat cu obiecțiuni actul adițional la CIM nr. 6473/29.07.2014, deoarece nu i s-a acordat sporul de confidențialitate și sporul de fidelitate în totalitate așa cum este stabilit de CCM.
Un alt motiv invocat de reclamantă se referă la faptul că actul adițional la CIM contestat nu este semnat de către director în calitatea sa de mandatar al R. R. București-unitatea cu personalitatea juridic, conform art.6 alin 9 din HG 229/2009, ci de către directorul tehnic care nu are calitatea de mandatar al persoanei juridice, semnarea actului adițional fiind contrar normelor de drept în materie de mandat, întrucât mandatarul nu poate să mandateze altă persoană să îndeplinească atribuțiile sale dispuse prin lege din moment ce mandatul dat prin lege nu prevede această posibilitate, iar semnarea de către directorul tehnic a Actului adițional la CIM s-a făcut fără a fi negociat în vreun fel, putându-se observa chiar pe actul adițional contestat întocmit că salariul de bază și sporurile au fost consemnate înaintea semnării lui.
Cu privire la capătul acordarea sporului de confidențialitate și a sporului de fidelitate s-a arătat că actul adițional la CIM contestat nu prevede „sporul de confidențialitate" conform CCM și art. 132 alin 4 din Legea nr.62/2011 iar „sporul de fidelitate" a fost acordat mai puțin decât prevederile CCM contrar prevederilor din anexa nr. 4 din CCM, aceste sporuri fiind acordate în mod discriminatoriu, pe criterii politice sau interese contrare normelor legale.
Că, punctul 15 din anexa nr. 4 din CCM prevede că este îndreptățită la acordarea sporului de confidențialitate de 25% „conform clauzelor din CIM", adică în funcție de atribuțiunile de serviciu care impun confidențialitatea unor date de care iau cunoștință în timpul serviciului, iar din fișa postului parte integrantă a CIM rezultă că are atribuțiuni de ridicare și înregistrare a documentelor comunicate prin poșta secretă și aproape zilnic prin prestarea activității de secretariat ia la cunoștință de acte cu caracter confidențial, iar potrivit art. 26 și 39 alin. 1 lit. K) din Codul muncii și ale art. 123, 124 și 129 din CCM raportat la art. 132 alin. 4 din L.62/2011, era obligatorie negocierea și acordarea acestui spor.
Pe de altă parte, s-a invocat că, deși punctul 12 din anexa 4 a CCM prevede o cotă fixă de 20% „spor de fidelitate" pentru categoria de personal ce are o vechime în unitate între 11-20 ani, angajatorul a consemnat anticipat în actul adițional la CIM un spor de fidelitate mai mic și anume de 15%, spor care nu este stabilit de CCM ca fiind fluctuant între vechimea de ani si 20 ani ci stabilește o cotă fixă cu caracter minimal de 20% din salariul de bază conform art. 132 alin 2 din L.62/2011.
Că în această situație nu s-a făcut o negociere a actului adițional la CIM, drepturile salariale fiindu-i stabilite în mod unilateral și discriminatoriu față de alți salariați care ocupă același gen de post de muncitor indirect productiv care nu au atribuțiuni în plus sau lucru cu documente secrete sau confidențiale, ori atribuțiuni în plus ce sunt de competența personalului T. și nu pentru muncitor indirect productiv încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 25 și 26 din Regulamentul intern, art. 126 din CCM, art. 5 și 6 din Codul muncii.
S-a invocat faptul că potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 62/2011 contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile, iar potrivit art. 142 (1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.266-278 Codul muncii, si art. 6 CEDO.
În dovedirea acțiunii s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: actul adițional contestat în forma inițială și după semnare de către reclamantă, fișa postului corespunzătoare anului 2013, adresa nr._/AC/07.07.2014, cererea de acordare a dreptului la negociere individuală nr. 6434/28.07.2014, răspunsul unității nr. 6434/04.08.2014, extras din dispozițiile CCM și Regulamentul intern, actele adiționale la contractul individual de muncă, nomenclatorul funcțiilor și meseriilor pentru muncitor indirect productiv și limitele minime de salarizare în cadrul R. și tabelul cu sporul la salariile de bază – anexa 4.
S-a solicitat, în temeiul art. 272 din Codul muncii să dispună obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei statele de personal cu drepturile salariale acordate pentru personalul D.S. Gorj valabile la data de 01.01.2014 și la data de 01.07.2014.
Pârâta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a invocat de către pârâtă că, începând cu luna iulie 2014, la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor - R. a fost încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr.215 din data de 16.06.2014, acest aspect impunând încheierea de acte adiționale la contractele individuale de muncă.
S-a susținut că actul adițional contestat de către reclamantă nu este lovit de nulitate absolută, acesta nefiind emis cu încălcarea dispozițiilor 25 și 26 din Regulamentul intern, la întocmirea lui respectându-se principiul nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnității personalului salariat.
De asemenea, s-a invocat că au fost respectate dispozițiile art.123, 126, 129 și 132 din CCM, clasa de salarizare acordată reclamantei fiind peste clasa minimă de salarizare prevăzută pentru funcția ocupată de aceasta, conform Anexei nr.2b la CCM.
Referitor la faptul că actul adițional a fost semnat de către directorul tehnic al unității s-a arătat că acest aspect nu atrage nulitatea absolută a actului adițional, H.G nr.229/2009 nelimitând semnarea actelor adiționale sau a altor documente doar de către directorul unității.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 25%, s-a solicitat respingerea acestuia, cu motivarea că în conformitate art.26 din Codul muncii, sporul de confidențialitate poate fi acordat unui salariat în măsura în care acordarea acestui spor a făcut obiectul unei negocieri între angajat și angajator și a fost inclus în contractul individual de muncă al angajatului.
Că în cauza de față sporul solicitat nu a fost stabilit și convenit de comun acord între angajat și angajator, sens în care reclamantei nu i se poate conferii accesul la drepturi salariale printr-o altă modalitate decât cea stabilită de legiuitor.
Referitor la capătul de cerere privind sporul de fidelitate solicitat de reclamantă s-a solicitat respingerea acestuia, având în vedere că la acordarea acestuia au fost respectate condițiile de acordare impuse de pct.12 din Anexa nr.4 la CCM.
Că, reclamanta are o vechime în unitățile silvice de 11 ani, iar, conform pct.12 din Anexa nr.4 la CCM, salariații cu o vechime în unitățile silvice cuprinsă între 11- 20 ani beneficiază de un spor de fidelitate în procent maxim brut de 20%.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
Tribunalul analizând acțiunea de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în materie, reține și constată următoarele:
În fapt, prin acțiunea promovată reclamanta solicită să se constate nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 6473/29.07.2014, obligarea Direcției Silvice Gorj să procedeze la negocierea contractul individual de muncă printr-un nou act adițional la acesta și acordarea unei clase de salarizare, cel puțin egală cu clasa de salarizare acordată primitorului distribuitor din cadrul aparatului D.S. Gorj, conform atribuțiunilor de serviciu din fișa postului atribuite în plus față de cele cuvenite postului de operator calculator pentru postul de arhivar, postul de secretar și postul de centralist telefonist și obligarea Direcției Silvice Gorj, la plata sporului de confidențialitate de 25% și a sporului de fidelitate de 20%.
Conform actului adițional înregistrat sub nr. 6473/29.07.2014 reclamanta L. E. M. a fost încadrată pe perioadă nedeterminată pe funcția de operator calculator în cadrul compartimentului financiar – contabilitate DS Gorj având un salariu de bază de 1636 lei corespunzător clasei de salarizare 28, spor vechime 20% și spor de fidelitate de 15%.
Act adițional mai sus menționat a fost semnat de către reclamantă cu obiecțiuni, reclamanta solicitând prin obiecțiunile formulate o clasă de salarizare negociată de 32 pe funcția de operator calculator și acordarea sporului de confidențialitate de 25%.
Cu privire la nulitatea actului adițional și obligarea pârâtei să procedeze la negocierea contractului individual de muncă printr-un nou act adițional la contractul individual de muncă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 57 (1) Codul muncii ,,nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia”.
Potrivit art. 57 (4) ,,în situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri”.
În cauza de față, actul adițional contestat de reclamantă nu este lovit de nulitate absolută, acesta fiind emis cu respectarea dispozițiilor art. 123, art. 126, art. 129 și art. 132 din Contractul Colectiv de Muncă valabil 2014-2015.
Clasa de salarizare acordată reclamantei este peste clasa minimă de salarizare prevăzută pentru funcția ocupată de aceasta, conform anexei nr. 2b la Contractul Colectiv de Muncă, astfel, clasa minimă de salarizare prevăzută de anexa nr. 2b la CCM pentru funcția ocupată de reclamantă este de 15, iar prin actul adițional contestat de reclamantă i s-a stabilit un salariu de bază corespunzător clasei de salarizare 28.
Potrivit art. 162 (1) Codul muncii ,,nivelurile salariale minime se stabilesc prin contracte colective de muncă aplicabile, salariul individual stabilindu-se prin negocieri individuale între angajator și salariat”.
În cauza de față, începând cu luna iulie 2014 la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor a fost încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 215/16.06.2014, fapt ce a determinat încheierea de acte adiționale la contractele individuale de muncă.
Verificând actul adițional nr. 6958/05.08.2014 instanța reține că prin acest act adițional nu s-au stabilit drepturi salariale mai mici decât cele prevăzute în Contract Colectiv de Muncă aplicabil sau mai mici decât cele avute de reclamantă anterior încheierii actului adițional contestat.
Faptul că societatea pârâtă a procedat la majorarea claselor de salarizare anumitor salariați nu atrage nulitatea actului adițional contestat de reclamantă, câtă vreme prin actul adițional nu s-au stabilit drepturi salariale mai mici decât cele prevăzute în contractul colectiv de muncă, neavând legătură cu drepturile salariale acordate altor salariați.
Nu are relevanță nici faptul că reclamanta desfășoară alte activități decât cele prevăzute în fișa postului, câtă vreme reclamanta a semnat actul adițional nr. 6473/29.07.2014 cu privire la funcția de operator calculator în cadrul compartimentului financiar-contabilitate, fără obiecțiuni în ceea ce privește felul muncii.
Referitor la starea de discriminare invocată de reclamantă, cu motivarea că deține cea mai mică clasă de salarizare din personalul aparatului DS Gorj, deși prestează atribuții de personal T. în plus față de cele stabilite prin fișa postului de operator calculator, instanța reține următoarele:
Cu referire la starea de discriminare, aspect invocat de către reclamantă, este de reținut că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemene distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1, al. 3 din O.G. nr. 137/2000).
Curtea Constituțională în acord cu practica Curți Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situaților egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr. 168/1988, 294/2001).
Nu există discriminare, deoarece nu este vorba de persoane aflate în situații analoage sau comparabile.
În ceea ce privește faptul că actul adițional a fost semnat de directorul tehnic al unității, și nu de către directorul R. R. București, nu atrage nulitatea actului adițional, deoarece HG nr. 229/2009 nu limitează semnarea actelor adiționale sau altor documente doare de către directorul unității.
Referitor la cererea reclamantei de a i se acorda sporul de confidențialitate în cuantum de 25%, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Codul muncii, sporul de confidențialitate poate fi acordat unui salariat în măsura în care acordarea acestui spor a făcut obiectul unei negocieri între angajat și angajator și a fost inclus în contractul individual de muncă al angajatului.
Din actele adiționale la contractul individual de muncă nu rezultă că acest spor a făcut obiectul negocierii între angajat și angajator, și nu a fost inclus în contractul individual de muncă.
Acordarea acestui spor de confidențialitate nu este obligatorie pentru angajator, fiind vorba de o clauză specifică facultativă care poate fi inclusă în contractul individual de muncă al angajaților.
Astfel, potrivit art. 26 din Codul muncii ,,prin clauză de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Acordarea clauzei de confidențialitate rămâne la latitudinea angajatorului, acesta stabilind dacă în urma negocierii va include clauza de confidențialitate și va acorda un anumit spor pentru aceasta.
Cu privire la acordarea sporului de fidelitate, instanța reține că prin actul adițional contestat reclamantei i-a fost acordat sporul de fidelitate în procent de 15%, cu respectarea condițiilor de acordare impuse de punctul 12 din anexa nr. 4 la Contractul Colectiv de Muncă 2014-2015. Astfel, reclamanta are o vechime în unitate de 11 ani, iar în conformitate cu punctul 12 din anexa 4 la CCM, salariați cu o vechime în unitățile silvice cuprinsă între 11 și 20 de ani beneficiază de un spor de fidelitate în procent maxim brut de 20%.
Referitor la acest aspect instanța reține că în anexa 4 la CCM, punctul 12 nu s-a prevăzut un spor de fidelitate în cuantum fix de 20%, ci s-a stabilit că salariați cu vechimea mai sus menționată pot beneficia de un spor de fidelitate într-un procent cuprins între 10% și 20%.
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta L. E. M., sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta L. E. M., CNP_, domiciliată în Tg J., localitatea Preajba M., .. 69, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg J., . P., nr. 3, județul Gorj.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, T. U. |
E.G./T.U.
4 ex. /20 Aprilie 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3711/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1577/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
