Obligaţie de a face. Sentința nr. 2121/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2121/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 996/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2121/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Asistent judiciar N. M.
Asistent judiciar R. N.
Grefier N. R.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. E.-L., în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având în vedere cererea scrisă a reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa părților.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamanta S. E.-L. a chemat în judecată pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de transport nedecontate începând cu data de 01.01.2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata pe viitor a acestor cheltuieli de transport.
În motivare, reclamanta a arătat că funcționează ca și cadru didactic, potrivit adeverinței emisă de unitatea școlară.
Unitatea la care își desfășoară activitatea se află în raport de subordonare față de C. L. Mătăsari – ordonator principal de credite – căruia îi revine obligația asigurării finanțării de bază și complementare a unității de învățământ menționate.
A mai susținut reclamanta că, în conformitate cu prevederile Legii nr.1/2011 la sfârșitul fiecărei luni de activitate s-a adresat cu cereri însoțite de documente justificative, conducerii unității, solicitând decontarea cheltuielilor de transport. Cererile au fost analizate și avizate de C. de Administrație al unității, acesta întocmind ștate de plată care au fost înaintate Centrului bugetar și mai departe Consiliului L. Mătăsari.
De asemenea, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanta a depus la dosar în copie conform cu originalul următoarele acte: cartea de identitate, adeverința nr.422/27.01.2015 emisă de unitatea școlară și cererile formulate de reclamantă însoțite de bonurile justificative.
Pârâtul C. L. Mătăsari a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii ca nefondată.
Deși legal citat, pârâtul C. T. Mătăsari nu a formulat întâmpinare.
Analizând probatoriu administrat în cauză, instanța constată ca cererea reclamantei este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Reclamanta S. E.-L. este cadru didactic în cadrul Colegiului T. Mătăsari, conform mențiunilor cuprinse în adeverința nr.422/27.01.2015 (fila 9 din dosar).
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea unității de învățământ C. T. Mătăsari și a Consiliului L. Mătăsari la plata cheltuielilor de transport pe ruta Tg.J. – Mătăsari și retur, începând cu data de 01.01.2014 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata pe viitor a acestor sume.
Conform dispozițiilor art.104 alin.31 din legea nr.128/1997 consiliul de administrație al unității de învățământ propune lunar spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuielile de deplasare.
Mai mult decât atât, chiar în dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004, art.14 alin.4 din legea nr.486/2006 și art.167 din legea nr.84/1995 se menționează în mod expres că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii se instituie calitatea consiliului local de debitor al acestei obligații.
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011 (lege intrată în vigoare la data de 09.02.2011) finanțarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice, conform legii, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
De asemenea potrivit art. 2 din Instrucțiunile 2/2011 (da intrării în vigoare 17.02.2011) privind decontarea navetei cadrelor didactice, consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de transport.
Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța reține că reclamanta S. E.-L., cu domiciliul în Tg.J., ., ., . (conform copiei cărții de identitate – fila 10 din dosar), are calitatea de angajată a Colegiului T. Mătăsari, îndeplinind funcția de profesor, conform adeverinței depusă la dosar.
În conformitate cu dispozițiile legii nr.108/2007 reclamanta a adresat conducerii școlii cereri de decontare a cheltuielilor de transport, deoarece domiciliază într-o altă localitate decât cea în care își are sediul instituția de învățământ la care activează.
Art.104 alin.3 din legea nr.128/1997 stabilește dreptul personalului didactic din unitățile de învățământ de stat care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul de a beneficia de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. Același text de lege stabilește posibilitatea ca, în situația în care nu există mijloace de transport în comun pe această rută (între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ) să se deconteze contravaloare a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurși dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală, iar în situația în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, acestuia i se va deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.
Aceleași dispoziții sunt menținute și în art. 276 din Legea 1/2011, intrată în vigoare la data de 09.02.2011, „Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii”.
Potrivit art. 1 din Instrucțiunile 2/2011 “Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Obligația de acordare a cheltuielilor de transport este atât în sarcina unității de învățământ (decontarea contravalorii călătoriei se obține prin depunerea cererilor la consiliul de administrație al unităților de învățământ, potrivit dispozițiilor art.104 alin.3 litera a din legea nr.128/1997) în considerarea calității acesteia de angajator, dar și în sarcina consiliului local deoarece, potrivit dispozițiilor art.104 alin.31 din legea nr.128/1997 consiliul de administrație al unității de învățământ propune lunar spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuielile de deplasare.
Mai mult decât atât, chiar în dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004, art.14 alin.4 din legea nr.486/2006 și art.167 din legea nr.84/1995 se menționează în mod expres că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii se instituie calitatea consiliului local de debitor al acestei obligații.
În speța de față, conform actelor depuse de reclamantă la dosarul cauzei, respectiv copiile cererilor pentru decontarea cheltuielilor de transport formulate de aceasta aflate la dosarul cauzei, reclamanta și-a îndeplinit obligația de a depune la unitatea de învățământ solicitarea de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul de la domiciliu la unitatea de învățământ unde lucrează și retur, în perioada ianuarie 2014 - decembrie 2014.
Astfel, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei și văzând dispozițiile Legii 128/1997, Legii 1/2011 și Instrucțiunilor 2/2011 va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E.-L., va fi obligat pârâtul C. T. Mătăsari să plătească reclamantei contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta Tg.J. - Mătăsari, dus-întors, aferent perioadei ianuarie 2014 - decembrie 2014, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește capătul doi de cerere, obligarea pârâțiilor la plata pe viitor a acestor cheltuieli de transport, acesta se va respinge cu motivarea că, din adeverința depusă la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a fost angajata unității școlare în perioada 01.01._14 și de asemenea nu are dovedit acest capăt de cerere cu acte, respectiv cererii prin care a solicitat decontarea sumelor însoțite de bonuri justificative, așa cum prevede legea.
Cu privire la obligarea pârâtului Consiliului L. Mătăsari la plata acestor sume, se va respinge și acest capăt de cerere cu motivarea că între reclamantă și consiliu nu există raporturi juridice de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în parte formulată de reclamanta S. E.-L., CNP_, cu domiciliul în Tg.J., ., ., ., în contradictoriu cu C. T. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, .. 75, județ Gorj și C. L. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, județul Gorj.
Obligă pârâtul C. T. Mătăsari să plătească reclamantei contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta Tg.J. - Mătăsari, dus-întors, aferent perioadei 01.01.2014 – decembrie 2014, în funcție de perioada lucrată, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge capătul de cerere privind plata pe viitor a cheltuielilor de transport.
Respinge cererea față de pârâtul C. L. Mătăsari.
Sentință executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red: R.N. 12 Mai 2015/Ex.5
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2902/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
