Obligaţie de a face. Sentința nr. 4027/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4027/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 4027/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4027/2015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul I. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A. TG.J., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamantul fiind reprezentat de avocat B. M. iar pârâta de consilier juridic Șerbanovschi M.-E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând terminată cercetarea procesului, instanța a acordat cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și ulterior precizată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Reprezentantul societății pârâte, consilier juridic Șerbanovschi M. E., a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.12.2014, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul I. V. a chemat în judecată pârâta S.C. T. S.A., solicitând instanței,ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i se cuvin conform contractului colectiv de muncă, constând în:
- plata majorată cu 2,5% a salariului, premiilor și primelor începând cu data de 01.09.2013 și până la punerea în executare a sentinței ce se va pronunța;
- suma de 300 lei, reprezentând diferența de premiu acordată cu ocazia principalelor sărbători religioase (Paști, C.) din totalul de 620 lei, conform art. 58 pct. 1 din contractul colectiv de muncă, aferentă anilor 2013 și 2014;
- suma de 200 lei, ce reprezintă premierea cu ocazia ,,Zilei Transportatorului” public local conform art. 58 pct. 2 din contractul colectiv de muncă, aferent anilor 2013 și 2014;
- tichete de masă sau contravaloarea lor în cuantum de 9 lei/zi lucrătoare, începând cu data de 01.01.2013 și până la punerea în executare a sentinței ce se va pronunța.
De asemenea, prin precizarea la acțiune din data de 26.02.2015, reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale restante, reactualizate la zi, calculate de la scadenta lunară a drepturilor salariale restante până la plata efectivă, precum și dobânda legală aferentă.
În fapt, reclamantul a menționat că este angajatul unității pârâte, iar prin contractul colectiv de muncă patronatul, de comun acord cu sindicatul, au convenit să acorde drepturile salariale pe care le solicită prin acțiune, însă aceste drepturi nu au fost acordate.
S-a învederat că pârâta a majorat salariul de încadrare, premiile și primele cu 2,5% începând cu data de 01.01.2013 și până în data de 01.09.2013, urmând ca, din data de 01.09.2013 salariile, premiile și primele să fie majorate din nou cu 2,5 %, conform art. 56 din CCM.
Reclamantul a precizat că nu a beneficiat de aceste majorări, iar din suma de 620 lei ce urma să fie acordată cu ocazia sărbătorilor religioase, conform art. 58 contractul, colectiv de muncă i s-a achitat doar suma de 320 lei pentru anul 2013 și 320 lei pentru anul 2014, în loc de 620 lei pentru fiecare an, așa cum e prevăzut în contractul colectiv de muncă. S-a menționat că suma de 200 lei reprezentând premierea pentru ,,Ziua Transportatorilor”, precum și tichetele de masă în cuantum de 9 lei/zi lucrătoare nu au fost acordate nici în anul 2013 și nici în anul 2014.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, prevederile art. 56 și art. 58 din contractul colectiv de muncă.
Pârâta S.C. T. S.A. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă referitoare la majorarea salariilor de bază cu 2,5% în luna septembrie 2013 și la obligativitatea acordării tichetelor de masă și a primei pentru ,,Ziua Transportatorului”, precum și excepția tardivității acțiunii, cu privire la tichetele de masă pentru perioada ce excede perioadei de 6 luni anterioare introducerii cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
A menționat pârâta că în data de 29 august 2013, în Monitorul Oficial al României nr. 549, a fost publicată O.G. nr. 26/2013, privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici sau majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară - ordonanță care prin prevederile sale restricționează bugetele și impune condiții privind cheltuielile cu salariile și cele cu beneficiile la societățile comerciale la care unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici, precum este în cazul de față unitatea pârâtă.
S-a învederat că S.C. T. S.A. Tg-J. este o unitate cu acționar unic, respectiv Municipiul Tg-J., iar activitatea de bază, cea de transport local de călători, este subvenționată de la bugetul local al Municipiului Tg-J..
Conform prevederilor contractului colectiv de muncă, în luna septembrie 2013 trebuia să se facă o nouă majorare salarială de 2.5%, să acorde în continuare tichetele de masă, iar în luna decembrie 2013 să acorde o primă de C., în valoare de 620 lei, însă acordarea acestor drepturi ar fi încălcat dispozițiile O.G. nr. 26/2013, art. 8, faptă care constituie contravenție, ce se sancționează de către organele de control ale M.F.P. - A.N.A.F. conform art. 13 alin. 3, cu amendă într-un cuantum egal cu cheltuielile efectuate peste limitele prevăzute la art. 8, fapt care ar crea probleme financiare societății pârâte.
De asemenea, pârâta a invocat prevederile art. 10 alin.1 lit. a din O.G. nr. 26/2013, potrivit căruia ,,cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite”, precum și prevederile art. 13 alin. 5, potrivit căruia: ,,Organele de control ale Ministerului Finanțelor Publice prin aparatul propriu și/sau al Agenției Naționale de Administrare fiscală sunt abilitate să constate contravențiile de la alin.(l) și să aplice sancțiunile prevăzute la alin. (2)-(4) operatorilor economici prevăzuți la art. 1, după caz, urmând ca aceștia să recupereze contravaloarea amenzii de la persoanele fizice responsabile" . Cu privire la acest articol, a precizat că descurajează orice act de voință contrară din partea factorilor de decizie din conducerea unității.
Din punct de vedere economic, conform acestei ordonanțe, în anul 2013 fondul de salarii trebuia prin restricționare să fie egal cu cel din anul 2012, când nu erau aplicate majorarea salarială de 2.5% și unul dintre sporuri, ceea ce ar fi fost imposibil dacă se acordau în continuare majorarea de 2.5% din luna septembrie și tichetele de masă pentru lunile octombrie, decembrie 2013, cât și prima de C. întreagă.
S-a arătat că în luna decembrie a anului 2013 toate salariile de bază ar fi fost, în urma ultimei majorări cu 5%, mai mari decât cele din luna decembrie 2012, plus cheltuielile majorate în consecință cu sporurile aplicabile la salariile de bază.
Pârâta a invocat excepția nulității clauzelor contractului colectiv de muncă al S.C. T. S.A. Tg-J., referitoare la majorarea salariilor de bază cu 2,5% în luna septembrie a anului 2013 și la obligativitatea acordării tichetelor de masă și a primei de ziua transportatorului, menționând că aceste clauze, chiar dacă nu încălcau condițiile prevăzute de lege la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, condițiile s-au modificat la data de 29 august 2013, odată cu apariția, în Monitorul Oficial al României nr. 549, a O.G. nr. 26/2013, privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici sau majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară.
S-a menționat că ordonanța sus menționată introduce limitări, care, prin crearea unei situații particulare la nivelul S.C. T. S.A. Tg-J., pun în imposibilitate/îngheață aplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă, prin limitarea bugetului/cheltuielilor/fondului de salarii, la nivelul anului anterior emiterii ordonanței, și anume anul 2012.
Pârâta a mai invocat prevederile art. 123, 142 alin. 1 și 2 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011, precizând că legiuitorul a avut în vedere tocmai aceste prevederi legale când a emis O.G. nr. 62/2013, care în cazul de față, pe cale de consecință, limitează acordarea drepturilor contractului colectiv de muncă prin limitarea bugetului unității la nivelul celui din anul 2012, problema obligativității aplicări prevederilor contractului colectiv de muncă, fiind rezolvată cu atragerea nulității clauzelor contractuale, prin limitarea condițiilor legale de aplicare, practic prin emiterea unor prevederi legale speciale.
De asemenea, societatea pârâtă a invocat excepția tardivității privind solicitarea beneficiilor constând în tichete de masă pe mai mult de 6 luni, retroactiv, de la introducerea acțiunii, conform prevederilor Codului muncii.
Societatea pârâtă a invocat excepția tardivității privind solicitarea beneficiilor constând în tichete de masă pe mai mult de 6 luni retroactiv de la data introducerii acțiunii, în baza art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii, susținând că tichetele de masă și primele nu sunt prevăzute ca drepturi salariale nici în contractul individual de muncă al salariatului și nici în vreun act adițional la acesta, fapt care arată caracterul de beneficiu în plus fața de salariul de bază și sporurile ce se acordă la acesta. Dacă tichetele de masă ar fi fost un drept de natură salariată, și nu un beneficiu în plus față de salariu, acordarea lor ar fi depins de munca depusă de salariat, și nu de datoriile fată de stat ale angajatorului.
S-a susținut că reclamantul are dreptul de a solicita aceste beneficii (tichete de masă) numai pe 6 luni retroactiv introducerii acțiunii, conform Codului muncii, însă pentru anul 2014, nefiind sume prevăzute în buget, tichetele de masă nu pot fi acordate.
În situația în care drepturile salariale suplimentare fac parte din elementele constitutive ale salariului, cererile in justiție pot fi formulate în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, iar atunci când drepturile salariale suplimentare nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea au natura juridică a unor măsuri de proiecție socială, facilități acordate de angajator și convenite în contractul colectiv de muncă, iar neacordarea lor rezidă într-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel încât cererile în justiție pot fi formulate in termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii.
A mai menționat pârâta că tichetele de masă și primele nu sunt prevăzute ca drepturi salariale nici în contractul individual de muncă al salariatului și nici în vreun act adițional la acesta, având caracter de beneficiu în plus față de salariul de bază si sporurile ce se acordă la acesta.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 206 - 208 Cod procedură civilă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă, invocate de pârâtă, întrucât motivele invocate de pârâtă(apariția O.U.G nr.26/29.08.2013) nu existau anterior sau concomitent cu încheierea contractului colectiv de muncă, condiție esențială pentru a se constata nulitatea unui act juridic, iar O.G. nr.26/2013 nu se poate aplica retroactiv contractelor încheiate anterior. A susținut că toate clauzele contractuale au fost încheiate de patronat, de comun acord cu sindicatul, respectând limitele și condițiile prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii, menționând că nu a existat o renegociere a contractului colectiv de muncă în urma apariției ordonanței și nu sunt aplicabile prevederile O.G. nr.26/2013, neexistând o consultare prealabilă a organizațiilor sindicale cu operatorii economici, așa cum prevede art.6 din ordonanță. Mai mult, nu exista nicio hotărâre a Consiliului Local Târgu-J., ca acționar unic al pârâtei, care să prevadă reducerea subvenției alocate din bugetul local.
A mai arătat reclamantul că nu se pot invoca prevederile ordonanței, pe motiv că nu s-a depășit bugetul alocat in anul 2013 și în anul 2014, față de cel alocat în anul 2012, care nu ar fi fost depășit nici în situația în care s-ar fi acordat drepturile salariale solicitate, iar unitatea pârâtă, cu rea-credință, nu a făcut demersuri pentru a beneficia de întreaga subvenție alocată de Municipiul Târgu-J., pentru a avea posibilitatea de a achita drepturile salariale. Atât în anul 2013, cât și în anul 2014 subvențiile alocate au fost într-un cuantum mai mare decât cele încasate efectiv.
Reclamantul a menționat că productivitatea a fost constantă și, mai mult, în anul 2013, a fost redus personalul angajat, crescând astfel și plafonul de salarizare.
În ceea ce privește excepția tardivității, reclamantul a arătat că tichetele de masă intră în categoria drepturilor salariale, pentru care termenul de prescripție este de 3 ani.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din codul de procedură civilă, prin încheierea de ședință pronunțată la primul termen de judecată, din data de 20 aprilie 2015, instanța a respins excepția tardivității invocată de pârâtă, constatând că la art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii republicat, sunt reglementate termene de prescripție și nu termene de decădere, fiind incidentă instituția prescripției dreptului material la acțiune. De asemenea, instanța a apreciat că este vorba despre drepturi de natură salarială, fapt care rezultă și din prevederile contractului colectiv de muncă încheiat între părți, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii republicat, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani, în raport cu care acțiunea este introdusă în termen, fiind neîntemeiată excepția de tardivitate.
Nulitatea clauzelor contractului colectiv de muncă, invocată de pârâtă, a fost calificată de instanță ca fiind o apărare de fond, și nu o excepție procesuală, urmând a fi analizată prin hotărârea ce se pronunța asupra fondului cauzei.
În probatoriu ,a fost administratăproba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiza tehnică de specialitate contabilă.
Expertiza a fost efectuată de expert Ș. I., iar raportul de expertiză și înscrisurile anexate la raport au fost depuse la filele 96-108 din dosar.
De asemenea, expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de către pârâtă, răspunsul fiind depus la fila 123 din dosar .
Analizând probatoriul administrat, în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține :
Reclamantul I. V. este angajat al societății pârâte, ocupând postul de mecanic auto, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.99/1999, modificat prin actul adițional nr.1 din 03.01.2013.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea următoarelor capete de cerere: plata majorată cu 2,5% a salariului, primelor și premiilor, începând cu 01.09.2013; plata sumei de 300 lei, reprezentând diferența de premiu cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pe anii 2013 și 2014; plata sumei de 200 lei, prima cu ocazia Zilei Transportatorului, pentru anii 2013 și 2014; tichete de masă începând cu data de 01.01.2013 și până la punerea în executare a sentinței, în cuantum de 9 lei/zi lucrătoare, sume care să fie reactualizate la zi, calculate de la scadența lunară a drepturilor salariale restante și până la plata efectivă, cu dobânda legală aferentă.
În susținerea pretențiilor formulate, reclamantul a invocat prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe anii 2012-2014, înregistrat în registrul unic de evidență a contractelor colective de muncă al Inspectoratului Teritorial de Muncă Gorj sub nr.156, la data de 28.11.2012.
Conform clauzei de la art.6, contractul colectiv de muncă s-a încheiat pe o perioadă de 24 de luni, de la data înregistrării acestuia la I.T.M. Gorj.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă menționat era valabil în perioada 28.11._14.
La art.56 din contract s-a prevăzut „majorarea tuturor salariilor de încadrare, premiilor și primelor, angajaților S.C. T. S.A. începând cu data de 01.01.2013 cu 2,5% și începând cu data de 01.09.2013 cu 2,5%”.
De asemenea, la art.58 s-a prevăzut că:
„Prin contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. T. S.A. Tg-J., se vor stabili criteriile și condițiile de constituire a fondurilor necesare pentru:
- acordarea de premii cu ocazia principalelor sărbători religioase(Sărbătoarea de P. și Sărbătoarea Crăciunului), 620 lei/sărbătoare/salariat.
- premierea tuturor salariaților, cu ocazia Zilei Transportatorului public local din România, în valoare de 200 lei/salariat(…)
- tichetele de masă acordate în cuantum de 9 lei/zi lucrătoare/salariat”.
În ceea ce privește nulitatea clauzelor contractului colectiv de muncă, referitoare la majorarea salariilor de bază cu 2,5% în luna septembrie a anului 2013 și la obligativitatea acordării tichetelor de masă și a primei de ziua transportatorului, invocată de pârâtă pe motiv că aceste clauze încalcă prevederile O.G. nr.26/2013, privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici sau majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară, instanța reține că această apărare nu este întemeiată.
Nulitatea este o sancțiune care intervine pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii actului juridic, astfel că momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este cel al încheierii actului juridic. Ori, în condițiile în care O.G. nr.26/2013 nu era în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, nu se poate reține nulitatea unor clauze contractuale pentru încălcarea prevederilor acestei ordonanțe.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă a fost încheiat în mod legal.
Referitor la majorările salariale solicitate de reclamant, instanța constată că pârâta S.C. T. S.A. a procedat la majorarea salariilor angajaților cu 2,5 % începând cu data de 01.01.2013, însă cea de-a doua majorare de 2,5%, care urma să se efectueze începând cu data de 01.09.2013, nu a mai intervenit.
Pârâta a justificat neacordarea acestor majorări salariale, invocând prevederile O.G. nr.26/2013, privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici, la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară,
Conform art.1 litera c din O.G. nr.26/2013, prevederile acestei ordonanțe se aplică și societăților comerciale și regiilor autonome la care persoanele juridice menționate la lit. a și b sau instituțiile publice centrale ori locale sunt acționari unici sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, după caz.
Așa cum rezultă din actul constitutiv actualizat al societății, S.C. T. S.A. este o societate cu acționar unic, respectiv Municipiul Târgu-J., astfel că aceasta intră sub incidența O.G. nr.26/2013.
La art.10 alineat 1 litera a din O.G. nr.26/2013 se prevede că în execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite, iar la art.13 alin.1 lit. e din O.G. nr.26/2013 se prevede că nerespectarea acestor prevederi constituie contravenție, organele de control ale Ministerului Finanțelor Publice prin aparatul propriu și/sau al Agenției Naționale de Administrare fiscală fiind abilitate să constate contravenția și să aplice sancțiunea agenților economici, urmând ca aceștia să recupereze atât contravaloarea amenzii, cât și eventualele prejudicii, în condițiile legii (art.13 alin.5 din ordonanță).
De asemenea, conform prevederilor art.3 din actul normativ menționat:
“În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) cheltuieli de natură salarială - cheltuielile cu salariile și bonusurile acordate salariaților în bani și/sau în natură, în condițiile legii;
b) cheltuieli cu salariile - salariile de bază, indemnizațiile, sporurile, prime și alte adaosuri și bonificații, pentru a căror determinare se folosește ca element de calcul salariul de bază, sau alte modalități de determinare și care se acordă conform contractului colectiv ori individual de muncă;
c) bonusuri - orice alte avantaje acordate salariaților, în scop personal, în bani și/sau în natură, conform prevederilor legale și ale contractului colectiv sau individual de muncă(…)” .
Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013 al S.C. T. S.A. a fost aprobat, în conformitate cu prevederile art. 4 din O.G. nr.26/2013, prin hotărârea nr.88 din 25.03.2013 a Consiliului Local Tg-J., dispunându-se totodată alocarea sumei totale de 5.106 mii lei .
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a concluzionat că pentru anul 2013 pârâta a avut prevăzut un buget de 3.400 mii lei pentru cheltuielile salariale, consumând efectiv pe întreg anul 2013 suma de 3.591 mii lei și nu a prevăzut distinct sume cu destinație de majorare salarială.
Prin urmare, în anul 2013, la nivelul S.C. T. S.A. cheltuielile cu salariile au fost deja depășite cu suma de 191 mii lei, față de suma aprobată prin bugetul de venituri și cheltuieli, chiar și fără luarea în calcul a majorării de 2,5% începând cu luna septembrie 2013.
În situația în care s-a depășit limita maximă pentru cheltuielile salariale, aprobată prin bugetul de venituri și cheltuieli, având în vedere prevederile art.10 alineat 1 litera a din O.G. nr.26/2013, devin inaplicabile prevederile contractului colectiv de muncă, motiv pentru care nu se poate obliga pârâta la acordarea drepturilor salariale constând în majorarea de 2,5% ,începând cu data de 01.09.2013.
Potrivit art.148 din Legea nr.62/2011 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă, în situația în care la un moment dat legiuitorul, din rațiuni de interes general, înțelege să intervină într-un anumit domeniu, se impune aplicarea cu prioritate a dispozițiilor legale.
Prin decizia nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție, privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective, nu exclud "posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat".
De asemenea, Curtea a reținut prin decizia nr. 1250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, faptul că: "ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea".
Ori, potrivit O.G. nr.26/2013, cheltuielile de natură salarială, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli ale societăților la care instituțiile publice locale sunt acționari unici, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite. Așa cum s-a menționat mai sus, cheltuielile cu salariile la nivelul S.C. T. S.A., astfel cum au fost aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013, au fost deja depășite, așa încât nu se poate susține majorarea salarială de 2,5%.
Cu privire la capetele de cerere, având ca obiect diferență primă de P. pe anii 2013 și 2014, diferență primă de C. pe anii 2013 și 2014, prima cu ocazia Zilei Transportatorului pe anii 2013 și 2014 și plata tichetelor de masă începând cu data de 01.01.2013,instanța reține:
Din înscrisurile depuse de pârâtă și concluziile raportului de expertiză rezultă că prima de P. aferentă anului 2013 a fost achitată integral reclamantului, prima de C. i-a fost achitată parțial, diferența neachitată fiind de 320 lei, prima de P. pentru anul 2014 a fost achitată parțial, diferența neachitată fiind de 220 lei, prima de C. pentru anul 2014 a fost achitată parțial și a rămas o diferență de 320 lei, iar prima pentru Ziua Transportatorului pe anii 2013 și 2014 nu a fost achitată.
Cu privire la aceste drepturi bănești, la art.58 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că se vor stabili criteriile și condițiile de constituire a fondurilor necesare acordării lor prin contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. T. S.A. Tg-J., însă aceste de criterii și condiții nu au fost stabilite niciodată, pârâta susținând că drepturile respective au fost acordate în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
Referitor la tichetele de masă, se reține că în bugetul pe anul 2013 au fost prevăzute distinct sume cu această destinație, respectiv suma de 180 mii lei, folosită pentru acordarea tichetelor de masă în anul 2013, până în luna septembrie 2013 inclusiv. Potrivit raportului de expertiză reclamantul a beneficiat de tichete de masă în perioada ianuarie 2013-septembrie 2013.
În urma analizării bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2013, expertul a concluzionat că nu s-au prevăzut în buget sume la rubrica ,,sporuri, prime și alte bonificații aferente salariului de bază,, fiind prevăzută suma de 95 mii lei la rubrica „alte bonificații conform C.C.M.”, fără a se preciza însă scopul alocării acestor sume. În anul 2013 pârâta a cheltuit cu salariile, inclusiv primele stabilite prin contractul colectiv de muncă, suma de 3591 mii lei, sumă mai mare decât cea aprobată prin bugetul anual, la sfârșitul anului nefiind sume necheltuite din cele aprobate în acest scop (a se vedea și bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013 de la fila 73 și raportul de expertiză - fila 113 din dosar).
Cu toate acestea, pârâta a acordat reclamantului tichete de masă până în luna septembrie 2013 inclusiv, precum și o parte din primele de P. și C.. Diferența aferentă acestor prime și suma aferentă primei pentru Zilei Transportatorului, respectiv tichetele de masă pentru perioada octombrie-decembrie 2013 nu au mai putut fi acordate din lipsa fondurilor bănești necesare efectuării acestor plăți, bugetul aprobat în acest scop fiind oricum depășit.
Pentru anul 2014, în bugetul de venituri și cheltuieli al S.C. T. S.A., la rubrica cheltuieli cu salariile s-au prevăzut următoarele sume: salarii de bază - 2.240 mii lei; sporuri, prime și alte bonificații aferente salariului de bază – 1202 mii lei; alte bonificații conform C.C.M. - 0 lei”.
Primele de Paști, C. și pentru Ziua Transportatorului, menționate la art.58 din contractul colectiv de muncă sunt incluse la rubrica „alte bonificații conform CCM” și, astfel că, pentru acordarea acestora, ca de altfel și pentru tichetele de masă nu au fost prevăzute sume în buget și, prin urmare, nu puteau fi acordate.
Conform bugetului pe anul 2014, suma de 1202 mii lei a fost prevăzută pentru acordarea sporurilor, primelor și altor bonificații aferente salariului de bază și nu în vederea acordării bonificațiilor conform C.C.M., în această din urmă categorie fiind incluse primele respective, astfel că nu se poate reține concluzia expertului că diferența de prima pentru C. și prima pentru Ziua Transportatorului ce se ridicau la suma de 170 mii lei puteau fi acordate din totalul de 1202 mii lei. În același timp concluziile expertului sunt contradictorii, acesta susținând, pe de o parte că aceste prime puteau fi acordate, întrucât cheltuielile respective s-ar fi încadrat în suma de 1202 mii lei, iar pe de altă parte a susținut că la finele anului 2014 nu există sume necheltuite din cele aprobate în acest scop.
Acordarea primelor și tichetelor de masă intră, de asemenea, sub incidența O.G. nr.26/2013, astfel că reclamantul nu putea beneficia de acestea în condițiile depășirii bugetului aprobat în acest scop.
Cu privire la tichetele de masă, instanța reține că acestea au fost solicitate și pentru perioada ulterioară datei de expirare contractului colectiv de muncă, încheiat la nivelul unității pârâte(28.11.2014), până la punerea în executare a prezentei sentințe, pretenții care sunt vădit nefondate, având în vedere că în această perioadă contractul colectiv de muncă nu a mai produs efecte.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantului urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. V., CNP_, cu domiciliul în Mun. Tg.J., str. .. 436, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A. TG.J., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, C.U.I. RO10682703, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 12. 10. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B./4 ex.
10 Noiembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
