Obligaţie de a face. Sentința nr. 5105/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5105/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 5105/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.5105
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta G. E. în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu P. Prelungit Nr.8 Târgu-J., având ca obiect drepturi bănești - calculul și plata diferenței de salariu reprezentând procentul de 8,33%.
La apelul nomInal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, față de prevederile art.223 alin.3 și art.411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art.269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art.208 si 210 din Legea nr.62/2011.
În baza art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă si concludenta pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 13.10.2015, sub nr._, reclamanta G. E. a chemat în judecată pârâta Grădinița cu P. Prelungit Nr.8 Târgu-J., solicitând obligarea pârâtei la calculul și plata diferenței de salariu, reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculată la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferența de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, precum și obligarea la calculul și plata dobânzii legale, de la data scadenței (01.12.2012), până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în luna iulie 2010 i-a fost diminuat salariul brut lunar, inclusiv sporuri/indemnizații care făceau parte din acesta, cu 25%, conform art.1 din Legea nr.118/30 iunie 2010, privind unele măsuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar. Ulterior, prin mai multe dispoziții legislative, Stalul Român a hotărât în anul 2011 majorarea salariului brut lunar cu 15% și includerea în această majorare a premiului anual aferent anului 2010, pentru ca în anul 2012, prin Ordonanța de Urgență nr. 19 din 2012, să se hotărască acoperirea integrală a diminuării de 25% aplicată în luna iulie 2010. Deși a beneficiat de aceste prevederi legislative, în realitate, a primit în continuare un salariu diminuat.
Referitor la plata premiului anual aferent anului 2010, reclamanta a arătat următoarele:
Prin dispozițiile art.1 alin. 1 și 2 din Legea 285/2010 s-a dispus ca, începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariului de bază (...) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2011, se majorează cu 15%.
Începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte clemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut (...), astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.
Conform art. 8 din același act normativ, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale care se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi.
A susținut reclamanta că, din expunerea de motive a acestei legi, existentă pe site-ul Camerei Deputaților, rezultă că majorarea salariului de bază din luna octombrie cu 15% asigură recuperarea parțială a diminuării de 25% a salariilor din sectorul bugetar și tot din această notă de fundamentare rezultă că sumele corespunzătoare premiului anual pentru 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
A învederat că o parte din personalul din sectorul bugetar a formulat acțiuni pentru plata premiului anual, iar soluțiile instanțelor au fost diferite, astfel încât problema a fost tranșată de înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, care, prin decizia 21/18.11.2013 a statuat că premiul anual aferent anului 2010 reglementat inițial prin art. 25 din Legea - cadru 330/2009 a fost inclus potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, de către legiuitor, în noua reglementare salariată, sub forma unor majorări salariate stabilite în art.1 din Legea nr.285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Din considerentele deciziei rezultă că Înalta Curte a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariu, este acordat și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas la plată același nivel de retribuție în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe 2011.
Tot din considerente rezultă că și Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010 și a statuat că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea cadru-330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță certă lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare și anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului de bază.
Raportat la această concluzie, s-a reținut că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea-cadru 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, în acest sens Curtea Constituțională stipulând că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul de bază, este acordată și în continuare.
A mai menționat reclamanta că, tot în considerente deciziei, s-a arătat de către Înalta Curte că dreptul de a pretinde acordarea unui premiu anual sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat, s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzut de lege prin executarea succesivă.
Rezultă așadar că începând cu 01 ianuarie 2011 personalul bugetar nu a mai primit premiul anual sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor, ci un procent care se regăsește în majorarea de 15% aprobată începând cu 1 ianuarie 2011.
A mai arătat reclamanta că modul de calcul al acestui spor rezultă atât din Legea 285/2010, cât și Decizia Î.C.C.J. nr. 21/18.11.2013, astfel:
- procentul de 15% se calculează la salariul brut lunar (luna octombrie 2010), conform art. 1 din Legea 285/2010);
- premiul anual reprezintă un salariu de bază, care se plătea după anumite criterii - salariul de bază era cel din luna anului următor celui lucrat prin scăderea din acesta a perioadelor nelucrate sau de concediu medical etc. (Legea 330/2009).
Această modalitate de plată a fost înlocuită prin art.8 din Legea 285/2010 și Decizia ICCJ 21/2013, în sensul că premiul anual, adică salariul de bază se calculează sub formă de procent cu executare succesivă, lunară în continuare, procent ce se regăsește în majorarea de 15% acordată începând cu luna ianuarie 2011, calculându-se de această dată la salariu brut lunar din luna octombrie 2010 - art. 1 din Legea 285/2010.
Astfel, procentul cuvenit pentru o lună de zile din premiul anual reprezintă un salariu de bază care nu mai este ținut de criteriile anterioare, salariu de bază care trebuie împărțit la 12 luni câte are un an, pentru a vedea ce se cuvine din acest salariu de bază într-o lună adică: 100%: 12 luni = 8,33%, procent care de această dată urmează să se calculeze la salariul brut din luna octombrie 2010.
Acest procent de 8,33% se regăsește, așa cum a statuat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21 din 18.11.2013 în majorarea de 15% acordată începând cu 1 ianuarie 2011, majorare pe care personalul bugetar o primește în continuare prin creșterea în mod corespunzător a salariului brut din luna octombrie 2010.
Referitor la acoperirea integrală a diminuării de 25% a salariului de bază aferent lunii iunie 2010, reclamanta a arătat următoarele:
Prin Ordonanța de Urgență nr.19 din 16 mai 2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, se aprobă de către Guvernul României acoperirea integrală a diminuării de 25 % din salariul, diminuare dispusă prin Legea 118/2010.
Astfel, prin nota de fundamentare a O.U.G. 19/16.05.2012, existentă pe site-ul Guvernului României, se arată că luând în considerare condițiile actuale ale economiei, prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe anul 2012, spațiul suplimentar permis de noua țintă de deficit agreată cu organismele financiare internaționale, dar și condiționalitățile cuprinse în acordul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internațional, se constată posibilitatea reîntregirii în două tranșe a drepturilor diminuate. În luarea acestei decizii au fost avute în vedere:
- art. 16 din Legea 118/2010, din care rezultă că măsurile de reducere de 25% prev. la art. 1 - 3 se aplică până la 31 decembrie 2010;
- decizia 872/2010 a Curții Constituționale, care a statuat că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, dar și Legea 285/2010, prin care s-a aprobat recuperarea parțială a acestor diminuări, adică majorarea cu 15% a drepturilor salariale diminuate începând cu 01 ianuarie 2011.
A susținut reclamanta că în data de 16 mai 2012, prin Ordonanța de Urgență nr. 19, s-a hotărât acoperirea integrală a diminuării de 25% prin: majorarea de 15% din ianuarie 2011; majorarea de 8% din ianuarie 2012; majorarea de 7,4% din 1 decembrie 2012, dar în fapt nu s-a acoperit integral diminuarea de 25% și în acest sens a depus adeverință la dosar.
Personalul din sectorul bugetar, primind fluturașii de salariu, a observat că ceea ce s-a acoperit este diminuarea de 25% și că le lipsește premiul anual, pentru care au și formulat acțiuni în instanță, acțiuni care au fost și sunt respinse pe bună dreptate de către instanțe, având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 dar și decizia 21/18.11.2013 a ICCJ, confuzia fiind creată de faptul că majorarea de 15% a fost plătită ca o cotă unică și indivizibilă așa cum rezultă și din fluturașii de salariu anexați, fără să spună niciodată ce procent din această majorare este aferent premiului anual.
Această diferență salarială, deși este egală cu procentul aferent premiului anual, nu reprezintă procentul aferent acestui premiu anual, ci reprezintă un procent aferent acoperirii diminuării de 25%, pentru că acest premiu trebuie scăzut (din majorarea de 15%), conform Legii 285/2010 și Deciziei 21/18.11.2013.
A mai învederat reclamanta că a solicitat să-i fie acordat procentul de 8,33% începând cu data de 01 decembrie 2012, raportat la salariul acordat lunii noiembrie 2012, pentru că, așa cum rezultă din O.U.G. 19/2012, aceea a fost modalitatea de plată și data ultimei tranșe aprobată pentru acoperirea diminuării de 25% din salariu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.253 alin.2 din Codul muncii, art.1 din Legea nr. 118/30.06.2010, art.1 și art.8 din Legea 285/2010 și expunerea de motive aferentă, decizia nr. 21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ordonanța de Urgență nr.19/16 mai 2012 și nota de fundamentare aferentă O.G. nr.13/2011, art.1531 din Codul civil.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea de identitate . nr._ și, în original, adeverința nr.2454/22.09.2015 emisă de pârâtă. A invocat prevederile art.272 din Codul muncii, potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la dezbateri și nu a solicitat probe în apărare.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamanta.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
În calitate de salariat al unității de învățământ pârâte, reclamanta solicită obligarea pârâtei la calculul și plata diferenței de salariu, reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25%, calculată la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferența de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, precum și obligarea la calculul și plata dobânzii legale de la data scadenței(01.12.2012), până la data plății efective.
Instanța reține că măsura de diminuare a salariilor personalului bugetar cu 25% a fost luată în temeiul art.1 din Legea nr.118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Prin textul de lege menționat s-a prevăzut diminuarea cu 25% a cuantumului salariilor, soldelor, indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Acordarea premiului anual aferent anului 2010 pentru personalul bugetar a fost reglementată prin art.25 din Legea nr.330/2009, după cum urmează:
,,(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”
Salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată de Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010.
Prin art.39 lit. w din Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46) au fost abrogate în mod expres prevederile art. 25 din Legea nr.330/2009, ce prevedeau acordarea premiului anual pentru anul 2010.
La art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010 s-a menționat că, începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi, drepturile salariale din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege.
La art. 8 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că premiul anual pentru anul 2010 nu se acordă începând cu 01.01.2011, acesta urmând a fi avut în vedere la majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin art.1 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut majorarea salariilor bugetarilor pentru anul 2011, respectiv majorarea cu 15% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, față de luna octombrie 2010, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
De asemenea, potrivit art.1 din O.U.G nr.19/2012:
“(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012”.
Referitor la constituționalitatea art.8 din Legea nr.285/2010, a fost pronunțată decizia nr.115 din 09 februarie 2012, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor acestui articol, reținând, pe de o parte, că premiul anual este un drept salarial suplimentar, și nu un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Prin decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.37 din 16 ianuarie 2014, s-a stabilit că, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
În motivarea deciziei s-a arătat că modificarea sau suprimarea pentru viitor a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă și că se impune interpretarea dată de Curtea Constituțională, referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului.
S-a mai reținut că premiul anual nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, dată fiind modificarea legislativă, iar orice analiză a includerii premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională. S-a arătat că prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr.330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, potrivit dispozițiilor art.517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de I.C.C.J., acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată.
Așadar, legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea majorării salariilor de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011.
Ca atare, sumele destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, sub forma majorărilor salariale aplicate la salariile de bază în anul 2011, în cuantum de 15%, conform art.1 din Legea nr.285/2010.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.283/2011.
În art.II art.1 alin.1 si 2 din acest act normativ s-a prevăzut că „În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
La art.7 alin.2 din art.II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.283/2011 s-a prevăzut că „În anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Din interpretarea dispozițiilor enunțate anterior rezultă că, urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul /solda/ indemnizația de bază, acesta este acordat și în continuare, întrucât de la data de 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin decizia nr.115/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 230/05.04.2012.
În ceea ce privește anul 2013, salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată prin O.U.G. nr.84/2012, iar la art.1 s-a prevăzut că „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art. 3 - 5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Prin O.U.G. nr.19/2012 s-au aprobat unele măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, iar la art.1 alin. 1 s-a prevăzut: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.”
Prin urmare și în anul 2013 s-a menținut în plată, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, cuantumul brut al salariilor de bază /soldelor/indemnizațiilor de încadrare acordate personalului bugetar, ce a fost majorat în baza O.U.G. nr.19/2012.
De asemenea, la art.2 din O.U.G. nr. 84/2012 s-a prevăzut că dispozițiile art. II art.7 din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu completări și modificări prin Legea nr.283/2011 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. În raport de această dispoziție s-a menținut prevederea referitoare la neacordarea premiilor de către autoritățile și instituțiile publice și în anul 2013.
În ceea ce privește salarizarea personalului bugetar pe anul 2014, a fost reglementată prin O.U.G. nr. 103/2013.
Conform prevederilor art.1 alin.1 din această ordonanță, „În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În art.9 alin.2 din O.U.G . nr.103/2013 s-a prevăzut că „În anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin O.U.G. nr. 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art.1 alin.1 și 2 din această ordonanță s-a prevăzut că: „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții . În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.” La art. 8 alin.2 s-a prevăzut interdicția acordării premiilor și primelor de vacanță pentru anul 2015.
Reclamanta face parte din personalul bugetar, astfel că drepturile salariale i-au fost stabilite conform prevederilor Legii nr.284/2010, Legii nr.285/2010, Legii nr.283/2011,O.U.G. nr.19/2012, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr.103/2013 și O.U.G. nr.83/2014 .
Nu au relevanță în cauză referirile reclamantei la expunerea de motive la Legea nr.284/2010 și nota de fundamentare a OUG nr.19/2012. Potrivit prevederilor art.30 și următoarele din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, expunerile de motive, notele de fundamentare și referatele de aprobare constituie instrumente de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse, astfel că expunerile de motive și notele de fundamentare nu au valoare legislativă și nici forță juridică în interpretarea și aplicarea unui act normativ, dincolo de conținutul concret al termenilor acestuia, care sunt supuși analizei și interpretării legale, gramaticale și juridice.
Instanța mai reține că la Legea nr.118/2010, prin care s-a dispus diminuarea salariilor cu 25%, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea sa prin deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010.
Curtea a statuat că restrângerea prevăzută de Legea nr.118/2010 este justificată, fiind întrunite cerințele expres prevăzute de textul constituțional respectiv, restrângerea este conformă articolului 53 din Constituție, în condițiile în care este prevăzută de lege, vizează un scop legitim (reducerea cheltuielilor bugetare), este necesară într-o societate democratică, există o proporționalitate între mijloacele folosite, respectiv reducerea salariilor cu 25% și scopul urmărit (reechilibrarea bugetului de stat), iar măsura legislativă se aplică nediscriminatoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, statul are posibilitatea să reducă salariile personalului bugetar prin modificări legislative pe care le adoptă, iar Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului nu conferă dreptul la un salariu într-un anumit cuantum, ci doar dreptul la salariu.
În concluzie, diminuarea salariilor personalului bugetar cu 25 % a fost aplicată în baza dispozițiilor Legii nr.118/2010, iar ulterior drepturile salariale au fost stabilite conform prevederilor Legii nr.284/2010, Legii nr.285/2010, Legii nr.283/2011, O.U.G. nr.19/2012, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr.103/2013 și O.U.G. nr.83/2014, reclamanta beneficiind de majorarea de 15% prevăzută de art.1 din Legea nr.285/2010, precum și de majorările de 8% și 7,4% prevăzute de art.1 din O.U.G. nr.19/2012.
Astfel, salarizarea personalului bugetar, deci si a reclamantei, s-a efectuat în conformitate cu prevederile actelor normative sus menționate, iar acordarea diferenței de salariu solicitată nu are suport legal.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează a respinge cererea reclamantei, fiind neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta G. E., C.N.P._, cu domiciliul în municipiul Târgu-J., ..7B, ., ., în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu P. Prelungit Nr.8 Târgu-J., cu sediul în municipiul Târgu-J., ., județul Gorj, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red. B.C.N.
Thred B.C.N.
4 exp.
18.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5109/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
